1,075 matches
-
o luă la goană, Pip rămase pe mare, ca un cufăr aruncat de vreun călător grăbit. Dar vai! Stubb se ținuse de cuvînt. Era o zi frumoasă, generoasă, senină; marea, calmă și rece, se desfășura de jur-împrejur pînă la orizont, scînteind ca o imensă foiță de aur, bătută subțire de tot. Săltînd în sus și-n jos pe marea asta, capul ca abanosul al lui Pip apărea o floare de cuișoară. în clipa cînd căzuse fulgerător peste bord, nici un cuțit nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dăruită mirelui ei. Iar la linia orizontului, un freamăt ușor - vizibil mai ales aici la Ecuator - vădea încrederea înfiorată, drăgăstoasă, spaimele dulci, cu care sărmana mireasă își dăruia inima. împietrit, noduros, brăzdat de cute, dar dîrz și neînduplecat, cu ochii scînteind ca doi tăciuni în cenușa unor ruine, neîmblînzitul Ahab stătea în limpedea lumină a dimineții, înălțîndu-și fruntea sa ca un coif spart spre cea feciorelnică a cerului. O, nemuritoare copilărie și candoare a azurului! Nevăzute făpturi înaripate care dănțuiți în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Întâlni, fără Îndoială, nenumărate realități noi și surprinzătoare și aceasta chiar de la primii pași făcuți În capitală. (Ă). Printre titlurile care-i vor opri privirea se vor afla și câteva din cele ale colecțiilor populare de nuvele lansate de Editura Scânteia sau de Editura pentru literatură și artă: Țesătoarea, Cărămidarii, Andrei Buda merge la școala de cadre, S-a spart satul, Dușmănie. (Ă). Muncitorul este pus la locul ce i se cuvine, la rangul de erou central al desfășurării epice, și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și „zugrăvirea” eului, inclusiv a iubirii. Dar până atunci să detaliem cazul, citind Întâi comentariul Scânteii 14, pe „marginea unor poezii ale tov. Maria Banuș”, cu mențiunea că, În notă15 reproducem și poeziile „contaminate” de individualism și livresc. Începe, așadar, Scânteia: „Printre scriitorii tineri din R.P.R. care au dat literaturii noastre creații valoroase se numără și tovarășa Maria Banuș. Mase largi de cititori o prețuiesc Îndeosebi pentru creațiile La masa verde, Patronul, Eu nu cânt că știu cânta și alte poezii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
efectele: Eroul existențial e definit de menținerea speranței în pofida certitudinii apropiatei înfrângeri. El se pune adesea în solda sfidării simțului comun. A-și risipi eforturile pe fleacuri îl irită pe Marlowe tot atât de mult pe cât l-ar irita abandonarea speranței ce scânteiază în spatele eforturilor sale. Singuratic, depeizat, plângându-și de milă, el se mișcă la marginea societății, în parte pentru a-și apăra onoarea. Societatea este o amenințare; instituțiile ei sunt conduse de oameni corupți; căsnicia, în loc să-i ofere un refugiu, limitează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în fiecare zi, în fiecare ceas, spontan și în proporție de masă» (V.I.Lenin, Stângismul - boala copilăriei comunismului, Ed. PMR, 1949, p. 8). Un document de partid apărut de curând în Scânteia (Despre alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare - Scânteia, 12 apr. 1952) arată limpede că acest proces are loc cu ascuțime în satele noastre și reforma bănească efectuată de curând le-a dovedit cu prisosință. «Învățătura stalinistă despre mecanica luptei de clasă în condițiile dictaturii proletariatului - spune documentul - ne
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
plan literar ar echivala cu lupta pentru un realism-socialist cât mai expresiv, mai convingător, mai veridic, mai tipic, mai eficient. Cum era de așteptat, apostila finală pentru noua cotitură și direcție a literaturii realist-socialiste o pune partidul, prin organul său Scânteia, care, într-un editorial de o pagină și jumătate, subliniază căile pe care trebuie sau nu trebuie să calce scriitorii de-acum încolo. Exemplele nu sunt cu mult mai variate decât cele pomenite la dezbaterea scriitorilor, dar ele sunt ilustrative
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
franceze, iar în articolele lor, S. Sanielevici, Gabriel Donna, C. Al. Ionescu-Caion ș.a. au, mai curând, preocupări de istorie a culturii decât de critică literară. Câteva recenzii semnate de V. Stroe (la Cartea de aur de Al. Macedonski) și C. Scânteie (la romanul lui C. I. A. Nottara, Suflete obosite, și la Bertha de C. Cantilli), la care s-ar mai putea adăuga un articol al aceluiași V. Stroe, intitulat Scriitorii tineri și „Sămănătorul”, nu reușesc să atenueze impresia de detașare în raport cu
CARMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286115_a_287444]
-
sunt așezate elemente din folclor și din istoria națională: „Eu cred - afirma autorul într-un interviu - în ceea ce au crezut păstorul din Miorița și Manole, Dosoftei și Eminescu, Coșbuc și cronicarii. Cred în ceea ce crede crinul, care are curajul să scânteieze în mijlocul nopții, deși nu-l vede nimeni, niciodată.” Poemele celebrează lucrurile de zi cu zi; prins într-un delir vitalist, poetul, asemenea taurului sălbatic, cu privirea ațâțată și nervii încordați, intră într-o luptă hotărâtoare cu viața: „Într-o zi
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
pup piciorușele șacușa torn și uleiuș în candelă. Doamne, fă-mi mie, păcătoasei, loc la sânul tău, că n-oi fi mai nevrednică ca altele. Frecându-și stăruitor pleoapele, baba săruta evlavioasă pământul, apoi se scula suspinând. în ogradă troscotul scânteia din firișoare de cleștar ; flămândă, o mâță se prelinse din podul în care mieunau glasuri subțirele. Sub un snop de stuf din streșina casei era ascunsă o legătură, adevăratul motiv al frângerii de inimă cu care se rugase Aglaia : abia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se zărea conturul New York-ului. Nu avea forma obișnuită a unui oraș - așa, fără cupole, fără minarete - și trecu un minut până când deveniră conștienți de Înaltele forme geometrice. Dinspre golf se rostogolea ceața. Ramele roz de la un milion de geamuri scânteiau. Mai aproape, Încoronată cu propriile raze de soare și Îmbrăcată ca În Grecia antică, Statuia Libertății le ură bun venit. ― Vă place? Îi Întrebă căpitanul Kontoulis. ― Am văzut destule torțe cât să-mi ajungă pentru toată viața, spuse Lefty. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și meduzele moarte ale prezervativelor și, ici-colo, câte-un toc pierdut, zăcând ca un ghioc părăsit.) Fetele stau lângă bordură, iar mașinile trec pe alături. Cadillacuri verzui, Tornadouri roșii ca focul, Lincolnuri care Înaintează cu gurile deschise, toate impecabile. Cromul scânteiază. Capotele lucesc. Nici o pată de rugină pe nicăieri. (Ceea ce Îl uimește Întotdeauna pe Milton la negri contradicția dintre perfecțiunea automobilelor lor și gradul de paragină al caselor.) ...Dar acum mașinile strălucitoare Încetinesc. Geamurile se coboară și fetele se apleacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înapoi, pe o poliță din bazin. Cad Între picioarele ei, cad pe ea, ne scufundăm... și apoi facem piruete, răsucindu-ne În apă, eu deasupra, apoi ea, apoi eu, chicotind și țipând ca păsările. Aburul ne Învăluie, ne acoperă, lumina scânteiază pe apa agitată; și ne răsucim În continuare, așa Încât la un moment dat nu mai știu care mâini, care picioare sunt ale mele. Nu ne sărutăm. Jocul e mult mai puțin serios, mult mai jucăuș, mai liber, dar ne ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
semn care spunea „Fără atingeri“. Așa că n-am făcut decât să o privesc. Părul Îi era răsfirat pe pernă. Buzele Îi erau Întredeschise. Ceva Îi strălucea În ureche - probabil fire de nisip de pe plajă. Dincolo de ea, pe masa de toaletă, scânteiau pulverizatoarele. Tavanul era undeva sus, deasupra. Simțeam păianjenii care-și vedeau de treabă prin colțuri. Cearșafurile erau reci. Din plapuma rulată la picioarele noastre ieșeau fulgi. Crescusem În miros de covoare noi, de cămăși de poliester scoase fierbinți din uscătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajungă În stradă: cinci secunde, poate opt. Dar, apropiindu-se de Milton, află ceva despre raportul medical. Cu cât oamenii zâmbesc mai tare, cu atât mai rele sunt veștile. Milton rânjea la ea, transpirând În costumul dungat, și butonul tragediei scânteie din nou În soare. Știau. Părinții ei știau că e un monstru. Dar iată-l pe Milton deschizându-i ușa mașinii; iat-o pe Tessie Înăuntru, zâmbind când Callie se urcă. Taxiul Îi duse la un restaurant și curând toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar vulgaritatea lui era inedită. Părea mai puțin sigur În mișcări și vorbea mai tare. ― Îhî, spuse Scheer, cred că i-ai picat cu tronc. Tu și Mayella ați putea fi fericiți Împreună. Și eu simțeam din greu vinul. Îmi scânteia capul ca o minge acoperită cu oglinjoare. Chelnerița aduse băuturile, așezându-le demonstrativ În fața lui Scheer. De Îndată ce fata dispăru, el Împinse berea către mine și spuse: ― Poftim. ― Mulțam. Am băut berea, luând când și când o Înghițitură și Împingând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe care le am. Nu-i logic, Corvium? Ce îngâmfat era! Și malițios! Se cunoștea în vocea sa că avea tendințe de a face rău. Era trist. Niciodată nu l-am văzut zâmbind. Niciodată nu am surprins în privirea sa scânteie de plăcere sau bucurie. Până acum... Propun următoarele: șefii de clasă să nu se mai comporte ca niște copii și să dezbată problemele în mod rațional. Se întoarse spre ceilalți și spuse răspicat: Nu certându-se și înjurându-se unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
celor puține păsări care mai existau și care mai îndrăzneau să iasă din cuiburile lor se auzeau din când în când. Cerul era senin. Cel puțin, părea senin, întrucât avea acel albastru închis al nopții de demult, în care stelele scânteiau și luna domnea în împărăția ce a fost cândva a soarelui. Acum, erau nori. Nori toxici, subțiri, dar îndeajuns de groși pentru a nu lăsa să se vadă luna. Păreau o pătură ce învelea orașul adormit, care mai tresărea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de înțeles că nu mai aveam ce să aștept. Era împăcat cu soarta. "Data viitoare când ne vom întâlni, vom fi în tabere opuse." Parcă așa mi-a spus, acolo, în catacombe. Tabere opuse, nu-i așa? În ochii săi scânteiase un gând, dar era prea târziu... Adio, Romb Argintiu! Sala fu străbătută de sunetul exploziei și izul de ars se împânzi peste tot. Cei doi care trebuiau să iasă din colegiu nu se poate să nu fi auzit mărturia morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Eram prea în adânc ca să ne dăm seama de ceea ce se petrecea deasupra cu colegiul. La vreo treizeci de metri distanță de intrare se ghicea un gol în pardoseală. M-am apropiat de margine și lumina lămpilor improvizate începuse să scânteieze în luciul a trei căi ferate ce se lungeau de la un capăt la altul și mai încolo, în întunericul de nepătruns. Dinspre șine se auzea un sunet metalic... Deodată, caverna fu inundată de un zgomot incredibil! Pereții vibrară ușor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prin aer. Îl zări pe Govar cum se târâia ca un vierme printre cadavre, muribunzi și încăpățânați. Își lăsă She'le'ri bine înfipte, unul în pieptul unui soldat, iar celălalt în gâtul unui Gardian, și își scoase sabia. Aceasta scânteia în trei culori, fiecare dominând la rândul ei câteva secunde lama: roșul sângelui, cenușiul primejdiei și negrul trădătorului. Se înfurie când își dădu seama că din cauza lui Govar avea acum problema asta și că mai mult ca sigur mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
șaretă. Ridică degetul a luare-aminte. — Și fac exact atâtea ture câte le ceri. Se uită spre Rufus, care surâde neîncrezător. — Niciodată la fel, rostește cu hotărâre. Își împreunează apoi liniștit mâinile pe piept, iar puzderia de stele de pe chenarul mantiei scânteiază scurt, aruncând lumini vii și strălucitoare. Revine cu pași măsurați în dreptul puilor. Când i-am luat de la muma lor, am folosit un cal cât mai iute cu putință, și i-am mutat după aceea pe alți cai, odihniți, care mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din pleoape, ca orbit de atâta bogăție de culori. Alături de el, romanul se lasă pradă unui dulce miraj. De-ar fi cu putință ca înaintea lui să se afle Mariamne, înveșmântată în țesătura asta lucioasă, asemănătoare unui fagure de miere, scânteind în mii de nuanțe...! Deschide ochii și oftează. Se scutură înciudat, încercând să alunge năluca unei fericiri imposibile. Nu se poate apropia de altar gândindu-se la Mariamne. Acolo nu au voie să stea decât oameni caști, cu sentimente cinstite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei. Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
el genunchi-și încovoaie Și ascultă dus din lume a ei dulci și timizi șoapte. Ea? - O fiică e de rege, blondă-n diadem de stele Trece-n lume fericită, înger, rege și femeie; El răscoală în popoare a distrugerii scânteie Și în inimi pustiite samănă gândiri rebele. Despărțiți de-a vieții valuri, între el și între dânsa Veacuri sunt de cugetare, o istorie, -un popor, Cîteodat- - deși arare - se-ntîlnesc, și ochii lor Se privesc, par a se soarbe în dorința
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]