7,856 matches
-
de timp pe care nu le stabilesc eu. Imaginați-vă un personaj care stă cu o drujbă în mână, prin cavitatea dumneavoastră toracică, și trece cu ea peste coaste, în mod repetat. O dată, încă o dată, și încă o dată... Percepeți niște scântei paradoxale care ies din coaste? Simțiți miros de ars? Sunteți zguduit ca și cum v-ar fi introdus cineva degetele în priză? Asta trăiesc eu de fiecare dată când Durerea ia o asemenea de decizie. Degetele mi-au tremurat, însă am reușit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
același timp o viață dezordonată, dându-i mamei multe bătăi de cap. Cu toate astea, în timp ce-și mânca supa, mama a scos un țipăt ușor cu gândul la el. Am început să înfulec, furioasă, simțind că-mi ies scântei din ochi. Stai liniștită! Naoji e bine. Ticăloși ca el nu mor cu una cu două. Cei care mor sunt buni, blânzi și frumoși. Pe Naoji poți să-l omori în bătaie, că tot nu-și dă ultima suflare. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
croiască un loc generos între instituțiile editoriale deja existente, dintre care cele mai prestigioase erau Editura Fundațiilor Regale și Cartea Românească. În cea de-a doua parte a anului 1944, își reluaseră activitatea în legalitate Editura PCR (PMR) și Editura Scânteia. În numărul din 6 octombrie 1945, "Veac nou" semnala, în articolul Ce vom ceti anul acesta?, faptul că, din totalul titlurilor publicate, cele mai multe erau traduceri și că numărul de instituții editoriale crescuse semnificativ în ultimul an. De la finele lui 1945
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
Stat, care anunța că "își va publica în curând programul editorial, lung și copios"5. Presa de stânga abunda în atacuri și invective la adresa unora dintre scriitorii și editurile indezirabile. Număr de număr, începând cu septembrie 1944 când este reînființat, "Scânteia" va ține sub foc continuu instituțiile culturale, coordonând marea campanie de epurare. Și "Veac nou" este implicat în această campanie de epurare și, la schimb, de propagandă a culturii sovietice, furnizoarea "singurei filosofii pertinente a prezentului". Dacă în numărul din
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
ciudate. Cronicarul își notează însă cu acribie evenimentul spre deliciul protocronist al cititorului de azi, familiarizat cu vechile campanii ale revistei "Săptămâna" : Cuptoarele au ars un munte de cărbune și ciocanele au bătut fier încins pe nicovală, aruncând mai multe scântei decât sunt stele pe cer. În urmă a ieșit un soi de bute de oțel cu roți și horn, iar deasupra Ștefan puse un steag, numit de el Steagul moșiei. Dogarii au tăiat pădurea de frasini și au cioplit traverse
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
Cristina Alexandrescu Filmări cu scântei pentru noul sezon al emisiunii "Burlacul", care va debuta joi, la Antena 1. Bogdan Vlădău, "Burlacul" celui de-al patrulea sezon din show-ul cu același nume, enervat de reproșurile și acuzele aduse de prietenul său, Cătălin Botezatu, ar fi
Noul "Burlac" către Cătălin Botezatu: "Nenorocitule...". Vezi ce a urmat by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72035_a_73360]
-
fragmentele unei coregrafii niciodată fixate. (...) Mă strig: George! Întorc privirea și nu știu ce să fac".) Însă numele meu de alint, care mi-a displăcut din capul locului, era }oncu - l-am purtat de la școala primară până pe vremea când am lucrat la Scânteia. În jurnalul lui, Radu Petrescu mă numește astfel și lumea nu știe despre cine este vorba. Mă credeam posesorul unic al acestui ,,supranume", până când, pe la paisprezece ani, a apărut la Târgoviște un văr al meu care, spre dezamăgirea mea, era
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
văzut prăpădit ca vai de lume și ca să am din ce trăi, profesoara mea de italiană mi-a propus un post de corector la Editura Politică. Fiindcă locul s-a ocupat, m-a trimis la soțul ei care lucra la Scânteia. Mă așteptam ca acolo să dau peste un tovarăș grosolan, cu palma aspră, dar m-a întâmpinat un tip cu cămășă de mătase și cu un costum elegant, făcut dintr-o stofă pe care îți venea să o cocoloșești. Mi-
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
ani, și-au dat seama că e nevoie de angajați cu studii superioare și mă tocau în ședințele UTM să îmi termin facultatea. Când s-a nimerit să fie numit un nou ministru la învățământ, profesorul Murgulescu, redactorul-șef al Scânteii i-a trimis în primele zile ale mandatului său o hârtie în care solicita ca eu să îmi reiau facultatea de unde am întrerupt-o. A aprobat cererea, m-am întors la Filologie și am dat o grămadă de diferențe ca să
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
scrisoarea. Ea e cea găsită, cel pierdut e amicul. Intr-o lume în care se uită ușor - onorabililii nu au memorie - scrisul e însăși amenințarea diferenței. Cînd Zoe își închipuie scandalul care s-ar aprinde pe urmele iubirii ei cu scîntei politice, date în vileag, catastrofa e negru pe alb: "cum or să-și smulgă toți gazeta, cum or să mă sfîșie, cum or să rîză..." Rîsul (lui Merlin) nu-i nimic altceva decît o diferență de avizare. Rîde cel care
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
umplut prietenii de bani,/ Dumnezeu mi-a satisfăcut iubitele/ și mi-a arătat că mă iubește fără sfârșit/ chiar dacă sunt str8 și nu îmi plac banii./ Dumnezeu mi-a făcut toate nazurile." sau, "E la modă să speri?// Pajura fumegă. Scânteia fumegă./ Dimineața fumegă/ca o cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam.// O fată cu lacrimi calde pe obraz/ urcă pe scara pe care sunt eu." Scepticii ar putea invoca prezența în volum a câtorva poeme mai degrabă irelevante, a câtorva piese
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
în mine. Pentru că noi doi trebuie să facem una. Si atunci vom fi singuri. Luci, nu-ți sunt oare dragi aceste visuri? Atâția ani ți le-am fluturat în jur." (p. 324); Vezi, depărtarea a ațâțat focul și a stins scânteile. Nu știu cum încape în mine lacrima (trupul) uriașă cu lumini și umbre jucăușe, a iubirii mele pentru tine. Dacă închid ochii și fac un gest de mângâiere prin aer, parcă simt dogoarea catifelată a trupului tău. Și mă cutremur. Imaginea ta
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
criza satului ce antrenează factorii cosmici, de-o sumbră grandoare, și cea a orașului resimțit ca o simplă "făcătură", produs al unui snobism deasupra căruia se-așterne, "rușinos", un praf "gros, mîlos"): "Praful orașului, cleios, pămîntiu, / plin de zgomote și scîntei,/scrum pîrlit de paie / măcinat de vîrtejuri și reclame, / oase schimbate în mîinile universului" (Din cînd în cînd).Noutatea pe care o aduce Ioan Alexandru cu un mare flux al temperamentului este proiecția în univers a acestui proces local care
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
poeme despre "viața adevărată" din Republica Socialistă România, cititorii devin o instanță judecătorească pretins infailibilă, prin comasarea lor în grupuri de oameni ai muncii cu veleități de critici. Când un colectiv de muncitori dintr-o anumită întreprindere se adresează ziarului "Scînteia" pentru a protesta împotriva felului în care un autor a reflectat viața lor în uzină, scriitorul respectiv este imediat atenționat și mustrat, urmând ca el să mediteze asupra gravelor abateri și să-și facă, în mod sincer, autocritica. Procesul de
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
lumina tot sub formă de stea: "Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au preste mine încă-n timpul de giunie, Aleu, s-a înturnat iar la-obîrșia-i necurmată. Dar în miezul a durerei ce-mi rămîne-n suflet vie, Cea scînteie care-aprins-ai nu s-a stinge niciodată Și-a trăi cu tine-unită în a ceriului tărie" (Consacrat memoriei de Leufca). Despre el însuși, Asachi credea că, instalat pe drept în cultura română, va lua forma unui astru din constelația Pleiadei: "în
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
mâinile până la coate în colecțiile de reviste ale lumii și le cunosc până la știrile de două rânduri, până la mâlul fertil din care se înalță neîncetat aburul vieții pe pământ. Îmi place să stau la coadă pentru ziare. Caut Sportul și Scânteia, și Contemporanul, și Lumea, la prima oră; spre prânz nu mai au același farmec, le cunosc prea mulți - și mă simt ca un bărbat în serie cu alți o sută în jurul aceleiași femei. Caut Le Monde-ul de la gară până la Piața
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
și abia apoi pentru scriitori și pentru alți critici. Scrie direct, accesibil, cu o transparență fermă a preferințelor și a refuzurilor. A avut sau are rubrici de critică literară la reviste și ziare cu audiență și vizibilitate, cum au fost Scânteia tineretului și România liberă, cum sunt România literară și Aspirina săracului - și în numeroase alte locuri. Nu e un critic de nișă. De aceea e periculos: pentru că nu e confidențial în judecățile estetice. Prea aude toată lumea (toată lumea care e interesată
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
a dus statuia lui Petru Groza de lîngă Facultatea de Medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri și prin grădini publice, așa s-a dus și statuia lui Lenin din fața Casei Scânteii și tot așa era s-o pățească și bietul Dobrogeanu Gherea, asimilat și el, prin lectură înfierbîntată, grupului de întemeietori. Moartea (sau numai criogenizarea) simbolurilor comuniste a reactivat memoria de grup și disponibilitatea spațiului public, ceea ce a făcut ca, imediat
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
seria hidoșeniilor tip Vera Muhina. Dar și producțiilor pe bandă ale artiștilor poporului de pe Dîmbovița, nu?, dosite, în 1989, cu panicată devălmășie, în subteranele sinistrelor sedii. însuși clasicul Ilici, uitat în bălării, după ce fusese dat jos de pe soclul din fața Casei Scînteii. Compoziția în care același serafic Ilici asculta, vai, Appassionata lui Beethoven. Tot Ilici, neprihănitul, aflat, din nou, în calea pelerinilor globului, permițîndu-li-se, ca-n vremi de glorie, să se-nchine iar la moaștele-i din Mausoleu. Cu recentă voie de la
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
compozițiile sale unor glumițe cu schepsis antimonarhic: colac de closet, numit de el tron. Cam asta a prins nepoțelul de la bunicii lui, într-un umor de partid, fost atît de în vogă cît Ilici a stat pe soclu, la Casa Scînteii. Chiar și așa, copilașul promite. Ceea ce e tot mai greu de spus despre congeneri de-ai lui, feroci alternativi locali, cu năucitoare proiecte internaționale, mimînd ceea ce veșnic au mimat generaționiștii de pretutindeni. Cum să-l fi anulat Maxy pe Pallady
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
a opus cu obstinație publicării încercărilor sale literare. Ce fel de proză ar fi scris Monica Lovinescu dacă nu s-ar fi aruncat, trup și suflet în minunata aventură numită Radio "Europa Liberă" (care presupunea, între altele lectura zilnică a "Scânteii", a documentelor de partid, a "cărților" tipărite de vajnicii lăudători ai cuplului Ceaușescu - nu cunosc mulți români din țară care să se fi supus de bunăvoie unui asemenea supliciu) și dacă nu și-ar fi ocupat infimul timp liber rămas
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
mersul și însoțind fiece cuvânt cu o bătaie largă a mâinii ca și cum ar fi dirijat o orchestră de estradă - este sau decurge din "prezumția de inocență", tipică societăților evoluate în care, până la proba contrarie, orice individ este considerat nevinovat, o scânteie divină în focul universal. N-ai dreptul... înțelegi tu?... n-ai dreptul să-l lipsești pe om de o șansă, oricât de mică ar fi ea... Și invers, catastrofală pentru om, pentru cultură, politică, societate, ce vrei, este cealaltă poziție
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
înțeleagă tot ce s-a petrecut, propria viață, dar și specificitatea regimului comunist, resorturile vizibile sau ascunse care au condus spre luarea unor măsuri atât de barbare. Pentru aceasta încearcă să-și coreleze propriile amintiri cu lectura zilnică a ziarului "Scânteia" (pentru o scurtă perioadă "Scânteia" este înlocuită cu "România liberă") din perioada respectivă. Astfel are cronologia exactă a evenimentelor politice (înființarea Securității, naționalizarea, cooperativizarea, moartea lui Stalin, raportul secret al lui Hrusciov, toate cu retorica specifică vremii) pe care o
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
petrecut, propria viață, dar și specificitatea regimului comunist, resorturile vizibile sau ascunse care au condus spre luarea unor măsuri atât de barbare. Pentru aceasta încearcă să-și coreleze propriile amintiri cu lectura zilnică a ziarului "Scânteia" (pentru o scurtă perioadă "Scânteia" este înlocuită cu "România liberă") din perioada respectivă. Astfel are cronologia exactă a evenimentelor politice (înființarea Securității, naționalizarea, cooperativizarea, moartea lui Stalin, raportul secret al lui Hrusciov, toate cu retorica specifică vremii) pe care o trece prin propria experiență de
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
îngăduit unui poet să critice opera altui poet. Ulterior, ca editor al integralei Tonegaru, am stat multă vreme pe gânduri dacă să introduc sau nu în ediție un articol polemic la adresa liricii lui Ion Caraion, în momentul respectiv redactor la Scânteia tineretului. Cultul lui Nichita, vălurind până la grădinițele de copii, a marcat, odată mai mult, primitivismul cultural al unei societăți însetată de celebrități, pe cât de vulnerată în eul profund că nici un român n-a luat până acum premiul Nobel. Cum însă
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]