705 matches
-
de o apăsare. Și observația cu reflectorul?... Vezi cum se leagă?... Observația e amenințătoare pentru mine: ori reflectorul, ori... Iar se cutremură și apoi continuă mai gîtuit: ― Trebuie să nimicim reflectorul, Bologa, frate de suferință! Altfel... ― ... murmură Apostol cu ochii scânteietori de o ură nouă, plămădită în sufletul lui pe nesimțite. Klapka, parcă povestind și-ar fi ușurat inima, vorbi pe urmă numai de reflectorul rușilor, prinse să arate pe hartă, să măsoare, să combine cifre și formule... Bologa îl asculta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pieptul. ― Da... bine... firește... bâigui Karg peste câteva momente, bănuitor și cercetător. Da... desigur... Dar atunci mă miră rugămintea d-tale... foarte mult... Mi se pare că d-ta faci deosebire între dușmanii patriei... Apostol Bologa se uita în ochii scânteietori ai generalului cu o seninătate care îl minună pe el însuși. Se simțea însă hotărât și neclintit, ca în asalturile cele mai năprasnice. Acuma se încăpățîna să convingă pe dușman, deși înțelegea bine că silințele lui sunt de prisos. Se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lăuntric. Generalul îl măsură iar din cap până în picioare și apoi îi oferi un loc lângă dânsul. Pe bancheta cealaltă, în fața excelenței, ședeau un colonel cu figura colțuroasă, pe care Apostol nu-l cunoștea, și un maior slab, cu ochii scânteietori de inteligență. Aghiotantul, auzind iar gălăgie pe coridor, se strecură afară, să atragă din nou atenția domnilor că excelența-sa poate să se supere... Generalul îi puse fel de fel de întrebări despre cum a fost rănit, prin ce spitale
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
solid, puternic, și îndată îi apăru în creieri un gând viu ca un trăsnet: " Sufletul meu a regăsit pe Dumnezeu!" O dâră de raze albe scânteia pe crucea udată de furtună. Flacăra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scânteietoare, cu zgomotul ploii, cu verdeața câmpurilor, cu albastrul care părea un ochi al infinitului, cu infinitul însuși, într-o armonie fierbinte. Simțea în sufletul său pe Dumnezeu, precum sufletul său se simțea în Dumnezeu... 11 Ploaia încetă în amurg, văzduhul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nemărginire; A nourilor lume aurită e de soare Ce cu văpae albă, frumoasă, orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii. Ca la minune cată la dânsul călătorii: De-odată ți se pare că ceru-ntreg se rupe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe. Apunerea cerească părea de roze ninsă, Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar mări și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi, Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi. 81. STAI PE-ASUPRĂ-MI.... ? N Lenau - (cca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al prozei ultrascurte. G. Corbu Il știam de mult pe V. Ghica cultivând acest gen dificil, în care trebuie să închizi într-un enunț lapidar, doar de câteva cuvinte, adevăruri grave, uneori acide, dulci sau amare, rod al unei inteligențe scânteietoare, al unei capacități extraordinare de observație și reflexie, al mișcării la mari altitudini a scripeților găndirii. Corneliu Stoica Cartea se adresează tuturor vârstelor și se vrea o meditație asupra existenței noastre în raport cu ceilalți. Găsim uneori răspunsuri surprinzător de elocvente la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
într-o peșteră, și se culcă în vizuina ei. 9. Vijelia vine de la miază-zi, și frigul, din vînturile de la miază-noapte. 10. Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheața, și micșorează locul apelor mari. 11. Încarcă norii cu aburi, și-i risipește scînteietori; 12. mișcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le poruncește El pe fața pămîntului locuit. 13. Îi face să pară ca o nuia cu care lovește pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
numărătoare oarecare lipsită de orice prestigiu. Doream apoi să evoc, vizualizînd, zăpada care se cernea de pe o creangă, și ea oarecare, pentru că, evident, ceea ce Îți atrăgea atenția nu era locul de unde pornea mica avalanșă, ci neașteptata ei izbucnire silențioasă și scînteietoare. Un eveniment simbolic parcă pentru tot ce e trecător fără ca asta să-l facă insignifiant pulverizarea, scurtă, explozivă și totuși discreta dispariție a unei arătări (pentru că n-ai cum să-i spui pe nume) Întru gloria prafului și a pulberii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
bună. Tăcerea evoca ea singură ambianța, atmosfera, materia lumii. Și totuși doream să spun ceva despre acea liniște aparte din timpul ninsorii. So diferențiez de aceea statică, Înghețată, compactă, masivă a iernii geroase. Liniștea ninsorii este una dinamică, pufoasă, ludică, scînteietoare. Am optat deci pentru o suspensie după tăcerea... ca și cum gîndul ar fi ezitat o vreme și ar fi continuat fermecat cu divizată-n / mii și mii de fulgi. Primul vers putea să vorbească tot de zăpadă, crengile albe de pildă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care va mistui nu peste multă vreme 106 cetatea, este vorba chiar de un oraș cuprins de flăcări mânioase și înalte până la cer: incendiul este însuși Ahile. Iar armele lui sclipesc orbitor în câmpie: casca lui e ca un astru scânteietor și vârful lăncii ca luceafărul de seară, cea mai frumoasă stea, strălucind tot mai tare în adâncul nopții; armura e ca o lucire de flacără sau ca steaua Câinelui lui Orion, care arde, rău prevestitoare, în cerul verii; iar scutul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
foc care va mistui nu peste multă vreme cetatea, este vorba chiar de un oraș cuprins de flăcări mânioase și înalte până la cer: incendiul este însuși Ahile. Iar armele lui sclipesc orbitor în câmpie: casca lui e ca un astru scânteietor și vârful lăncii ca luceafărul de seară, cea mai frumoasă stea, strălucind tot mai tare în adâncul nopții; armura e ca o lucire de flacără sau ca steaua Câinelui lui Orion, care arde, rău prevestitoare, în cerul verii; iar scutul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
contemplându-și imaginea în oglinzile fumurii, că avea trăsături accentuate, ceea ce însemna cu siguranță că nu era frumoasă. Chiar în tinerețe, până să-și fi retezat buclele aurii, nu fusese cu adevărat frumoasă, doar o fetiță obișnuită, cu ochii albaștri scânteietori și un nas nițel cam prea mare pentru chipul său. Nu se schimbase de fapt foarte mult. Se mulțumea cu acest statut de femeie obișnuită. Nu-și făcuse nimic la nas, iar părul încă era dificil de aranjat. Acum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
noastră de afaceri. De data asta Jason râse. Nu! Prezentarea ta a fost foarte bună. Păstrăm legătura. —Mersi, zise ea. Ridică mâna și făcu semn unui taxi. Întoarsă la hotel, stătu o oră în fața ferestrei, privind în zare peste luminile scânteietoare ale orașului, iar apoi se duse la culcare singură. Din nou nu reuși să adoarmă. Se tot gândea la Jason White și se întreba ce o apucase să îl refuze, pentru că era ideal ca... nu voia să folosească expresia oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mele, restul rămânând în penumbre groase, am deschis ușița înroșită a sobei și am privit fascinat, multă vreme, flăcările ver-zui-gălbui-albăstrui, arlechinești, care jucau acolo cu neobrăzare. Am stins focul, apoi și lampa. Pe fereastră a apărut atunci luna, rotundă, tăioasă, scânteietoare, aler-gînd pe cerul întunecat. M-am ghemuit în pat, mi-am tras păturile peste cap și am visat. Eram pe holul cafeniu al unei clădiri uriașe, cu săli încremenite de marmură și monumentale scări interioare. Era seara târziu, după lumina
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sălii de discotecă! Aș fi vrut atât de mult să fiu și eu acolo, cu o fată lăsîndu-și capul cu păr parfumat pe umărul meu, să ne șoptim fleacuri în timp ce ne legănam îmbrățișați, să-i sărut lobul urechii cu cercel scânteietor, să-i simt cu palmele pielea caldă a mijlocului, catifelată de stratul moale de dedesubt... Mă complăceam în cea mai ieftină melodramă până când, deodată, îmi luam seama, și sub țeasta mea începea din nou delirul: eu nu aveam dreptul să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cleștarul moale al cărnii lor, cu filamente sidefii ca bășica de pește, cu cili străvezii și cu pseudopode retractile. Se ating cu pielițele umede și timide, se recunosc printr-o chemotaxă subtilă, se alipesc prin secreția unor cleiuri străvezii și scânteietoare, fac schimb de substanță, de dragoste, de arome și de informație. Demența și oboseala mea de acum devorează teroarea și depresiunea mea de atunci, așa încît nu mai pot ști din ce adâncuri de nebunie s-a închegat monstrul halucinant
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
le străbat, curios, una după alta. Unele aveau tapete roz satinate, pe care puteam vedea fiecare floricică ornamentală, altele tapete verzui, într-unele atârnau din tavan mari policandre de cristal, cu fiecare prismă tăiată perfect. Lambriurile, ușile glisante cu ochiuri scânteietoare de cuarț, mobilele cu intarsii minuțioase, statuetele de marmură înfățișînd personaje enigmatice, dactilografele care mă priveau uimite de la birourile lor, totul era viu și concret. Privirea mi se apropia de câte un presse-papier de pe birouri, explora fața ridată a câte
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aveam nici un chef, ca să mă tragă iar în cine știe ce discuție filozoficoidă despre viața de după moarte, despre corpuri astrale, despre spiritul care părăsește trupul și migrează spre o lume mai potrivită lui, despre Agarti și Shambala... Exista undeva o lume aeriană, scânteietoare, o lume a fericirii adevărate și fără sfârșit, aflată dincolo de bolta albastră, așa cum deasupra mușchiului curbat al diafragmei, peste colcăiala de mațe pestilențiale și de sexe obscene, se află arhitectura solemnă a plămânilor 81 și inimii, peste care se înalță
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
uscată și fierbinte, trăgîndu-mi-se spre inimă. Deja se întunecase în dormitor când eu mi-am început lupta deznădăjduită împotriva halucinației. înaintau circumspecți, ferindu-se de zvâcnirile mâinilor mele; erau zeci care lucrau împrejurul 94 corpului meu, învelindu-l cu firele scânteietoare secretate de burțile sferice, strîngîndu-mă în plasa de abur ca pe un cocon de fluture, imobilizîndu-mi brațele, genunchii, coatele, fiecare deget în parte. Mă cocoloșeau, mă ghemuiau, mă fixau cu minusculii lor ochi, mă manevrau cu extremitățile păroase ale labelor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
M-am îndreptat către noapte. M-am îndepărtat rapid de terenul de handbal, cu toată nebunia lui, pe o cărare catifelată, printre siluetele negre ca smoala ale cetinelor, care ștergeau ușor, din când în când, bolta, acoperind și descoperind stelele scânteietoare. încetul cu încetul, m-am trezit în inima nopții. Noaptea atât de dragă 142 mie, noaptea cu mandale de stele, șotroa-ne de stele, labirinturi de stele. M-am întins pe iarbă lăsând să-mi cadă pe față, ca o batistă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fără să pot discerne care este real și care doar o halucinație: Lulu preschimbat în femeie, urcând tunelul de pânză de păianjen, încremenind la vederea monstrului enorm, apoi martirizat și supt ca să atârne, coajă uscată, păpușă spânzurată, de un fir scânteietor, răsucindu-se în curentul din adâncurile minții mele; și Lulu, puștan vesel, în cămașă cu mânecă scurtă, mergând pe scara tramvaiului deși vagonul era aproape gol, izbindu-se de stâlpul stației și prăbușindu-se sub roțile de oțel... Săptămâni întregi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mobile În timpul autopsiilor pe care le fac! Cerându-și scuze, Logan scoase din buzunar obiectul ofensator și Îl opri. Dacă era ceva important, va fi sunat din nou. Încă fierbând, Isobel termină procedura de Început, alese o pereche de foarfece scânteietoare de inox de pe tava cu instrumente și Începu să taie banda adezivă, dând detalii despre starea corpului pe măsură ce Îl dezvelea. Sub bandă, fata era dezbrăcată. Un smoc voluminos de păr amenința să se desprindă În timp ce Isobel Încerca să desfacă banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-o pe drum. Trei arici, două ciori, un pescăruș, o pisică tărcată, două pisici cu blana lungă, alb cu negru, o fată, nouă iepuri, o căprioară... Ochii i se Încețoșară, iar vocea Îi deveni dură. Frumusețile mele moarte... O lacrimă scânteietoare i se scurse din ochi, trecu printre genele lungi ca să alunece pe pielea veștedă a obrazului În barbă. Insch Își Încrucișă brațele și se rezemă pe scaunul său. — Deci ai dus fetița În „colecția“ ta... — Mereu le duc acasă. Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-o În bandă. I-am... turnat Înălbitor În gură... știți...ca să fie iar curată... — După aia a trebuit să găsești o pungă de gunoi În care s-o bagi. Cameron clătină din cap În semn de aprobare și o picătură scânteietoare Îi căzu din nas direct pe declarația Încleștată În mâinile sale, de care uitase. — Și după-aia ai aruncat-o o dată cu gunoiul. — Da... Îmi pare rău, Îmi pare așa rău... După declarația sa, după ce Cameron Anderson recunoscuse că a abuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acum, într-adevăr, ramuri iridiscente, transparente și intens strălucitoare care apăruseră în jurul meu, pornind de la mine înspre orice direcție, înspre pod, înspre fluviu și de la fluviu, înspre cer și înspre arbore, în legături aproape invizibile, prin care aluneca fluxul auriu scânteietor al apei... era ca și cum, cu orice mișcare a mea, aceste ramuri deveneau vii și infinite... Ai înțeles acum de ce trebuie să mergi în continuare pe acest drum? a vorbit fluviul care izvora de undeva de la rădăcinile arborelui luminos, înrezărindu-se dincolo de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]