1,552 matches
-
Nu părea să fie ceva de temut, dar Eber umbla ca un bezmetic pe punte, cu mâinile în cap. Talestri se retrase devreme în camera ei și începu să împletească o pătură. Corabia se unduia tot mai puternic printre valuri, scârțâind din toate încheieturile. - Pirațiiii! se auzi vocea disperată a bătrânului negustor. Talestri sări ca arsă. Își luă sabia și ieși din cameră. În timp ce urca scările, îl văzu pe Eber coborând, dar nu reuși să îl întrebe ceva. Probabil, negustorul, știind
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
câteva tristihuri care mi-au plăcut mai mult fiindcă pot fi considerate adevărate poeme haiku care respectă puterea de sugestie și spiritul acestui poem: Despre frumusețea primăverii: Rapsodie-n alb- / zarzării bunicului / gătiți de nuntă; Despre singurătate: Poarta bunicii /mai scârțâie uneori / împinsă de vânt; Despre melancolia toamnei : Călugărița- /coboară printre dealuri / precum o toamnă... Îi urez succes în continuare poetului Gheorghe Vicol și îl aștept în viitor cu un volum cu mai multe poeme de sorginte niponă, haiku sau senryu
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 12 MARTIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365643_a_366972]
-
Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1724 din 20 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cântec de toamnă Autor Urfet Șachir Toamnă, toamnă iar învii Vechile-mi melancolii, Când alerg pe străzi pustii Să-mplinesc „vise târzii”. Frunzele de pe alei Scârțâie sub talpa grea, S-a golit bătrânul tei, Vezi prin el inima mea. Aș mângâia soarele, Doar să pot să mai întorc Din drum călătoarele, Din cer roua s-o mai storc. Toamnă, toamnă iar învii Dorințe-n suflet duios
CÂNTEC DE TOAMNĂ de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366153_a_367482]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NECUNOSCUTUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului În camera bătrânului amintirile fac să scârțâie parchetul În fiecare zi când plec de acasă, mă caută un necunoscut cerându-mi să ne întâlnim la o adresă care nu există; Cea dintâi ninsoare destinată rănilor pământului. Referință Bibliografică: Necunoscutul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
NECUNOSCUTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361664_a_362993]
-
practic și cu simțul comerțului a descoperit în Ana un talent nativ în arta creației vestimentare, bun de exploatat în dinamica atelierului său, le-a propus celor două gemene să devină în loc de colaboratoare ocazionale, propriile lui salariate. Atelierul din Teșila scârțâia în privința eficacității, nu acoperea nici cheltuielile cu investiția în materiale, dar să mai aibă și beneficii, localnicii evitând din ce în ce mai frecvent să le mai dea comenzi dorind să evite de a intra în gura bârfitoarei, așa că fetele au fost nevoite să
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
care a murit poetul însumând cifra 22, zi în care Bacovia, obosit de boala ce-i stăpânise aproape jumătate din existența sa pământeană, și-a lăsat trupul dus în liniștea locurilor tainice: Stam singur în cavou ... și era vânt ... / Și scârțâiau coroanele de plumb (Plumb). Referință Bibliografică: ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ștefan Lucian Mureșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
vă spun povestea acestor două fete, pe care am aflat-o și eu de la ele cu mult mai târziu. Elena s-a măritat încă din facultate cu un coleg rus de pe lângă Urali. Chiar de la început căsnicia lor a început să scârțâie. Oleg, era bețiv și agresiv. Când se îmbăta, și asta destul de des, o lovea pe Elena că era gelos, și biata fată era... nenorocită! Īnainte de a împlini un an de mariaj au divorțat. El a decăzut complet... Larisa s-
AH... TÎ, GHERACLE ! de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351888_a_353217]
-
locuri. Am uitat să spun că Lică-Ursulică este mare, ca Simina abia îl ține în brațe și de aceea, când îl plimba în parc, îl plimba într-un cărucior care este căruciorul lui Lică. Căruciorul lui Lică a început să scârțâie și tăticul Siminicăi i-a uns rotile cu o unsoare specială și de atunci nu mai scârțâie. Simina îl iubește foarte mult pe Lică, poate chiar mai mult decât pe păpușă ei cu ochi albaștri care zice Ma-Ma când
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
de aceea, când îl plimba în parc, îl plimba într-un cărucior care este căruciorul lui Lică. Căruciorul lui Lică a început să scârțâie și tăticul Siminicăi i-a uns rotile cu o unsoare specială și de atunci nu mai scârțâie. Simina îl iubește foarte mult pe Lică, poate chiar mai mult decât pe păpușă ei cu ochi albaștri care zice Ma-Ma când o miști mai tare. Pe păpușă o cheamă Pusă și înainte de a apărea Lică era ... Citește mai
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
locuri. Am uitat să spun că Lică-Ursulică este mare, ca Simina abia îl ține în brațe și de aceea, când îl plimba în parc, îl plimba într-un cărucior care este căruciorul lui Lică. Căruciorul lui Lică a început să scârțâie și tăticul Siminicăi i-a uns rotile cu o unsoare specială și de atunci nu mai scârțâie. Simina îl iubește foarte mult pe Lică, poate chiar mai mult decât pe păpușă ei cu ochi albaștri care zice Ma-Ma când
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
de aceea, când îl plimba în parc, îl plimba într-un cărucior care este căruciorul lui Lică. Căruciorul lui Lică a început să scârțâie și tăticul Siminicăi i-a uns rotile cu o unsoare specială și de atunci nu mai scârțâie. Simina îl iubește foarte mult pe Lică, poate chiar mai mult decât pe păpușă ei cu ochi albaștri care zice Ma-Ma când o miști mai tare. Pe păpușă o cheamă Pusă și înainte de a apărea Lică era ... XIII. PRIETENUL
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
trudă, Copii mai vin uneori să vadă În sat câte-o bătrână rudă. Umbrele bunicilor privesc peste gard Cum trec nepoții în iureș pe cale, În zborul lor clipele ard Etapele în graba de a ajunge la vale. Timpul ascultă cum scârțâie roata Urechea lui așterne tăcerea sub nea, Sănile trag după ele gloata De constelații până apune ultima stea. Atunci ies din cimitire străbunii Să mai dea sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351409_a_352738]
-
Mama nu ne lăsa. Zicea că oamenii sunt săraci și că nu au ce să ne dea. Avea dreptate. M-am dus și eu odată și oamenii ne-au alungat. Eu nu m-am supărat., Mă delectam cu zăpada care scârțâia tare și sclipea în bătaia lunii. Unde sunt acum zăpezile? In dimineața Crăciunului, ne trezeam întrun miros plăcut de sarmale, caltaboși și friptură. Pentru prima dată geamurile nu mai aveau flori de gheață pe ele. Mama nu dormea în noaptea
CRĂCIUNUL POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351465_a_352794]
-
ar reuși planu’...Noi să ne prefacem că venim de la Vali ca să nu se prindă de-nvărteală. -Că bine zici, confirmă Rodica. Hai, că nu suntem proaste degeaba. -Proaste pe dracu’, dacă nu eram noi să ducea de râpă șandramaua...De când scârțâie, văleu... -Așa, așa... -Păi... - Bine că am luat pulovăru’! Cald, cald, da’ sara se răcește...Avu dreptate Gigi cînd zise să-l iau...Că eu zâceam că de colea - până colea, și-n mașină pe deasupra, nu e cazu’... -Să fim
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
oftează) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (privind în zare, cu o expresie de milă pe chip) Să mulțumesc Domnului că sunt sculptor. (i se aude respirația obosită) De fapt de ce să-i mulțumesc? (după un timp, pe drum se aude trecând un car, scârțâind) Așa trebuia să fie, așa trebuia să se întâmple... Este bine să iei lucrurile ca și cum așa ar fi trebuit să fie. Materialul cu care lucrez eu este însăși materia pietrificată, condensată. Ea este bătrână de miliarde de ani, și asta
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
lumii. Tu pentru mii de oameni și pentru mii de ani de aici înainte ești FEMEIA...Toate femeile lumii se aliniază așa ca la armată în spatele tău...Și tu le reprezinți. Ești profetul lor...simbolul misterului femeiesc. (un car trece scârțâind pe drum) DOMNIȘOARA POGANY : ( tristă, misterioasă ) Da, Costache....așa este... (același scârțâit de car care trece pe drum de la începutul lumii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dar cum simțiți voi geniul ? Asta îmi este necunoscut. Tu cum simți, cum ai simțit ? ( după un
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
înseamnă nimic, / Că nu mai are amintiri, / Că nimeni nu se mai teme de poeme. Când plec de-acasă, poemul meu veghează, / E paznicul cel mai de temut. / Nimeni n-ar îndrăzni să-mi prade poemele / Care coboară din cărți, scârțâind din încheieturi, / Întinzându-se la soare ca-n vremuri bune. Cândva, poemul nu va mai avea nevoie de mine. 15 mai 2011” (Îmblânzirea poemului). Nu e mai puțin adevărat că poetul știe să închidă în carte oameni și sentimente, ființe
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
cu patima celor care știu că se despart pentru mult timp. - Nu mi-ai spus cum te cheamă... - Katia, îmi zise ea aproape în șoaptă. Eu sunt Katia. - Am să te caut, Katia. Ușa aceea cu lemnul mâncat de carii scârțâi îngrozitor, și jumătate din sufletul meu dispăru în spatele ușii închise. Cealaltă jumătate a rămas mult timp acolo, pe străduța strâmtă și sordidă, potopită de ploaie și melancolie. * În aceeași zi, puțin după orele amiezii, băteam cu insistență la ușa aceea
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
galbenă, pe cea albastră în găletuța albastră, unde vom pune mingea portocalie, Iannis? Ploua, ploua într-una... Trotuarul era umed, șoseaua era umedă, norii erau și ei umezi, chiar și buzele ei... Cât era de întuneric și, Doamne, cum mai scârțâia ușa aceea cu lemnul mâncat de carii. Da, dar ea avea niște ochi triști, foarte triști, iar sufletul meu a fost sorbit de gura ei, cu buzele abia întredeschise... În ceafă, simțeam răsuflarea hienei cu colții rânjiți și o știam
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
un saltimbanc pe internet Neavenit cum toamna pentru frunze Nesimțind că moartea vine încet Și clipele te cuprind,brațe de meduze. Persiflezi pe sticlă ca un bufon Dându-ți cu glezna stângă în cealaltă Când sunetul tău târziu și afon Scârțâie la ușa din ultima haltă. O iau ca o glumă a unui întârziat Ce-și spune ultima prostie-n viață: Se vede că neantul îți este aliat Când amintirea-ți se vinde pe nimic în piață. Al.Florin ȚENE Referință
MOARTEA VINE PRIN INTERNET de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351051_a_352380]
-
În graiul guguștucului Și mă îndeletniceam cu ștersul prafului De pe tobe; Creșteam îngeri în colivii de aur Și încrustam scrisori de dragoste pe inelele porumbeilor călători. Da, îmi aduc aminte casa de sub nucul dintre două veacuri, De atâta însingurare nucul scârțâie ca un sicriu în apele Styxului ce-au luat la vale casa... Al.Florin Țene
CASA DE SUB NUCUL DINTRE DOUĂ VEACURI, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352146_a_353475]
-
Filipoiu 6 Ianuarie Predicții despre vreme și rodnicia pământului (ritualuri de Bobotează) Când colindă popa prin sat cu botezul și îți dăruie crenguță de busuioc, credință în suflet vei avea tot anul, belșug de roade, sănătate și noroc. Dacă zăpada scârțâie sub picioare și „pietrele crapă” de a lui asprime, rod de cereale va umple hambare. Grădinile vor fi pline de legume. Iar dacă plouă în zi de Bobotează, o iarnă mai lungă, ploaia prevestește. Când e însorită, se interpretează că
TRADIȚII SACRE ȘI MITICE DE BOBOTEAZĂ ȘI SFÂNTUL ION de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352213_a_353542]
-
ca aici, înghesuiți în acest sanctuar răbdător și supus umilinței ca nicicare altul, îngăduind ani și ani povara politizării forțate, a orbirii fără precedent și fără șansa de a schița cel mai mic gest de refuz, de apărare. Rafturi gemând, scârțâind și oftând din rărunchi cu fiecare op samavolnic intrat în „acasa” din carte, în matricea spiritului și care, din când în când numai, ca un veritabil avertisment, se prăbușeau cu ostentație, dorind parcă să se scuture ca de o gheară
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
mă bucur că intri în rol Înveșnicind cu-n sunet nou Cuvântul. De la o vreme cu melancolie te-ascult, Îți este uvertura scrisă-n în la major De parcă ar fi imnul unui cult Sau Sonata Lunii în nopțile cu dor. Scârțâind un si de sus îl tot aud Printre multe armonii muzicale Încât timpul din tablou este ud De-atâtea ploi cu note ieștie-n cale. Un do de sus intrigat și puțin subțire Își face loc pe portativul crengilor din vie
NELINIŞTEA ÎNDOIELII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355826_a_357155]
-
Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului VIAȚĂ SCULPTATĂ ÎN CUVINTE! În cuvinte îmi sculptez viața, Va dăinui mai mult ca-n piatră, Renasc din cenușă dimineața, Cu inima tânără ca și altădată. Roțile îmi scârțâie pe osii vechi, Cu nimic nu le mai pot unge, La faruri mi-am pus perechi, Lumina să-mi poată ajunge. Capul pe umeri, un simplu bostan, Norocul lui că mai gândește, Că va mai trece încă un an, Și
VIAŢĂ SCULPTATĂ ÎN CUVINTE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355988_a_357317]