1,560 matches
-
mâna infiltrată sub fusta fetei, încerca să-i dea chiloții jos. - Ajutor, striga fata, dar parcă glasul îi era sugrumat de teamă. Lasă-mă, criminalule! Chiar în acel moment nu mai simțea nicio atracție față de el, ci doar repulsie și scârbă. Orice atingere nu făcea decât să o dezguste și mai tare. Se zbătea să scape din brațele sale, dar nu reușea. Luptându-se cu el, mergând cu spatele și cu el strâns lipit, încercând să ajungă la ușă, să ceară
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
pâinea este tot mai solitară, Și timpul e prea scump, de-o rugăciune - Se -aduc în conturi mii de argumente, Se trag în omenie mii de gloanțe, Se plămădește viața din chitanțe Și se sfârșește, sec, în falimente - De-atâta scârbă lumea se evită, Planeta e atât de ocupată, Și-ar da pe gratis omenirea toată, Pe- o clipă-n care nu e siluită - Și vremea, cum s-a dus mereu, se duce, Și vremea ,cum a tot venit, tot vine
CONVERSAŢIE ÎN DOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361936_a_363265]
-
mai puțină umbră, câțiva pensionari își odihneau oasele. Dacă erau cel puțin doi, discutau. Cu voce joasă. Discutau și înjurau. Dacă erau mai mulți, discutau și ei. Cu voci mai puternice. Și înjurau mai mult. Cu obidă. Cu furie și scârbă. Aceeași temă era pusă în discuție: scăderea pensiilor cu 15%. După rarele momente de tăcere, timp în care „rumegau” bine cele auzite de la unul sau altul, fiecare își făcea socotelile, cu voce tristă, pierdută. Își împărțea banii cum putea mai
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
vedere. A dorit să afle și alte amănunte, dar se temea să nu o inhibe pe femeia ce-și strânsese trupul pe scaun într-o încordare asemănătoare celei prin care trăise acele momente ce-i provocau, și acum, teamă și scârbă, după atâția ani. Când Violeta a tăcut, a intervenit cu voce calmă, liniștitoare: - Mai avem foarte puțin timp și va trebui să te liniștești. Gândește-te că toate astea au trecut. Sunt fapte consumate. Știu că te-au rănit mult
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
cu respirația întretăiată, continuă: târfe batjocorite luați-vă zdrențele, părăsiți casa asta și să nu vă mai prind aici că vă tai gâturile, vă snopesc în bătaie, târâturi ale societății, neajunsurilor, uite unde ați ajuns dacă nu aveți nici un viitor. Scârbe ce sunteți. I-a lăsat să se îmbrace și, când au fost gata le-a tras câte un șut în cur de până la parter nu s-a mai oprit niciunul. Ce a urmat cu mine numai eu am știut. Acum
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
cinci sunt un simplu obiect de pus în vitrină înfricoșat de spații închise de singurătate oricât ne-am aduna toți cu toți nimeni nu rămâne niciodată cu nimeni cioc-cioc-cioc e prea complicat să deschid mă inundă un val uriaș de scârbă o lipsă totală de interes pleacă de-aici depresie blestemată cu orele tale nepotrivite acum încerc să mă scot din acest abis al liniștii și n-am niciun chef să sun la Poliție... Referință Bibliografică: Vertij / Aurel Conțu : Confluențe Literare
VERTIJ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362137_a_363466]
-
sentiment, pentruca îl trăiești și îl gîndești. Te doare, lăuntrul îți fierbe, simți cum ceva dureros îți străpunge inima, orizontul speranțelor îți e întunecat, numai vezi nimic bun în fața ochilor, toată viața ta ți se pare un eșec, îți este scîrba de tine, groază de ceea ce vor gîndi oamenii despre tine. Atunci apare acest gînd monstruos am eșuat, nu am realizat nimic în viață, din acele planuri făcute cu atîta iubire în inima mea, totul este un eșec și trebuie să
MARIN (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365840_a_367169]
-
Ca un ombilic netăiat târnă disperarea pe cheutoarea gândului și viermii corodați ai istoriei rod temeliile vremurilor. Peste tot nesătuii timpului înșiruiți ca în parabola orbilor, ignoră cu inconștiență viața, dar mai ales moartea. VIITURA Lacomă și trufașă, cununată cu scârba se rostogolește amenințătoarea, pustiitoarea viitură. Tăvălugul ei opac și cenușiu zdrențuie faldurile nesfârșite ale zării și prin vadurile proaspăt săpate se revarsă valuri de teamă și moarte. Talazuri uriașe și grele fac să se prăbușească zidurile milenare ale cetăților. Din
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
a crezut! Apoi răcni: - Să vină Prăpădenie și dobitocul de Negru-Cioară! Aceștia stăteau cu urechile ciulite lângă ușă. Când auziră răcnetul, se buluciră pe ușă: - Poruncă, Majestate! spuseră într-un glas amândoi, luând poziția de drepți. Împărăteasa îi privi cu scârbă: - Nepricepuți și tâmpiți! Ar trebui în Troiene să v-arunc! Și eu te-am decorat, idiotule! Generalul Prăpădenie mirosi catastrofa și bâigui: - Ce... ce... s-a-ntâm...plat, Ma... ma...jestate? - Cum ce s-a întâmplat? Ai auzit de Mărțișor? Generalul Prăpădenie
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
își fac Doar de le lași, De cumva Îți șunt pe plac. Cand te culci și-astepți să vină somnul, Gînduri pot veni, și-așteaptă tonul, Căci stăpîn pe ele-i omul. Înfloresc, De le-nmulțești. Și pălesc De le gonești. Scîrbe mișelii și răzbunare, Se clocesc ușor prin gînduri care, Șunt lăsate-n voia mare. Și cresc, cresc, Te-nebunesc. Le accepți Și le-mplinești. Cheia înțeleaptă-i prima fază. Dac-atuncia creieru-i de pază, Și la poarta el veghează, Vine-un
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
creangă următoare.Cuib își facDoar de le lași,De cumvaîți șunt pe plac.Când te culci și-astepți să vină somnul,Gînduri pot veni, și-așteaptă tonul, Căci stăpîn pe ele-i omul.Înfloresc,De le-nmulțești.Și pălescDe le gonești.Scîrbe mișelii și răzbunare,Se clocesc ușor prin gînduri care,Șunt lăsate-n voia mare.Și cresc, cresc, Te-nebunesc.Le accepțiși le-mplinești. Cheia înțeleaptă-i prima fază.Dac-atuncia creieru-i de pază,Si la poarta el veghează,Vine-un gînd
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
le ocupă, păcălesc și umilesc Poporul Suveran. Cuconi și cuconițe de prin Parlament și guvern, niște șantajiști ce acționează ca Agamiță Dandanache, Zoițici ce n-au altă treabă decât să „facă politică”, Tipătești sclifosiți și imorali, ce-i numesc cu scârbă pe nemulțumiții din Piața Universității, „țărani”, „viermi”, „ciumpalăi”, toți ar fi biciuiți de ironia lui Caragiale. Credeai c-am murit, neică?! Câtă asemănare, Doamne, parcă opera lui ar fi fost scrisă ieri, personajele de atunci seamănă cu cele de acum
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
să ajung mai repede acasă, în țara mea e mult mai bine decât în țara voastră unde-i jaf că am ajuns aici îmi e rușine căci lumea voastră e îngroapată în praf, aici găsesc omoruri și hoție mi-e scârbă ca să stau cu voi la masă când demnitatea în țara voastră o să învie, pot să spun și eu, că sunt acasă. Referință Bibliografică: vreau acasa / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi
VREAU ACASA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366316_a_367645]
-
27. Suntem un popor cel puțin paradoxal, dacă nu chiar neisprăvit ca națiune, în ciuda vechimii noastre milenare pe aceste locuri. Altfel nu-mi pot explica alegerea în fruntea sa a unui criminal (Ion Iliescu), a unuia căruia i-a fost scârbă de poporul său (declarație la Viena referindu-se la ultima mineriadă) și care s-a declarat “învins de sistem” (Emil Constantinescu) și a unui bembeluc bețiv, curvar și hoț (Traian Băsescu). Culmea încă: primul și ultimul - de câte două ori
CITATE, CUGETĂRI ŞI AFORISME de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366412_a_367741]
-
pe cât le bănuim noi și acum, doar americanii le descoperă și ne vorbesc nouă despre ele. Hopaaaa, apăruse totuși, cuvântul cheie: America! Directorul surâse inteligent, ridică un deget și toți asistenții amuțiră. Pe fețe li se citea venerația, sau poate scârba, dar ce importanță are asta într-un context ce urma să devină istoric... - Ăăă... iubiți tov... ăăă... colaboratori, precum bine știm, în ultimele decenii savanții americani sunt singurii din lume care pot rezolva orice dispută științifică. Suntem siguri, așadar, că
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
intenția de refulare. Reușesc să ajug în baie. Mă apucase toate transpirațiile, eram lac de apă. Simțeam că mor. Mi-am fixat bine mâinile de marginea vasului de WC și am început să icnesc. Nu mă durea nimic, scoteam doar scârba aia din mine. Nu știu cât am stat acolo, cred că a ieșit tot ce mai era în stomac și din ziua precedentă. Când am plecat din baie, eram sfârșită, aveam o senzație de leșin. Ce să fac? Mi-am adunat puțina
UNGHIA CHIREI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366189_a_367518]
-
și-l anunță că Ana, marele Preot, împreună cu Caiafa, ginerele său, așteaptă să fie primiți. Îi primește de-abia catadicsind să se ridice în capul oaselor și-i invită să șadă mai departe de el, după ce le-a cercetat cu scârbă și dispreț îmbrăcămintea bogată și bărbile încâlcite. Pilat: (cu semeție, după schimbul de saluturi) Nu m-așteptam, distinși evrei, să ne vedem așa degrabă. Ce treburi v-au silit la drum pe zăpușeala asta oarbă? Ana: (vizibil deranjat de primire
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
făcuse auzită vocea. V-ați băut mințile, credeți că n-am înțeles ce v-a-ncolțit în cap? Mă mir că nu vă este rușine, măgarilor. V-ați adunat aici toți curvarii și bețivanii ce i-a avut America vreodată. Mi-e scârbă de voi. Fata asta se zbate între viață și moarte iar voi vă și gândiți cum s-o trântiți la pat, să-i faceți felul, s-o batjocoriți în fel și chip. Numai un pas să faceți și-apoi stați
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
sine înțeles impresia că moartea soțului nu o surprinse vreun pic se preschimbă în ură înăbușită în primă fază după care disprețul cu care întâmpina vociferările pe după colțuri care o învinuiau pe aceasta de crimă înrădăcină în firea tânărului o scârbă adâncă și absolută. Femeia asta e în stare să mă omoare și pe mine dacă nu o să fiu pe măsura așteptărilor proprii sale ambiții? Nu-i venea a crede așa ceva dar temerea apărea precum colții otrăviți ai unui șarpe de câte ori
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
de gât Tot înainte să merg Pe drumul cel roșu și strâmt. Am fost învățat Să trec timpul prin gaura steagului Și să merg înainte, Cu liberatea de gât. Deșteptat, M-am învântat învățat Să spun adevărul mințind, Și-n scârba de oameni, Să plec din mulțimi, Căci drumul e plin De liberi spânzurați. M-am dus în pustiu, Pe drumul neștiut al căutărilor de oameni, 'Nainte oricum, Și am învățat iar să mint. Oamenii nu sunt ce am fost învățat
POEZIE DE AUR SPOIT de SANDU BACIU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350888_a_352217]
-
aproape uitată în neputința iluminării propriilor fii. Mâine ne putem trezi chiar fără țară și nici măcar conștienți că am pierdut-o. Sau, mai bine spus, că ne-am pierdut de ea. Că ne-am înstrăinat într-atât, încât ne este scârbă chiar și de locul în care am văzut pentru prima oară lumina soarelui. România este o țară semidemocratică pentru că, deși avem alegeri libere, ele nu sunt libere. De aceea ''aleșii'' noștri sunt de o calitate atât de îndoielnică. O țară
ROMANII, O NATIE CU TARA INGHESUITA LA DOUA CAPETE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351086_a_352415]
-
cu-o veche bolintină întrebare: „Câți ar porni-o-acuma spre oștire? căți pentru țară ar muri, azi, oare?” Dacă cumva nu voi afla raspuns, Mă jur să nu pomenesc de ei. Și ca să nu mai calc pe la muzeu Mi-aruncă-n scârba șaisprerece lei. STRĂIN SUNT, DOAMNE Străin sunt, Doamne, de pamânt Și nici de cer n-am stare Dar ascultai al Tău cuvânt, Și iată-mă plecat. Durerea lumii-n ruga mea Se zbate tot mai tare, Și pentru ea cerșesc
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
și bugeți”, nu prea le înțelegem spusele (că, după fapte nici vorbă să-i bănuim de ardere de grijă pentru țărișoara asta!). Sunt însă generoși: ne lasă nouă toată libertatea de a alege între a muri de moarte bună (de parcă scârba asta ar fi și bună cu adevărat!) sau de a ne interna într-un spital dintre cele scăpate de la reformarea-transformarea în creșe pentru bătrâni. Ne lasă întreg și dreptul la greve, la ocări, la „pupat piața endependenței” cea slobodă la
NE ESTE ŢARA PLINĂ DE HUMOR de PAULA ROMANESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354768_a_356097]
-
în „Rotonda scriitorilor”, unde băncile sunt rupte, putrezite, ierburi uscate, o adevărată bătaie de joc față de cei care ne-au dus numele în lume și l-au transformat în renume, de români care trăiesc în Micul Paris, pe când delăsarea, renunțarea, scârba, indolența, parșivitatea, camelonismul, lipsa de rușine, perversitatea și minciuna fac masă bună cu cei care au furat votul bucureșteanului, ca să se simtă străin în urbea sa. Vreau să dau exemplu un singur oraș, și să nu le cadă cu supărare
TRIST, FOARTE TRIST! INCREDIBILA NEPĂSARE A CELOR CARE NE REPREZINTĂ... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354963_a_356292]
-
delicate, care ar trebui să se întâmple fără martori, în dormitor și pe întuneric. Lucruri despre care se tace. Lucruri care tulbură nespus. Artiștii erau, de data aceasta, nu două nuduri din revistele porno sau sexi, care-mi provoacă oarecare scârba, ci, aidoma eroilor lui Laclos, Daphnis și Chloe care descoperă singuri ce e dragostea și cum să procedeze, ca și primii oameni creați de Dumnezeu. N-a fost nimeni să-i învețe. Au acționat instinctual, au experimentat și, pe masura ce înaintau
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355264_a_356593]