658 matches
-
de hăituiala tigroaicei, lăsa în urmă o oglindă sferică. Tigroaica se oglindea în ea micșorată și, crezând că-și vede puiul închis înăuntru, rămânea pe loc, dând târcoale oglinzii. Locuise câțiva ani în Delta Dunării, pentru a prinde meșteșugul pescuitului. Scârbiți de atâta pește și neavând cu ce să crească un porc pe lângă casă, localnicii cumpărau primăvara câteva zeci de godaci din târg, îi încărcau în bărci și îi abandonau pe câte un grind nelocuit. Mulți purcei mureau de foame, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pahar, și cât ai clipi o prinse și o aruncă în restul de lapte. Musca se zbătu cât se zbătu și-și dete obștescul sfârșit sub privirile ucigașe ale călăului. ― E-n regulă! zise Chiorul și, compunîndu-și o față de om scârbit la culme, bătu în masă, strigînd: ― Chelner, hei, chelner, poftim încoa', te rog... dar mai repede! ― Vine, vine! se auzi vocea amabilă a chelnerului. Ce-ați comandat, vă rog? ― Ți-am comandat un lapte bătut, și dumneata mi-ai adus
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tatăl tău", spunea ea amuzată, tu trebuie să fi auzit de teoriile freudiene când copilul își neagă tatăl, după unele teorii mai radicale eu pot chiar să-l ucid, uneori îmi vine să-l ucid, este atât de învechit, de scârbit de lumea asta, se uită la tine cu o privire albă de parcă nici nu ai exista, asta mă scoate din minți, atunci îmi vine să bag cuțitul în el, poate este un extraterestru, se va scurge o zeamă verde din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
te aperi de cel pe care îl iubești, te-ai mulțumit cu foarte puțin și atunci el a profitat, a văzut că poate face ce vrea cu tine, și a făcut ce a vrut cu tine, de aceea s-a scârbit, te-ai tăvălit la picioarele lui și acum nu mai valorezi doi bani pentru el, poate se culcă și cu alte femei, poate te-a infectat cu HIV, slăbești, ești mereu bolnavă, asta nu-ți dă de gândit, sau crezi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
traistă o bucată de turtiță negricioasă, dându-i-o, pe neașteptate, lui Pamfil Duran în mână Iar acesta a dus-o la buze, gustând-o cu evlavie, ca pe o prescură din mâna părintelui din biserică, apoi, a scuipat parcă scârbit de necurăția alimentului, pe urmă iar a gustat și la urmă a început să mănânce încet, încât noi stăteam cu ochii cât cepele, uitându-ne cum mestecau amândoi, plescăind Și Enea Căpută a mai scos din traista lui fără de baiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și boiari, ... fără de nici o milă;...și fiindu și turci neguțitori prin târguri, trimitea podgheazuri... de-i robiia pre turci și-i ducea plocon ghenerariului de Brașău...Care fapte...stăpânii noștri, n-au putut suferi, ce cu rea urgie s-au scârbit asupra țării noastre, că era să se dea toată țara în robie și în sabiie, încăpând și domniia mea la prepus cum că și noi am fost agiunși cu dânșii;...Vasilie Ceaurul și cu soțiile lui de-au trimis dooă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sa are de unde lua gazeturi, și s-au triimis înapoi. Nici să le de voie domnilor acelor leșești ca să taie lemni sau nuiele dincoace, sau să are nicidecum să îndrăznească a o face, că de a simți măria sa, să va scârbi asupra dumnelui.” „Iaca, fiule, că la acea vreme erau și „gazeturi”. Necazul lui vodă însă era că gazetele primite erau vechi și că acei „domni leșești” cereau în schimb lemne și loc de arătură.” Așa că vodă s-a supărat pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
au doborât pe Robespierre și care au pozat în salvatori. Se pare că acești "salvatori" n-au luptat pentru a răsturna eșafodul, ci pentru a-l cuceri. Dezamăgiți de teroarea revoluției, ei sfârșesc prin a-l aclama pe Bonaparte. Pretinzîndu-se scârbiți de eșafod, se înghesuie la încoronarea lui Napoleon. Dar ei nu-și dau seama că astfel renunță și la altceva. Înmormântează încrederea lor în revoluție. După ce au spart porțile Bastiliei, pun deasupra lor o coroană imperială. Considerîndu-se trădați în speranțele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încă. Alții pentru că s-au săturat de cât sânge a curs... Și, în sfârșit, o mulțime de gură-cască e gata să aplaude orice sentință, cu condiția ca ea să dea impresia că aparține celor mai puternici... Ceilalți, indiferenții sau cei scârbiți de atâta discuție în jurul eșafodului, au plecat. Pe ei nu-i mai interesează această dezbatere. Călăul stă deoparte și așteaptă. El le vede tuturor numai gâtul. Deformație profesională, căci în toată cariera lui n-a văzut decât gâturi. Unele subțiri
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să ameninți, să blestemi, să legi și să dezlegi cu supremația sa, să naști, să arzi, să te desfaci, motivând trecerea ca pe o lege organică a sfințeniei. Atât de simplu să ucizi cu mâna lui, să îndulcești cafeaua, să scârbești iluzia, să întuneci așteptările, să aprinzi lumânări pentru vii, să clipești blițuri în zori, să amesteci nuanțe, să numeri pe sărite, să schimbi priorități, să desenezi etichete, să-ți dai demisia sau să ridici piatra cu mâna lui Dumnezeu. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
el pe maimuțe. O să avem cu toții necazuri dacă nu vă purtați mai bine. Dar maimuțele nu se purtară mai bine. De fapt, începură să se comporte mult mai rău. Cam la o lună de la prima lor întâlnire cu alcoolul, aparent scârbite de slabele rezultate din livadă, primatele făcură un drum la bazar, unde o înfrânseră pe femeia care vindea ilegal alcool dintr-un cărucior. Dădură gata întreaga provizie și, cât se poate de bete, mai bete decât fuseseră vreodată, reveniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de suportat, dar ceea ce se întâmplă în continuare fu chiar mai dezgustător. Nu puteam să văd exact ceea ce avea loc și nu se rosteau cuvinte. Dar zgomotele a doi bărbați angajați într-un act homosexual sunt inconfundabile și m-au scârbit. Când în cele din urmă și-au adus comportamentul scârbos la finalitatea-i zgomotoasă și au plecat chicotind ca un cuplu de școlari degenerați, m-am simțit îndeajuns de slăbit încât să fiu nevoit să deschid fereastra pentru niște aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și nasul ude. Nu mă părăsi. O mângâi pe obraz, dar mâinile îmi sunt rigide, sunt ca niște labe. Respiră pe mine, mă sărută. Gura îi miroase ciudat, a rumeguș, a stomac deranjat. O opresc, opresc răsuflarea aceea care mă scârbește. — Spune-mi că mă iubești. — Termină! Dar își pierduse orice urmă de control. — Nu, nu termin... Se agită pe scaun, sughite. Se aud pași pe scară. Un băiat intră la toaletă, un școlar cu ghiozdanul în spate. Italia se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a femeilor. Toată săptămâna, Adi și Andrei m-au bombardat cu mesaje despre fraudele la votarea Constituției. Sunt sigură că nici unul dintre ei nu a călcat pe la vot și, după cum aud și de la Laura, nici restul prietenilor. Iar s-a scârbit toată lumea. Și atunci? Nu știu de ce cred, că în ciuda abstinenței mele din ultima vreme, eu sunt mult mai civică decât ei și ar trebui să fac mai clar acest lucru. Nu cred că putem pune toți rahat pe clanța democrației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la expunerea la lumina neoanelor. Dallas ezită o secundă, se hotărî, atinse cu vârful degetelor vietatea și le retrase repede. Creatura nu reacționă. Puse mâna mai mult timp, mângâind cu palma spatele acesteia. Era uscată și rece. Respirația domoală îl scârbea și ceva îl îndemna să și-o retragă din nou. Creatura nu se sinchisea, așa că trase cu toată puterea de pielea groasă. Fără nici un rezultat. Chestia aceea nici nu se mișcă și nici nu-și eliberă prada. ― Lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ieșea din creatura palmată cobora prin gâtlej până-n capătul esofagului. Tubul acesta nu se mișca. Mai mult decât orice altceva, această parte a fotografiei interne îl îmbolnăvea pe Dallas. ― I-a introdus ceva în gât! (Pocni din degete cu putere, scârbit de starea în care se găsea Kane.) Ce dracu' poate să facă o asemenea creatură într-o ființă umană? Nu va fi ușor s-o extirpăm. Ash... nu e deloc... deloc bine! ― Nu știu dacă vietatea se luptă cu Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
simt în mine Clocotind trecutul mort; Lacrimi, visuri, tot amarul Ce în gând și‐ n suflet port. Astă seară moartea rece Mi‐e atâta de aproape ... Ca și lacrima ce‐ mi trece Arzătoare printre pleoape . Obosit de râsul farsei și scârbit de plânsul dramei, Văd cum alb din întuneric Se desprinde chipul mamei. Numai ea pricepe zborul Sufletului meu, ce strâns‐a Într‐ o lacrimă tot dorul De‐ a fi iarăși lângă dânsa. și de ce iert, în tăcere, Anul stins care
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de șase ore, Dumnezeiește!... Un escroc, printre puținii regizori-escroci pe care i-a avut România, proceda altfel: după prima lectură, urla la interpreți că au zgură-n creier, că accentul, În limba română se pune pe negație și că e scîrbit de ce-a văzut și pleca, imediat, la București. În fine, alt prolific regizor, la vizionarea viitoarei reprezentații, chema multă lume-n sală, ca să-i copleșească numeric pe actori și aceștia să nu se detașeze de indicațiile regizorale. Arta adevărată
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mai putea suporta! Poate adevărul servit cu porția era digestibil, dar toată bucata dintr-o dată era prea mult pentru mine! E clar că băutura ți-a afectat grav memoria și sănătatea mintală, zisei în batjocură. M-am ridicat de pe scaun scârbit de faptul că aveam în fața mea un om beat. Eram dezgustat de faptul că putea glumi într-un asemenea mod în momentele în care ne aflam. M-a apucat de mână cu o forță supranaturală. M-am întors spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de slănină termină de spus ce mai avea și întoarse capul spre dirigintele meu. Îi făcuse din ochi într-un mod foarte complice. Acesta dădu din cap discret și începu să se îndrepte spre ușă. Arvon avea o expresie foarte scârbită pe față, ca și cum ar fi fost martor la o scenă incredibil de urâtă sau ar fi mirosit ceva putrezit de mii de ani, dar jocurile de după cortină sunt o parte importantă din viața unui profesor în zilele în care suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fost martor la o scenă incredibil de urâtă sau ar fi mirosit ceva putrezit de mii de ani, dar jocurile de după cortină sunt o parte importantă din viața unui profesor în zilele în care suntem. De ce să fie atât de scârbit de un rol care îi va aduce mai târziu beneficii și recunoaștere în cercuri pe care nici nu le cunoștea probabil? Deoarece l-a ajutat pe Inspector, acesta îi va face cunoștință cu diferite persoane și îl va introduce cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
târziu, ajunseră la o ușă roasă de rugină. O sparseră și atmosfera deja glaciară fu completată de un miros perfid de mucegai și putrefacție. Instinctiv își duseră mâinile la gură să se ferească de mirosul îngrozitor și Vagabonzii se retraseră scârbiți câțiva metri înapoi. Oh, Hristoase, ce putoare! Oare unde dracu' am nimerit acum? În ciuda protestelor, nu se întoarseră. Intrară. Peste tot se puteau zări canale și canale pline cu tot felul de mâl și lichide de care mai bine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zilnic din ce În ce mai vânat. Vremea s-a Încălzit și cloșarzii ies ca muștele la soare din canalele colcăind de șobolani, din subsoluri imunde, din găoacele improvizate, ies de sub munții de gunoaie ca niște supraviețuitori ai unor cataclisme naturale, Înduioșând sau dimpotrivă scârbind așa zisa lume civilizată. Europa ne-a Îmbrățișat cu prudență și acum este cu ochii pe noi, nu ca să se mire de fantasticile schimbări, ci ca nu cumva ĂDoamne fereșteă, să o facem de râs. Douăzeci Orașul e diform, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu contracte În țările arabe și controlul era menit să-i determine să le lase vameșilor o șpagă cât mai mare... Firește că acela ce Îmi va explica pe urmă aceste lucruri va fi tot vărul Victor. Dar deocamdată eram scârbit și obosit. Din fericire, tocmai atunci a apărut, ca un Înger salvator, Alexandru, fostul meu coleg de studii, director de Institut, academician, deputat În Marea Adunare Națională și Încă alte Înalte funcții. Controlorii, vameșii au dus cu respect mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
îl percepea lângă urechea dreaptă i se părea că îi sparge timpanele. Desigur avea halucinații, în nări simțea mirosul ierbii strivite. Bâzâitul devenise și mai puternic, după care încetă de tot. Ceva se deplasa rapid pe mâna sa. Își scutură scârbit palmele, alungând bondarul care își reluă zborul, învârtindu-se supărat câteva clipe în jurul lui. Încet, se ridică în capul oaselor. Amintirea durerii simțite doar o clipă mai înainte îi era proaspătă în minte. Fără discuție că era plin de tăieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]