526 matches
-
tu ești prea departe, e mâna ta gesticulând străin, e râsul tău, ecou plecat aiurea, e gândul tău agonizând senin. Nu te găsesc, oricât de mult te-aș strânge, printre femei, nebun, te fugăresc. Ascunsă-n trupul lor, tu fugi scârbită, când ele, din instinct, te murdăresc. 6 august 1965 E numai turbare gestul oamenilor de a urca spre esențe. Ei sunt făcuți doar pentru a trăi esențele, ca și când le-ar mânca, inconștienți, legați de corpul lor material. 7 august 1965
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Asta vă mai lipsea, obrăznicia!... Aideți, am terminat cu voi! Să-mi curățați locul numaidecît! ― Apoi așa nu-i bine, cucoane! făcu Luca Talabă dârz. Nu-i bine deloc. Miron Iuga nu se clinti până ce se goli curtea. Apoi porunci scîrbit: ― Bumbule, închide porțile! 7 A doua zi, duminică, pe când ieșea lumea de la biserică, se răspândi vestea că adineaori ar fi trecut prin sat doi călăreți pe cai albi cu porunci de la vodă. În fața cârciumii pe bătătura unde se ținea hora
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Melania se târî și-l trase sub pat. Dar interesul lui Golea se mută brusc, astfel că mâna lui nu mai poposi pe obrazul băiatului. Îi apucă tolba de la gât și o smulse. Scoase mărul, pe care îl izbi, pufnind scârbit, de perete ; din locul unde fructul se zdrobise, căzu o țandără de tencuială coșcovită. Mai aruncă niște biscuiți și o bucată de pâine și, în sfârșit, găsi monedele. Întoarse tolba pe dos să nu-i scape nimic și numără din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mici sărutări recunoscătoare". Apoi el mai încercă de câteva ori să se apropie, dar ea se împotrivi îngrozită. Se zbătu, iar când "întâlni pe pieptul lui același păr des pe care-l simțise mai înainte pe picior, se trase înapoi scârbită. În sfârșit, obosit de a o tot ruga zadarnic, el rămase întins pe spate, nemișcat". Jeanne își dădu curând seama că adormise. Revoltată de somnul soțului ei parcă mai mult chiar decât de brutalitatea îmbrățișării sale, "deznădăjduită până în adâncul sufletului
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
operă, Guy de Maupassant s-a inspirat din realitatea epocii sale. În secolul al XIX-lea, mii de cupluri au trăit acest fiasco al nopții nunții. În acei ani, "violul din noaptea nunții" era o tristă banalitate. El a traumatizat, scârbit și revoltat generații întregi de femei, condamnând numeroase căsnicii la o lipsă desăvârșită de armonie sexuală. Cum era posibil așa ceva? Cum de se putea ajunge la asta? În narațiunea lui Maupassant există un contrast frapant între sălbăticia deflorării lui Jeanne
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din Au temps du Boeuf sur le toit, dar nu o mai face din toată inima. Pe fețele multora, observă el, se citește "un soi de tulburare istovită". El însuși mărturisește că e "sătul până peste cap", rupt de oboseală, "scârbit" de toate. Ca să nu mai spunem că simte crescând în el o neliniște surdă: " Iată că au trecut zece ani de când s-a terminat războiul ăsta blestemat, scrie el în octombrie 1928. Franța a fost refăcută, prosperitatea (cu câteva momente
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lor spurcate în nevinovații patrioți... copiii stau ascunși în fîn, de teama patrulelor germane... vedeți, asta înseamnă regie, să traduci în multe fraze, un singur cuvînt!"... Dar cînd V. era mîndru de cît de deștept e, sufleuza, care se uita scîrbită la el, îi curmă fericirea, cu o singură replică: "Bă, boule, acolo nu e vorba de nici o patrulă! În text, prima replică ne arată că Maria își cheamă soțul: Pătrule, Pătrule!"... Descumpănit, V. iese din situație, după trei secunde: "Da
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ziua lui și, deci, o sărbătorise cu asupra de măsură. Dau să-l scol: grea operațiune! În fine, după vreo două minute, face ochi: cam tulburi. Privește debusolat în jur și scoate onomatopee indescifrabile. Îl rog să ne lase. Pleacă scîrbit, bombănind. M-au cuprins remușcările: chiar, o fi etic să trezești un artist care visează?!... Ghinion onomastic 1996. Particip, la Buzău, la Festivalul "Ion Băieșu", cu spectacolul Crăiasa fără cusur după G. Călinescu realizat cu trupa Teatrului "Luceafărul". Președintele juriului
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de hârtie. Astfel, romanul Dihorul, carte de debut semnalată elogios de Marin Preda, aduce în prim-plan personalitatea acaparantă a lui Troceanu, un student întârziat, filosof nihilist și mizantrop, apatic și antipatic, croit parcă după un calup nietzschean sau dostoievskian. Scârbit de ceea ce el considera „aceeași condiție umană mizeră”, protagonistul declară sfidător: „să te mândrești cu ceva omenesc este de domeniul jalei, și câteodată de cel al morbidului”. În contextul prozei scrise la cumpăna deceniilor al șaptelea și al optulea, romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
a fi dus la Roma, i-ar fi strâns de gât pe cei din escortă. A fost o călătorie grea, umilitoare, îi scoteau călușul doar să-i dea apă să bea; a trebuit să-și facă nevoile în fața acelor tineri scârbiți și impresionați de felul cum arăta, dar totodată vigilenți de a nu fi trași pe sfoară. La proces i-au contestat, înainte de toate, numele la care a recurs imediat ce a fost eliberat de spanioli, când trecea drept don Giuseppe Pizzuto
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
le-a cerut să îngroape cazul și să-mi aducă sifonul înapoi (nu mai puteam folosi chiuveta); tigaia au păstrat-o la dosar. Nu știu de ce. Oricum, după ce a fost suspendată oficial acuzația de tentativă de omor, l-am părăsit, scârbită; ceea ce-mi făcuse el era odios și dovada fusese publicată zile în șir în mai toate ziarele centrale; îmi amintesc doar câteva titluri: „Otrăvit de amantă, îngrijit de nevastă“, „Lucreția Borgia lovește la Interne“, „Oficialii guvernamentali mănâncă lucruri trăsnite
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
secretul. Din realitatea dură a vieții, imaginea ciobanului alunecă ușor în legendă. Poetul își amintește timpul când „veneau la joc ciobanii, cu cămășile înnegrite de unt și cu baltage. Venea câteodată și unul molâu. Tare ca ursul, dar molâu și scârbit. Cânta: „Ciobănaș la oi am fost / I-lai, i-lai-la / Fetele nu mă cunosc / I-lai, i-lai-la.” Notația impresiilor este făcută, după cum vedem, în spirit sadovenian. Într-o evocare a lui Sadoveanu, elementul biografic propriu absorbției motivului mioritic se arată ridicat
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
pornite! / Bradu-atunci se gândea / Și trupinele-ntindea / Iar mortul îmi trecea / Unde dorul îl ducea / Marea fără nume / L-aialaltă lume."86 Moartea-nuntă înveșnicește legătura de sânge dintre om și cosmos: "Vasile, fecior mare" / Amu-i nunta dumitale. Scoală-te, nu sta scârbit / Că nuntașii ți-au sosit! Da cine te-a cununa? / --Popa cu cădelnița! / Și oare cine te-a boci? / Grădina cu florile (...) / Față albă ca spuma / Sprâncene negre ca mura / Cine ți le-a săruta? / Pământul cu rugina!"87; " Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
semnalului clar dat de oameni la alegeri. Rămân pe poziții invocând, la mișto, asemeni lui Ceaușescu, sprijinul Cepex-ului local alcătuit de slugi numite de ei înșiși, de regulă personaje șterse sau dubioase, fără niciun suport electoral. Rămân cu tupeu, privind scârbiți, cu coada ochiului, la reacția civică de pe trotuar. Nu o aud prin geamurile scumpe care nu lasă să treacă vuietul străzii. Cine-i ține, cine-i rabdă pe acești ciocoi de stil nou care au anunțat veseli mercurialul pentru posturile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Prut lătrăilor naționalismului ceaușist. Ba, mai mult, românii de acasă au mai și strâmbat din nas la mezalianța pe care tot ei o provocaseră. Auzeam, în ultima vreme, comentariile iresponsabile ale unor scriitori și jurnaliști din România "europeană" care conchideau, scârbiți, că basarabenii își merită soarta din moment ce l-au votat pe Voronin ceea ce îmi aducea aminte cum eu (care nu l-am votat niciodată pe Iliescu, ba, dimpotrivă!, am activat public împotriva regimului lui) a trebuit să înghit, ani la rând
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
noi, țară latină, eminamente patriarhală și conservatoare, puternice prejudecăți misogine. Tropăitorii de pe culoarele Puterii, de regulă masculi grobieni și necizelați, șmecheri și pehlivani cu tupeu, ținuți sub papuc de mame dominatoare sau de neveste certărețe, mimează un fel de superioritate scârbită atunci când vine vorba de promovarea unei femei. Se înțelege, de promovat le promovează ei doar pe cele care merită încălecate, real sau imaginar, și le sacrifică rapid, ca băieți deștepți ce se află, imediat ce dau de belea, sau le pun
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
galeriei însă, meciul de-abia începe! P.S. Din întâmplare, în această săptămână am reintrat pentru câteva ore, după 25 de ani de la operația mea de apendicită, în Spitalul de Urgențe din Iași. "Se sparie gândul!" Ruină, gălăgie, haos, popor, doctori scârbiți, cozi la analize, asistente obraznice, tupeu (sunt pe computer și trebuie să intru!), cadavre ambulante târâite în pături pe scări până la Terapie Intensivă, pe scurt, apocalipsa balcanică a unui sistem care ne mănâncă peste o treime din veniturile lunare și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a unui text odios împotriva unei candidate la președinție, singura cu adevărat independentă, scris de un amploaiat al unei cunoscute gazete umoristice. Cum nu mă interesează, în general, opiniile partizane lipsite de argumente și înecate în retorică manipulatoare, trecusem, destul de scârbit, peste articolașul în cauză, parte a unei campanii mizerabile pe care respectivul autor o duce, din motive obscure pentru mine, și pe blogul personal, împotriva unor personaje politice mai credibile din menajeria contemporană. Reluat însă aprobator pe social media, de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fanatici al căror unic obiectiv era eradicarea tuturor formelor de gândire independentă. "Realismul socialist" a fost proclamat drept drumul spre perfecțiunea politică și culturală, iar producția de masă a unui asemenea kitsch utopist a făcut ca auditoriul să fie din ce în ce mai scârbit de această creație patronată în mod oficial". În Europa de Sud-Est, comunismul a dispărut în urma imploziei sociale din anul 1989, demonstrând eșecul planificării economice proprie acestui Leviathan autoritarist-birocratic. 4. Coordonate ale ideologiei creștin-democrate Principiile ideologiei creștin-democrate sunt, în esență, foarte
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
bătrîn, adică Înțelept, Părinte. Laudă prieteșugul, pacea, paternitatea și rememorează „delirul tinereții”, văpaia unui „nemernic foc”, „suspinurile fugătoare”, dar fără regret. Grijile lui vin din altă parte: „Soț, tată plin de rane ce Încă sîngerează, Tovaroș bucuriei ș-al timpilor scîrbiți, El, o, soție dragă! el vine de-ți urează: Ani veseli, ani de pace, ani mulți, ani fericiți.” Într-un Imn la dragoste (1838), scris după un cutremur teribil, poetul substituie sentimentului erotic evlavia creștină, zicînd că „dragostea e Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ar putea rezuma astfel: amorul este o pătimire În doi; despărțirea schimbă culoarea universului („lumea toate le negrește / amîndoi dacă nu sînt”); amorul are legi și legile pot fi Înțelese etc. Alte imagini: cînd pleacă, Înamoratul ezită să dea „veste scîrbită”, iar cînd, În fine, se hotărăște s-o comunice, somează pe Anica să-și țină parola dată... Trece, de regulă, prin chinurile cunoscute și promite să nu dea amorul său „În veac uitării”. Unele versuri sînt mai meditative: „Anica, zilele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
douăzeci de metri, fața lui prosperă îmi acordă primul zîmbet: Nu, nu sînt Mircea Crișan, sînt din Canada, din Vancouver, dar... m-am născut în Iași, în Tîrgu Cucului. Ooo! zic și-mi aprind țigara. Fumezi, domnule? se arătă el scîrbit. Arunc țigara, gîndindu-mă că l-am ofensat aprinzînd-o pe stradă. De ce-ai aruncat-o? se miră contrariat. Mde! zic eu. Și urmează, fără să-l provoc, istorioarele lui cu indivizi care apar în ușa camerei de hotel cu automatul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gura căscată, el exteriorizează o naivitate cât reală, cât jucată - e un fel de Moș Ion Roată, s-a zis -, minunându-se uneori parșiv, bodogănind întruna, blestemând, scoțând din volbura sufletului porniri crunte, sîngeroase („cum le-aș mai tăia gâturile!”). Scârbit rău, moș Gheorghe nu îi are deloc la inimă pe „surtucari”, fie ei politicieni, judecători, finanțiști, care își bat joc de norod („Ptiuuuu! trăsni-i-ar Cel-de-sus!”). Altfel, cârtitorul nu-și acoperă privirea când ceva îi atrage atenția. Stă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
au lipit ochii de un cărucior roșu aprins, cu un coviltir superb, cu buline. Ar arăta foarte bine pe King’s Road. — Sau pernă de gravidă? — Nu. — Intenționezi să folosești o pompă de sîn electrică? — CÎh. Mă trag ușor Înapoi, scîrbită. — Da’ chiar Îmi trebuie așa ceva? Ooo, uite, au cizmulițe de cowboy! — Bex... Suze așteaptă să mă Întorc. — Ești conștientă de faptul că a avea un copil Înseamnă mai mult decît să-i cumperi haine, da? Sper că ... știi ce te
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de marcă, și-a urmărit subiectul, Îmi aruncă Dave Sharpness o privire sugestivă. A descoperit că În trecut au existat probleme la acel hotel. Au existat... incidente regretabile legate de femei. Dave Sharpness se uită În notițe, cu o expresie scîrbită. — Și toate acestea au fost mușamalizate, iar tăcerea victimelor a fost obținută cu bani. E limpede, soțul dumneavoastră e un om puternic. Omul meu a descoperit apoi și niște acuzații de hărțuire sexuală care n-au ajuns niciodată În instanță
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]