718 matches
-
am dorit asta, altfel m-aș fi orientat către o altă meserie, aiurea. Nu mai rezista. Deschise poșeta și scoase țigările, îl întrebă dacă fumează, el refuză, nu, nu fuma, mulțumi frumos. Eu am să trag o pipă, spuse și scăpără paiul de chibrit. Mă rog, n-o fi frumos din parte-mi. Trase cu nesaț fumul până-n adâncul plămânilor, parcă-și mai venea în fire, începea să fie ea. Nu mai știu de când n-am mai văzut parcul acesta, rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
machiajul și am Încercat să-mi calmez nervii. Un pic mai târziu am luat cartea de telefoane de pe raftul din hol de sub carnețelul cu adrese al Dorei și am format numărul celei mai apropiate secții de poliție. Am auzit semnalele scăpărând În depărtare, dar sergentul de serviciu a răspuns abia Înainte să trântesc receptorul. Cam greu, dar mi-am dat seama de gravitatea situației. Cine m-ar fi crezut dacă aș fi pretins că sunt nevinovat? Dacă aș fi susținut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mi-aș dori să fiu o musculiță pe perete când ajunge Franny în biroul lui. Oricine ar reuși să-i facă pe ăștia doi să lucreze împreună ar avea un ziar pe cinste. — Mda, confirmă Stevie, numai că scânteile care scapără între ei ar da probabil foc întregii clădirii. Amplasamentele diametral opuse ale ziarelor Citizen și Express, își spunea Fran conducând prin orașul aglomerat dintr-o parte în celalaltă, concentrau diferențele dintre ele. Citizen avea sediul pe High Street, o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care curgeau de sus până la luciul bălții. În față aveam o oglindă uriașă, în care soarele se învolbura într-un cuibar de foc, între două ziduri de trestii, ce-și clătinau ușor vârfurile subt o boare de-abia simțită. Marin scăpără și-și aprinse pipa, apoi, cu degetele rășchirate, își dădu pe după urechi părul cărunt. Îmi pregătii pușca; trăsei încet cucoașele care țăcăniră de câte două ori fiecare. Soarele vărsa valuri sângeroase acum, se cufunda în zare. O lișiță se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încet-încet uita pe boier. Începeam să-i fiu un tovarăș, după ce-i fusesem un învățăcel, și parcă se mai domoli față de mine, când, la sfârșitul săptămânii, îi strecurai în palmele care mă înfricoșaseră două piese de câte cinci lei. Îi scăpărară ochii, într-un fulger verzui. Apoi mă privi mulțămit, cu un zâmbet: —Să trăiești, boierule, să-ți dea Dumnezeu sănătate... Asta nu-i pentru mine... —Dar pentru cine?... Deodată ridică ochii și mă privi. Apoi își coborî încet pleoapele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după aceea își cercetă oțelele puștii. Da’ ceilalți? zise cuconu Grigoriță. —Ceilalți s-au dus la mama dracului. Ce erau să mai aștepte?... Boierul zâmbea mulțămit. Scoase, mergând, tutunul; dădu de o țigară pădurarului, își răsuci și el una; Vasile scăpără; aprinseră; și acuma mergeau tăcuți prin răcoarea pădurii, pe subt arcurile ramurilor, prin scăpătări de raze pe ici pe colo. O veveriță se cățără pe trunchiul unui copac în calea lor. Îi privi o clipă cu ochișori negri, se dosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stai, ai să asculți de mine, ai să te logodești cu feciorul lui Malamet, ori te omor! Nu mă logodesc cu feciorul lui Malamet! strigă deodată Haia, ridicându-și ca-ntr-un fulger ochii spre tatu-său. Privirile lui Sanis scăpărară. Bocăni de două ori, cu cizmele-i pline de sânge, până la sobă, și apucă de lângă piuliță, din ocniță, pilugul greu de alamă. —Eu nu vreau să te alung, nu te blastăm! izbucni el, și crescu nalt, lângă Haia, cu bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încolăcea harapnicul pe după gât și râdea, cu gura știrbă de doi dinți de sus. Am venit într-o fugă, zise el repede; tocmai de la Moara-de-Vânt... Știi cum umblă cuconu Nastratin după caii lui? lucru mare! Râdea cu poftă, și-i scăpărau ochii în cap... Se uită în juru-i; văzu ulciorul. —Aveți rachiu? întrebă el tare. Atunci treceți și la mine ulcica... După ce bău, se uită în juru-i și văzu pe Niță Lepădatu. — Da’ aista cine-i? întrebă el scurt, ridicând capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ușa colibei de cetină, zări pe bătrân culcat într-o rână, cu ochii bulbucați și arzători ațintiți asupră-i. În mâna dreaptă strângea cornul cu care buciumase. Ce este, uncheșule? strigă Dăvidel Boghean. —Măi băiete, răspunse rar și greu bătrânul. Scapără ș-aprinde o lumină. Mi-e frig, nu mi-i bine... Ce ai, uncheșule? N-am nimica. Mi-a venit vremea. Obrazul moșneagului parcă era de ceară albă, sub căciulă, în umbra colibei. Boghean îngenunche și-i cuprinse fruntea, mânile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu juvățurile. El s-a oprit numai o clipă, scăpărându-și privirile în jur. C-un muget înalt de leu mânios, s-a abătut spre cei mai de aproape lovindu-i cu strășnicie. Au căzut câțiva în juru-i încolăcindu-se ca viermii. Nu te îndura, stăpâne și tată! a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
semne tot mai accentuate de oboseală. Picioarele imploră odihna unei bănci, umerii infideli vor să divorțeze de rucsac, burta, regina absolută a regatului cărnii, își cere drepturile. În turbionul foamei à la Knut Hamsun, sandala îmi tremură, iar pleoapa îmi scapără. Frustrare însă... În jurul meu, găsesc numai restaurante japoneze, în care aburii sosului de soia descurajează orice tentativă de îngurgitare. Meniurile sunt pline de imposibilități gastronomice: oden (un soi de tocăniță cu ouă, pește, tofu și sake), udon (un fel de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
orbită: Deci umflă-ți nările și-arată-ți colții, Răsuflul ține-ți-l și ia-ți avântul 1. Evocat în prima parte din Henric al VI-lea, același rege Henric al V-lea apare, de asemenea, ca un vajnic războinic, cu ochi scăpărând de mânie și cu spada fulgerând prin aer, mai măreț și totodată mai cumplit decât ziua Judecății de Apoi. Întreaga piesă este neîncetat traversată de eroi cu o înfățișare cruntă, feroce: Salisbury, cu o față înspăimântătoare, desfigurat de moarte, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acesta îl primise chiar din mâinile pașei. „Poate fi cel dintâi trădător, dar și cel mai bun prieten... la nevoie”, adăugase el ridicând o sprânceană și zâmbind sibilinic. Manuc privi lama pumnalului. În lumina lumânărilor, avea scăpărări neliniștite. La fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten! Băgă lama pumnalului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care i l-ai înfipt în inimă fără să-ți dai seama. Ai fost un instrument, de care el s-a servit pentru ca din durerile iubirii noastre să conceapă chipul lui Eros. Când intrai în atelier, doi oameni, vii amândoi, scăpărau din ochi mânie și durere: pictorul și chipul proaspăt zugrăvit al trupului cu pielea arămie. - Eros cheamă, îmi zise Egon, măsurându-mă disprețuitor, cu mâna întinsă, arătându-mi astfel pe pânza șevaletului, frumusețea, tinerețea și iubirea, încremenite, pentru mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înapoiau spre Triest, mă uitam neconsolat la amândouă, fără să le pot deosebi, așa cum ele salutau de plecare, tăcute și triste, asemenea celor două lacrimi ce mi s-au rostogolit pe obraji. De-a lungul șinelor rămase goale, soarele își scăpăra argintul. „Prietenul” meu - scriitorul acela care întinde pelteaua ideii literare pe câte-o sută de pagini, juisând în poala stearpă amorții - mă surprinde traversând stradela și râde fiindcă țin pe Rex în brațe. Înciudat că-i stârnesc buna dispoziție, dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
interpretasem fals realitatea. Credeam pe atunci că iarba e iarbă și că femeia de lângă mine trebuie să-mi fie roabă copleșită de har dumnezeiesc. „Abandonul” îl comit brusc și fără explicații. Gloria mă privește întunecată și abia la despărțire, cearta scapără ca scânteile din cremene. „Am să mă răzbun”, strigă Gloria, fără să priceapă că vreau câte odată să trec pe furiș prin lume, cel puțin o săptămână, în care să nu mă vadă și să nu mă audă nimeni. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sunt de părere că nebune sunt scroafele care, după porcărie, îmi sărută mâna cu recunoștință. „Ce fel de iubire este asta?”, am întrebat o muiere, disprețuitor, dacă duhul îmi rămâne acasă și vin la tine doar cu carnea? Dar bestia scăpără din ochi solzișori de oțel călit, și plânse, spovedindu-se, că mereu mă vede că țâșnesc din dușumele, între ea și omul ei. Că o gârlă de sânge cald i se suie din inimă în creștetul capului și că șipotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o flacără mistuitoare, caută să-și stârpească propriu-i suflet. Nu este deloc plăcut să scrii o asemenea carte. E preferabil să te joci cu un pumn de diamante și să le răstorni dintr-o palmă în cealaltă, când soarele scapără scântei în boabele de preț, vânturate cu îndemânare. Câteodată, scânteierea lor mă înșală, după cum adeseori, privighetoritul se confundă cu schelălăitul unui cățel, rămas cu labele retezate pe linia tramvaiului. E un punct negru în fațeta unui briliant, e o poznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vreți să spuneți? Totdeauna vin la ora aceasta. — Da, desigur, spuse cu umilință domnul Gonzalez. — Vă închipuiți că am venit aici devreme cu un anumit scop? — Nu, eu... — Spuneți-mi-o deschis, domnule. De ce sunteți atât de suspicios? Ochii vă scapără literalmente de paranoia. — Cum adică, domnule Reilly? — Ați auzit ce-am spus, răspunse scurt Ignatius și ieșind greoi pe ușă, o porni spre fabrică. Domnul Gonzalez încercă să se liniștească, dar fu deranjat de un zgomot ce se auzea dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să zic-o vorbă, remarcă una dintre femeile îmbufnate care țineau cearșaful. Dă-i voie Iu’ domnu’ Gonzalez să vorbească. — La atac! La atac! strigă din nou Ignatius și mai furios. Ochii lui și albaștri și galbeni se bulbucaseră și scăpărau. Cineva aruncă fără tragere de inimă un lanț de bicicletă pe deasupra dulapului cu registre și răsturnă fasolea la pământ. — Bravo, uite ce-ai făcut! spuse Ignatius. Cine ți-a spus să dai jos plantele alea? — N-ai spus tu, „la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
voi sunteți speranța viitorului, spuse Ignatius, lovindu-și dramatic cu pumnul palma celeilalte mâini. Din păcate, nu se arată nimic mai promițător la orizont. — S-ar rezolva, de asemenea, problema cu explozia populației. — O, Doamne! Ochii și albaștri și galbeni scăpărară sălbatic. Metoda voastră ar fi probabil mai satisfăcătoare și mai acceptabilă decât tacticile destul de severe de control al nașterilor, pentru care am pledat întotdeauna. Va trebui să acord ceva spațiu în scrierile mele acestor idei. Subiectul merită atenția unui gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar plăcea să-mi dai câteva informații. Aveți cumva în spelunca asta vreo femeie căreia îi place să citească? — Îhî! To’ timpu-mi strecoară ceva de citit, zice c-așa progresez. E destul de drăguță. — Maică Doamne! Ochii și albaștri și galbeni scăpărară. Există vreo posibilitate să întâlnesc și eu această minune? Jones se întreba despre ce o fi vorba. Spuse: — A! Vrai s-o vezi? Vino p’aci-ntr-o seară cân’ dansează cu animalu’ ei. — Doamne, Dumnezeule, să nu-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
răspunde. Am să am eu grijă de tine. — Mamă Doamne, urlă Ignatius. Acum chiar c-am încurcat-o! Dumnezeu știe ce pui la cale. Unde te duci? — Nu ieși și nu răspunde la telefon. — De ce? Ce înseamnă asta? Ochii injectați scăpărară de frică. Cu cine vorbeai în șoaptă la telefon? — Nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu domnu’ Levy. Am s-aranjez eu totu’. Da’ să-ți aduci aminte că biata ta mamă nu se gândește decât la binele tău. — Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la alt nume cunoscut: Martin Strichen, Howesbank Avenue, numărul 25. Omul care putea secera nenorociți de avocați alunecoși dintr-o singură lovitură. Iar Sandy Alunecosul avusese tupeu să afirme că era vina Poliției că fusese eliberat Cleaver... Un mic zâmbet scăpără pe fața lui Logan când Își imagină momentul impactului, Bang. Fix În nas. Insch Își ridică privirea de pe raportul polițistei care tremura. — Ce naiba-i așa amuzant? Îl Întrebă el pe Logan, cu o expresie pa față care spunea clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Buzz: — Și chestia aia ce legătură are? Buzz zâmbi și făcu trei pași în spate, cu privirea ațintită spre copac. — Băiete, îi pui curu’ pe foc gândacului ăla și-ți arăt ce legătură are. Tricou Curat scoase o brichetă, o scăpără și așeză flacăra sub gândacul victorios. Gândacul urcă rapid pe copac. Buzz ochi și aruncă bastonul, care izbi copacul și ateriză la pământ. Tricou Murdar îl ridică și pipăi capătul acestuia, năclăit cu ceva moale. — E chiar el. Să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]