733 matches
-
acest fel în timp ce e însurat și are copii. Deși a te îndrăgosti în general e un mare noroc, căruia nimeni n-ar trebui să-i dea cu piciorul. Chiar și în ziua când am sosit la montréal și am văzut scăunelele de mașină ale copiilor totul mi s-a părut o înscenare. Imediat prin minte au început să-mi circule cu viteza fulgerului zeci de ipoteze : „Vrea să-mi pună la încercare iubirea“, „ménage à trois ?“, „Femeia are un amant și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care eu abia dacă îi remarcasem în treacăt prin campus, deși semnul alb pe fond albastru pentru persoane cu handicap era omniprezent, de la toalete până la telefoanele publice și rampe special amenajate pentru accesul în clădiri. În poze, unii erau în scăunele cu rotile, alții păreau lipsiți de vedere, iar la alții ghiceam un handicap mental. Era și o poză de grup, cu Père Joseph, igalaq și nepoata acesteia, Chena, în centru. În mica bibliotecă am zărit, pe lângă câteva ediții ale Bibliei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
oameni, Înșirați, frumos, ca niște rândunele pe o sârmă de telegraf, Înainte de a-și lua zborul, spre țările calde. Și, tot acolo, o să găsești, cum Îți spun, pe lângă cei unul lângă altul, În fața lor, pe cineva, care stă pe un scăunel cu trei picioare. Acela, să știi că e șeful taxei de bară, pentru ziua În care ajungi la Piață. Acela este rămas, de la ultimul plecat, cu ofertantul, să muncească, pentru ca, seara, norocosul, care azi a avut de lucru, să vină
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
așteaptă, cuminți și răbdători, să-i Întâmpine pe ofertanți, atunci, desigur, când, ofertanții se arată la orizont. La care orizont? La orizontul lor, de dinaintea ochilor fiecăruia. Ai Înțeles? Da. Dute. S-a dus. A nimerit. S-a edificat. Cel de pe scăunel l-a luat În primire: ai venit la Piață? Da. Ia loc, acolo, alături de ultimul. Roșia Montana s-a supus, docil. Aștepta. Așteptau cu toții. La un moment dat, de după colț, apăru un om. Au tresărit. Acela se apropia relativ vesel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
doar, că, nu-și făcea prietenii și nu vorbea. Mut-mut! Întro zi, afară fiind cam răcoare, copiii au fost introduși Întruna din sălile largi, frumos Împodobite, cu de-ale lor, și lăsați să se joace pe la și printre mesuțele și scăunelele de care sala era plină. Mutul a văzut un dulap. Iar pe dulap - un căluț de lemn. Și-a pironit privirile În el. Și nu și le mai lua de-acolo. Educatoarea a observat. L-a făcut să Înțeleagă că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
un avânt de doliu și de inadecvare, una dintre surori i-o atașase peste poză, în colț. Era domnul Robin ridicol? Desigur, domnul Robin apărea, cu insistență, drept un temeinic ridicol, primind să pozeze, cu piciorul cățărat pe blatul unui scăunel, drapat c-o stânjenitoare inabilitate într-o blană de tigru, încît efectul devenea contrar, subiectul clișeului părând că, mai curând, după ce pășise din neglijență într-o baltă de urină, ridicase scârbit carâmbul cizmei, exact în acel moment, ca pe sub talpă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
minimă deșteptăciune în comerțul tradițional, dar uneori nociv, cu întreprinzătoarea vecină?!... Doamna Andronache era o persoană mărunțică, destul de în etate și agreabilă, rotunjindu-și veniturile, vânzând locuri avantajoase la cozile la alimente la care se așeza, de cu seara, pe scăunelul ei rabatabil cu trei picioare. Uneori, când își descoperea un spațiu neocupat în congelator, doamna Andronache se înfigea chiar ea la produs, recomercializîndu-l apoi, cu un comision moderat, într-un circuit select de familii, circuit căruia îi aparțineau și surorile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe care, mai mult ca sigur, un alt nebun din familia ei le procurase. Dar o văzu pe lungană, ce înțelesese că sărutul ei nu-l crăcănase de plăcere, ridicîndu-se de pe taburetul din stânga lui. Și înghesuindu- și anatomia luxuriantă pe scăunelul de pluș roșu, plasat în fața pianului. - E clavir, Sinistrate. - Poftiți? - E cam ignorant și analfabet, în ceea ce privește muzica preclasică. Dar este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate! Sinistratului i se îmbățoșară firele de păr de pe spinare. Recunoscu. (Sau îi fu frică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
amar de ani de zile. Pentru că, imediat ce-ai trecut pe spiritualizare, te-ai și ars! cugeta pentru sine Sinistratul, contemplând cozile la alimente ce se formau de cu seara (în cea mai deplină beznă, pe zeci de mii de scăunele pliante), chiombindu-se din autobuzul 193, cu care se târâia de la școală. Se târâia el, dar, de dorit, ar fi dorit să bea și un vermut. Să coboare el să bea și un vermut? Păi, să coboare, fiindcă vermutul dădea întotdeauna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noapte, prelung și străveziu, recomandabil numai muierilor cu forme atât de năpraznice, de ți-ar fi furat, ca pe-un crâmpei de ață, mințile. Doru nu avea 390 DANIEL BĂNULESCU plastic, o carcasă infectă de frigider, un balansoar întrebuințînd drept scăunel o anvelopă. Zbură, mângâie și pluti până duminică, 24 aprilie, noaptea târziu, când literele scrisoricii începură să se stingă tot mai mult, precum vârfurile de jar ale unor țigări părăsite în stradă. Compunerea, transcrisă în vis, a Sinistratului devenind tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și dumneata, soro, uiți că sîntem în biserică... 137 Babele așteptau să fie spovedite și împărtășite. Ele rămâneau la urmă, că aveau multe pe suflet. Popa Metru le chema pe rând în odăița vecină cu altarul. Se așeza pe un scăunel după ce le citea trei pagini din cărțile sale cu chivăre de aramă. Baba Marghioala a lui Mială nu ridica privirile. Ședea îngenuncheată, cu obrazul veșted lipit de anteriul scump al părintelui. - Ei, ia spune... Începea sfinția-sa. De postit, ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așa! zise gunoierul. Mai dă un țignal... Muierea trânti o căldare și se apucă să mormăie: - Na, că iar trece Tudose! Grigore privi și nu-l văzu pe spărgătorul de lemne. - Ce ți-e ție, muiere? Se așezase pe un scăunel și privea groapa. Peste malurile ei galbene zburau păsări. Bărbatul se gândea că iar începe treaba. Nu se schimba nimic din viața lui. Era mai bătrân și mai ostenit, nu-l mai lua somnul, se scula cu noaptea în cap
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zidurile înalte. Petrache își șterse nădușeala de pe frunte, își netezi hainele, rezemă mopul într-un colț și deschise larg poarta, căci ora începerii programului se apropia și urmau să vină cei ce îngrijeau sălile. Pe urmă se așeză pe un scăunel, la poalele zidului, și așteptă. Se întrebase uneori încotro voia să arate cu sabia cavalerul. Măsurase cu pașii distanța până la poartă și privise în jos, la poalele dealului, acolo unde se întindea orașul. De ce ar fi vrut cavalerul să ia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în camera ailaltă, să nu-l văd cum întoarce foile cu limba aia de șopârlă. Privi neclintit cum Melania se căznește să-l pună pe fra te-su pe căruț și, din nou, în camera cealaltă, să-l urce pe scăunelul fără spetează. Femeia deschise cartea, o apăsă pe cotor, să rămână deschisă, apoi închise încet ușa bucătăriei. Coltuc ascultă câteva clipe, din bucătărie nu mai venea niciun zgomot, semn că Golea se potolise. Îi plăceau literele acestei cărți, erau frumos
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căzute ale buzelor ori în privirile triste ale ochilor apoși, pictorul accepta să le dea banii înapoi. El picta cu tristețe, era cel mai trist pictor din câți s-au văzut vreodată. Știa că mușteriul care se așază nerăbdător pe scăunel, privind bucuros spre ai săi, avea să fie nemulțumit. Dar nu avea ce face. Încetul cu încetul, ca în orice oraș, mic sau mare, zvonul începu să se întindă. De fapt, lucrurile stăteau exact pe dos. Cei care se vedeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu îi desena așa cum erau în prezent, ci așa cum urmau să arate la vremea morții lor. Astfel încât, încetul cu încetul, oamenii începură să se teamă de pictorul care picta vârstele morții. Tot mai puțini se încumetară să se așeze pe scăunelul din fața șevaletului, până ce, într-o zi, scăunelul rămase gol, în încercarea disperată a orășenilor de a se crede nemuritori. Nu era însă singurul motiv pentru care mușteriii dispăruseră și locul, în jurul pictorului, se golise. Piața Mare nu mai arăta ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ci așa cum urmau să arate la vremea morții lor. Astfel încât, încetul cu încetul, oamenii începură să se teamă de pictorul care picta vârstele morții. Tot mai puțini se încumetară să se așeze pe scăunelul din fața șevaletului, până ce, într-o zi, scăunelul rămase gol, în încercarea disperată a orășenilor de a se crede nemuritori. Nu era însă singurul motiv pentru care mușteriii dispăruseră și locul, în jurul pictorului, se golise. Piața Mare nu mai arăta ca altădată, negustorii își strânseseră tarabele și, odată cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unei rachete interspațiale. Atmosfera se electriza, Monica se foia între frigider și cuptor, întrebîndu-l la fiecare zece secunde pe Virgil dacă s-au scurs cele zece minute de "preîncălzire" a cuptorului. Virgil, marcat de un trac evident, stătea pe un scăunel instalat anume lângă cuptor și urmărea cu o concentrație extremă acele unui cronometru luxos care fusese extras din timp, cu pedanterie, dintr-o cutie capitonată cu catifea. În clipa în care striga "acum", Monica se repezea cu tava pregătită din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
catifea. În clipa în care striga "acum", Monica se repezea cu tava pregătită din vreme înspre cuptor: "Monique! striga Virgil, fii atentă să nu te arzi!" Odată prima etapă a operațiunii încheiată cu succes, Virgil nu-și părăsea postul de pe scăunel, urmând să supravegheze pe cronometru scurgerea celor 20 de minute sacre, indicate de traiteur la cumpărarea mâncării. Din când în când, din camera de alături, în care se retrăsese pentru a fuma o țigară și a-și reveni din șocul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în fața lui Heidegger, ar fi îngenuncheat. Niky nu confirmă, dar, oricum, faptul că lucrurile au ajuns așa la Cioran e semnificativ, și dacă ele nu sânt exacte sânt oricum adevărate. Sigur e că atunci când Heidegger s-a urcat pe un scăunel să ajungă la un raft mai înalt al bibliotecii, Ioan Alexandru s-a postat în spatele lui Heidegger, tremurător și vibrând tot de angoasă, înconjurîndu-i, cu brațele deschise în aer, conturul siluetei, gata oricând să intervină și să-și prindă la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spune. Citiți atunci Jurnalul lui Sebastian. Apoi Fenomenul Pitești, Jurnalul fericirii, închisoarea noastră cea de toate zilele. Noua modă politically correct legată de Ceaușescu: nu comunismul lui ne-a oripilat, ci, vezi Doamne, naționalismul lui. Din cauza naționalismului lui stăteam cu scăunelul la coadă la carne de la 4 dimineața, din cauza naționalismului ni se stingea lumina, nu curgea apa și nu aveam căldură, din cauza naționalismului se dărâmau biserici, mureau nou-născuții în spitale și nu puteam ieși din țară. Cum se face că oamenii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un câine negru, prințesa Maleine nu ne surprinde defel atunci când rostește, referindu-se la castel: „S-ar zice că e locuit de morți”. Și, în clipa aceea, afară se dezlănțuie furtuna, vântul mișcă perdelele și veșmintele albe puse pe un scăunel de rugăciune: „Mi-e teamă să nu intre morții pe fereastră...”. Nu va intra însă decât moartea, propria ei moarte, căci Maleine va fi sugrumată chiar în această cameră. În spatele toposului funerar al unui spațiu permanent încercuit și dominat de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
reflexelor de echilibrare. Ortostatismultc "Ortostatismul" O etapă importantă în pregătirea pentru dobândirea mersului este ortostatismul. Se poate acționa fie din așezat pe bancă (cea mai potrivită pentru început), fie din poziția în genunchi. Din poziția așezat pe bancă sau pe scăunel, copilul așază mâinile pe umerii KT. Acesta se află în fața copilului în poziția pe genunchi, sprijinind cu pieptul genunchii copilului. La comanda „sus”, trage ușor de umeri înapoi, iar cu mâinile acționează asupra bazinului copilului. Când ajunge în poziția stând
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Apoi țineți obiectul respectiv aproape de corp și ridicați-l încet. Dacă lucrați mult timp la birou, reglați corect înălțimea tăbliei și a scaunului. La fiecare jumătate de oră schimbați-vă poziția sau faceți exerciții pentru spate. Puneți sub birou un scăunel sau o cutie pe care să puneți picioarele, astfel încât genunchii să fie mai sus decât articulația pelviană. Astfel, scade presiunea asupra nervului sciatic, iar coloana vertebrală se arcuiește mai puțin. Dacă trebuie să stați mult la volan, folosiți un suport
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
aceluia. Se crede că acela care a avut aici, pe pămînt, mai multe femei pe ceea lume va trăi cu acea dintîi, iară celelalte vor sta în urma ei. Femeia care moare în poziție, să i se dea de pomană un scăunel și un baston, ca să aibă pe lumea cealaltă pe ce ședea și în ce se sprijini. Se crede că copiii care mor înainte de miezul nopții iau pînea și averea părinților, iar acei care mor spre ziuă, aceia lasă părinților pînea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]