1,504 matches
-
Max Hermann Maxy sau (n . 26 octombrie 1895, Brăila - d. 19 iulie 1971, București), a fost un pictor, scenograf și profesor universitar din România, de origine evreiască. S-a născut în 1895 la Brăila, dar familia se mută curând la București, unde artistul își face studiile. Între 1913-1916 urmează cursurile Școlii de Arte Frumoase, avându-i ca profesori pe
M. H. Maxy () [Corola-website/Science/316165_a_317494]
-
(n. august 1928, Ploiești) este un arhitect, scenograf, scriitor și gastrozof de origine română. A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“ din București în 1952. După o perioadă de asistență pe lângă scenografi cu renume, ca W. Siegfried și Toni Gheorghiu, face grafică și lucrează ca arhitect la Institutul
Sergiu Singer () [Corola-website/Science/323922_a_325251]
-
(n. august 1928, Ploiești) este un arhitect, scenograf, scriitor și gastrozof de origine română. A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“ din București în 1952. După o perioadă de asistență pe lângă scenografi cu renume, ca W. Siegfried și Toni Gheorghiu, face grafică și lucrează ca arhitect la Institutul Proiect București. În 1956 devine membru al Uniunii Arhitecților și al Fondului Plastic. În 1957 este angajat de Toma Caragiu la Teatrul de Stat
Sergiu Singer () [Corola-website/Science/323922_a_325251]
-
devine membru al Uniunii Arhitecților și al Fondului Plastic. În 1957 este angajat de Toma Caragiu la Teatrul de Stat din Ploiești și obține, chiar la prima lui scenografie, Premiul Tineretului. În 1962 câștigă prin concurs postul de prim-pictor scenograf la Teatrul Tineretului din Capitală. La ambele teatre lucrează cu regizori importanți, care îi influențează evoluția în domeniul teatral. Tot în 1962 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici și participă la expoziția de scenografie organizată de UNESCO la Paris cu
Sergiu Singer () [Corola-website/Science/323922_a_325251]
-
1933 este victima unui incendiu care distruge o parte din balcoane. Construcția originală este distrusă parțial în 1950 pentru a putea fi adaptată noilor norme de siguranță. În 1969, cinematograful se închide. Bataclan redevine sală de spectacole în 1983, grație scenografului André Engel. Mai degrabă Rock 'n' Roll, va deveni un loc important pe scena post-punk a Parisului. Fațada a fost revopsită în 2006 în culorile originale, deși acoperișul pagodă nu mai există. Bataclan este condus din 2004 de Jules Frutos
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
recuzită de la studiourile din R.D.G. și Bulgaria și s-a aprobat ca filmările să se desfășoare la Moeciu, Zărnești și Baia/Babadag - Tulcea. Regizorul acestui film a fost desemnat Mircea Veroiu, primul film din serie fiind regizat de Dan Pița. Scenograful Nicolae Drăgan a realizat schițele și construcția decorurilor în proporție de 50%, iar apoi a plecat în străinătate, lucrul la film fiind preluat de asistentul său, Nicolae Șchiopu. Rezultatul a fost un „orășel arătos și bogat”, în care personajele poartă
Artista, dolarii și ardelenii () [Corola-website/Science/319419_a_320748]
-
pe 15 decembrie 2006 la stadionul Jamisil din Seul și a fost programat să continue în 2007 în următoarele țări: Singapore, Malaezia, Thailanda, Vietnam, China, Japonia, Taiwan, Australia, Statele Unite și Canada. Turneul său a avut în componența sa producători și scenografi talentați (ca Jamie King și Roy Bennett) care s-au implicat în turnee ale unor artiști precum U2, Michael Jackson, Ricky Martin, Madonna, Britney Spears, and The Rolling Stones. Vânzările biletelor trebuiau să fie de peste 100 milioane de dolari. Rain
Rain (artist) () [Corola-website/Science/320578_a_321907]
-
Jerome "Jerry" Seinfeld (n. 29 aprilie 1954) este un actor, scenograf și producător de film american. S-a născut în Brooklyn, New York, într-o familie de evrei; tatăl său, Kálmán, era originar din Ungaria, iar mama sa, Betty, din Siria. Este un comic de tip „observator”, comedia sa bazându-se pe
Jerry Seinfeld () [Corola-website/Science/305609_a_306938]
-
au fost realizate în perioada mai - septembrie 1972 sub comanda regizorului Sergiu Nicolaescu, în decoruri reale și nu pe platouri. Regizorul mărturisea că „pentru acest film nu am tras nici un metru de peliculă pe platou”. Decorurile au fost realizate de scenograful Radu Boruzescu. A fost reconstituit un colț al Bucureștilor de altădată: mahalale insalubre, maidane, străzi pavate cu piatră, vile somptuoase. Costumele au fost proiectate de soția scenografului, Miruna Boruzescu. Filmări au fost realizate în zona Gării de Est (Obor) (scena
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
am tras nici un metru de peliculă pe platou”. Decorurile au fost realizate de scenograful Radu Boruzescu. A fost reconstituit un colț al Bucureștilor de altădată: mahalale insalubre, maidane, străzi pavate cu piatră, vile somptuoase. Costumele au fost proiectate de soția scenografului, Miruna Boruzescu. Filmări au fost realizate în zona Gării de Est (Obor) (scena de la început în care comisarul este omorât de bandiți), în curtea Palatului de Justiție (scena întrecerii de tir între Miclovan și Patulea), în vecinătatea fostului hotel Victoria
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
făcute, iar filmul a fost aprobat de Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor (D.G.P.T.) la 10 iulie 1976. Copia standard a fost definitivată la 15 iulie 1976. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 4.302.000 lei. Scenograful Constantin Simionescu a construit decoruri artificiale de o mare inventivitate. Prin decorurile create, scenograful a intenționat să realizeze o analiză sufletească a personajelor: mobilierul solemn din interiorul conacului boieresc transmite „realități sufletești reci” , bordeiul soției ce și-a uitat bărbatul
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
la 10 iulie 1976. Copia standard a fost definitivată la 15 iulie 1976. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 4.302.000 lei. Scenograful Constantin Simionescu a construit decoruri artificiale de o mare inventivitate. Prin decorurile create, scenograful a intenționat să realizeze o analiză sufletească a personajelor: mobilierul solemn din interiorul conacului boieresc transmite „realități sufletești reci” , bordeiul soției ce și-a uitat bărbatul și a risipit averea are toate lucrurile expuse în exterior arătând că totul e
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
360"] Familia Offline, 2013. Text: Mihaela Michailov, regia: Radu Apostol. Afiș spectacol Bârlad, 3 noiembrie.[/caption] Selecția în Teatrul Educațional Timp de aproape un an calendaristic, în fiecare weekend, am reusit (echipa spectacolului Familia Offline, formată din copii, actori, dramaturg, scenograf, muzician, regizor)[1]</a> să derulăm ateliere de teatru educațional. Participanții au fost copii ai Școlii Generale Nr. 55 din cartierul Republică. Singurele criterii de selecție au fost cel al prezenței și cel al participării. Copiii care au venit constant
Educația prin Teatrul Educaţional () [Corola-website/Science/295709_a_297038]
-
lui este un website.com și povestea lui scrisă de pe un disc. Pentru turneul de promovare al noului album, trupa a folosit un nivel superior cu decoruri regizate, artificii și flăcări, și iluminări deosebite, sub regia lui Diego Maradona, celebru scenograf argentinian. Acest turneu se va întinde până în țările din America de Sud (vorbitoare de spaniolă și portugheză). În anul 2002 trupa Maago de Oz scoate albumul live FOLKTERGEIST. În anul 2003 'Mago de Oz' scoate primul dintr-o serie de (3) albume
Mägo de Oz () [Corola-website/Science/321553_a_322882]
-
studiază și creează în atelierul renumitului pictor basarabean Mihai Grecu. Andrei Sârbu debutează în 1968 cu lucrarea “Muscata din casă parinteasca” în cadrul expoziției autumnale de la Muzeul Național de Arte Plastice din Chișinău. Tot în același an își începe activitatea în calitate de scenograf al Teatrului “Luceafarul” din Chișinău în cadrul colaborării cu Esther și Mihai Grecu, Ion Ungureanu și Ilie Todorov. În 1971 îl secundează pe Mihai Grecu la elaborarea și executarea eboșei desenului pentru decorul monumental al interiorului Pavilionului URSS de la Târgul internațional
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
(n. 14 ianuarie 1929, Craiova - d. 2 august 1996, București) a fost un pictor scenograf și grafician român. S-a născut la Craiova în mahalaua Dudulenilor (aceiași Duduleni din piesa "Gaițele" de Alexandru Kirițescu). A urmat școala "Petrache Poenaru" și Liceul Comercial "Gheorghe Chițu" din Craiova. S-a înscris la Academia Comercială din București, dar
Benedict Gănescu () [Corola-website/Science/318626_a_319955]
-
Grigorescu", București, unde l-a avut profesor pe pictorul Camil Ressu. A fost membru în redacțiile revistelor "Contemporanul, Luceafărul, Gazeta literară, Secolul XX" și "Urzica". A fost redactor artistic la revistele "Ramuri" (Craiova) și "Tribuna României" (București). A fost pictor scenograf la Teatrul Dramatic Galați (decoruri și costume la piesa „R.U.R.” de Karel Čapek) și la teatrul din Craiova ("Doi tineri din Verona" de William Shakespeare, regia Vlad Mugur). La 2 August 1996 s-a stins din viață, după
Benedict Gănescu () [Corola-website/Science/318626_a_319955]
-
s-a născut la Veneția, pe 28 octombrie 1697, fiu al lui Bernardo Canal și al soției acestuia, Artemisa, provenind dintr-o veche familie venețiană. În tinerețe, Antonio și-a însoțit tatăl, învățând de la el meseria de decorator și pictor- scenograf. Fastul și grandoarea decorurilor din teatre vor rămâne în amintirea lui Antonio Canal, care începe să fie numit ""Canaletto"", care va reda în tablourile sale acea atmosferă de frumusețe și eleganță. În jurul anului 1717, Canaletto lucrează împreună cu tatăl său la
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
(n. 8 noiembrie 1926, Comuna Tigheci, Județul Cahul, Basarabia - d. 7 iulie 1986, București) a fost un pictor scenograf român. Studii de specialitate - Institutul de Arte Plastice <nowiki>"N.Grigorescu"</nowiki> București - Secția Scenografie - Promoția 1952 - Prof. W. Siegfried Pictor scenograf al Teatrului Național București din 1952 pînă în 1986 1956 - 1959 : Profesor la Liceul de Arte Plastice <nowiki
Mihai Tofan () [Corola-website/Science/332730_a_334059]
-
n. 8 noiembrie 1926, Comuna Tigheci, Județul Cahul, Basarabia - d. 7 iulie 1986, București) a fost un pictor scenograf român. Studii de specialitate - Institutul de Arte Plastice <nowiki>"N.Grigorescu"</nowiki> București - Secția Scenografie - Promoția 1952 - Prof. W. Siegfried Pictor scenograf al Teatrului Național București din 1952 pînă în 1986 1956 - 1959 : Profesor la Liceul de Arte Plastice <nowiki>"N.Tonitza"</nowiki> - Scenografie 1954 - 1986 : Profesor la Institutul de Arte Plastice <nowiki>"N.Grigorescu"</nowiki>- Scenografie Membru U.A.P. din anul
Mihai Tofan () [Corola-website/Science/332730_a_334059]
-
în 1986 1956 - 1959 : Profesor la Liceul de Arte Plastice <nowiki>"N.Tonitza"</nowiki> - Scenografie 1954 - 1986 : Profesor la Institutul de Arte Plastice <nowiki>"N.Grigorescu"</nowiki>- Scenografie Membru U.A.P. din anul 1954 Activitatea de creație artistică a pictorului scenograf cuprinde un număr de peste 250 de spectacole identificate într-un interval de 33 de ani de activitate profesionala și colaborare cu cei mai mari regizori ai scenei românești : Sică Alexandrescu, Mony Ghelerter, Al. Finți, Marieta Sadova, Mihai Berechet ș.a. Participări
Mihai Tofan () [Corola-website/Science/332730_a_334059]
-
(n. 29 iunie 1945, Cistei, județul Albă) Studii: Studii: Institutul de Arte Plastice ,Nicolae Grigorescu” din București (secțiile pictură și scenografie), specializarea sculptură, promoția 1945. 1973-1977 - scenograf la Teatrul de păpuși Albă Iulia Din 1999 - Lector la Facultatea de Arte Vizuale Oradea. Doctorand al Universității de Vest Timișoara, Facultatea de Arte Vizuale Membru al filialelor UAP din România, Arad și Oradea Expoziții personale: 1990 - Galeria EFORIE București
Aurel Dumitru () [Corola-website/Science/315696_a_317025]
-
(n. 17 octombrie 1921, Oradea - d. 4 martie 1977, București) a fost un arhitect, grafician și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Ciulinii Bărăganului" (1957), "Pasărea furtunii" (1957), "D-ale carnavalului" (1958), "Telegrame" (1959), "Setea" (1960), "Dacii" (1967), "Columna" (1968), "Tinerețe fără bătrânețe" (1969), "Zestrea domniței Ralu
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
fără bătrânețe" (1969), "Zestrea domniței Ralu" (1971), "Săptămîna nebunilor" (1971), "Felix și Otilia" (1972) și "Mușchetarul român" (1975). S-a născut la 17 octombrie 1921, în orașul Oradea. A absolvit Facultatea de Arhitectură, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de teatru și film, debutând în cinematografie cu decorurile filmului "Ciulinii Bărăganului" (1957). El citea textul înainte de începerea filmărilor și desena cadrele de filmare, realizând decorurile potrivit personalității sale. Avea talent și inventivitate spontană. Realiza schițe de atmosferă care se
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
destin de artist, ultim superb reprezentant al boemei interbelice. stilist inconfundabil, colorist de o rară delicatețe”, care a lăsat în urmă o operă impresionantă în evoluția filmului românesc. Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că creația lui Liviu Popa se remarca printr-un „anume rafinament și simț aparte al culorii, o atitudine boemă și extravagantă față de viață și o retragere în
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]