732 matches
-
lor "transformarea monarhiei Habsburgilor în stat federal alcătuit din state naționale libere și egale"312, în timp ce liderul sloven Korosec va relansa la 31 mai "unificarea tuturor teritoriilor locuite de sloveni, croați și sîrbi, într-un stat autonom [...] condus democratic sub sceptrul dinastiei Habsburgilor"313. Fără îndoială aceste luări de poziție autonomiste sînt destul de reținute, fiindcă nu pun în cauză menținerea ansamblului imperial, fie și pentru faptul că acesta ar trebui să se remanieze în virtutea unui principiu de adeziune voluntară a componentelor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în marie 1917 prin crearea la Paris a altui comitet de uniune națională, cel al muntenegrenilor, urmînd apoi ca în luna iulie să fie semnată la Corfu o declarație ce reclamă formarea unui regat al sîrbilor, croaților și slovenilor sub sceptrul dinastiei Karageorgévitch (la care se vor anexa și muntenegrenii). În schimb promotorii libertăților slavilor de nord au o sarcină mai grea, de vreme ce nu se bucură de protecția și susținerea acordată sîrbilor la Paris sau la Londra; emigranții polonezi se resimt
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
locuitori maghiari a fost repusă în discuție. În sens general aceste populații trebuie să subziste acum într-un context de afirmare triumfală a naționalității dominante ce a parvenit în sfîrșit la independență, marcată la limită printr-o alianță publică a sceptrului și a religiei, ortodoxe sau catolice. Republica Sîrbă a Bosniei seamănă, din acest punct de vedere cu Rusia țaristă, de vreme ce demnitarii săi ecleziastici sînt prezenți la toate ceremoniile oficiale, în timp ce în Croația cardinalul Kuharic practic l-a întronat ca președinte
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
țărănesc. În acest context de neputință, se va produce în 1798 mișcarea "irlandezilor uniți" sub conducerea lui Wolfe Tone. Anul 1800 va însemna dispariția completă a Irlandei ca entitate politică; societatea protestantă va prefera în acest caz să-și piardă sceptrul ca să-și poată păstra mai bine hegemonia socială, culturală și economică. Irlandezii nu-și vor reveni decît o dată cu marele cataclism al foametei din 1846-1849. În fața apatiei calculate a autorităților de la Londra, ei își dau seama că nu sînt numai cenzurați
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a preeminenței sale admise ca indiscutabilă, înaintea oricărei autorității civile sau religioase. Totodată însă, acestă suveranitate nu s-a impus fiecărei persoane, fără deosebire, incluzîndu-i aici și pe rezidenții străini, doar în cadrul strict delimitat ca spațiu al unui exercițiu legitim. Sceptrul s-a identificat cu granița, fiind bine înțeles faptul că, un metru mai încolo de aceasta, statul nu mai reprezenta nimic, supușii trecînd de voie sau de nevoie sub o altă jurisdicție. Pe scurt, națiunea substanțială s-a redus la
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
activitatea specifică într-o altă lume. Idei similare sunt din abundența atestate la diverse niveluri de cultură. In orice caz, același autor recunoaște autenticitatea unui mormânt aurignacian, în Liguria, unde scheletul este însoțit de patru din acele obiecte misterioase numite "sceptre" (op. Cit., p. 63). Deci, cel puțin unele morminte indică în mod indubitabil credința într-o continuare post-mortem a unei activități anumite 1'. 8 Leroi-Gourhan, Leș religions de la prehistoire, p. 54. 9 Descoperirile arheologice recente au arătat că hematitul se extrăgea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pasărea pe creangă, motiv specific șamanismului siberian, ar fi spiritul său protector. După H. Kirchner, "ședința" era întreprinsă pentru ca șamanul să ajungă, în extaz, alături de zei și să le ceară binecuvântarea, adică succesul la vânătoare. Același autor consideră că misterioasele "sceptre de comandă" sunt bețe de tobă. Dacă această interpretare este acceptată, aceasta ar însemna că vrăjitorii paleolitici foloseau tobe comparabile cu acelea ale șamanilor siberieni 26. Explicația lui H. Kirchner a fost controversată, și nu ne reclamăm competența de a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o hierodulă întruchipând zeița; 5) hotărârea destinelor de către zei. Prima secvență a acestui scenariu mitico-ritual - umilirea regelui și captivitatea lui Marduk - semnalează regresiunea lumii spre haosul precosmogonic. În sanctuarul lui Marduk, marele preot îl despuia pe rege de însemnele sale (sceptrul, inelul, paloșul și coroana) și îl lovea peste față. Apoi, în genunchi, regele pronunța o declarație de nevinovăție: "N-am păcătuit, o, Doamne al țărilor, n-am fost lipsit de grijă față de divinitatea ta". Preotul răspundea în numele lui Marduk: "Nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sunt reprezentate acoperite cu văl sau parțial goale, strângându-și sânii sau ridicând brațele în semn de binecuvântare 45. Alte imagini le reprezintă ca "Stăpâne ale Animalelor" (potnia therori). Un sigiliu din Cnossos o arată pe Doamna Munților înclinându-și sceptrul către un adorator masculin care își acoperă ochii 46. Pe intagliouri se vede zeița precedată de un leu, ori înjunghiind o căprioară sau un berbec, ori în picioare între două animale etc. După cum vom vedea, "Stăpâna Animalelor" supraviețuiește în mitologia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sentimentale, p.382]. 205 "Elles ont dansé pour cacher qu'elles pensaient; elles ont déraisonné pour cacher qu'elles devinaient; îl y en a même qui ont fait semblant d'aimer pour cacher qu'elles jugeaient, elles ont volé le sceptre et l'ont caché sous des chiffons, et comme elles étaient bien soumises, on leș a laissées régner. Voilà comment leș Françaises șont parvenues à détruire leș effets de la loi salique" [Girardin, 1843, p.214-215]. 206 "Parlant en femme de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
prévoyait déjà que nous parlerions bientôt un français de fantaisie" [Kock, p.VIII IX]. 360 Mercier face o observație de o justețe și finețe mare, care pune specificul limbajului parizian în legătură cu caracterul prescriptiv și imitativ al modei: l'usage, le sceptre inébranlable en main, règle tout, ordonne tout; îl n'y a point de réponse à ces mots, on dit, on fait, on pense, on s'habille ainsi" [1990, p.97]. Autorul adaugă că a vrut să anexeze expunerii sale un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ne revedem la altă berărie: mania paranoidă a lui Hudiță putea să ne pună din nou într-o situație ridicolă. Tipul era oricând în stare să se proiecteze în cine știe ce personaj istoric și să vadă în halba de bere un sceptru ori un buzdugan numai bun pentru a-și pedepsi supușii care nu-i prea înghit discursul patriotic. Am rememorat momentul oridecâteori am analizat cazul unor maniaci mult mai cunoscuți decât sărmanul Hudiță din Târgu Ocna. Aceștia s-au identificat cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ne revedem la altă berărie: mania paranoidă a lui Hudiță putea să ne pună din nou într-o situație ridicolă. Tipul era oricând în stare să se proiecteze în cine știe ce personaj istoric și să vadă în halba de bere un sceptru ori un buzdugan numai bun pentru a-și pedepsi supușii care nu-i prea înghit discursul patriotic. Am rememorat momentul oridecâteori am analizat cazul unor maniaci mult mai cunoscuți decât sărmanul Hudiță din Târgu Ocna. Aceștia s-au identificat cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta, cu ciocul și ghearele roșii și aripile deschise, ținând În cioc o cruce din aur, În gheara dreaptă o sabie (spadă), iar În gheara stângă un buzdugan (sceptru). Pe pieptul acvilei se găsește scutul mic, care este Împărțit În părți sau cartiere, sfertuit cu insițiune, acestea având reprezentate stemele celor cinci regiuni din istorie și anume: stema Țării Românești, stema Moldovei, stema Banatului și Olteniei, stema Transilvaniei și
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93360]
-
delfini de aur frontali cu cozile ridicate. Acvila (vulturul), cunoscută prin tradiție ca Acvila României, constituie Însemnul unității românilor și României și simbolul latinității naționale. Acvila românească ține În gheara dreaptă o sabie (spadă), iar În gheara stângă un buzdugan (sceptru), ține simbolurile puterii (luptă, cavalerism, justiție). Evoluția stemelor se desprinde pe baza izvoarelor istorice, sigilii domnești, decrete și legi referitoare la fixarea stemelor diferitelor organizații de stat românești, monumente de sculptură și piatra decorativă de la biserici, cetăți, palate și morminte
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93360]
-
intuit și sancționat tocmai trăsătura suburbană a politicienilor români, zugrăviți în portrete demistificatoare: Ion Iliescu zis (nea) „Nelu”, „babacul”, „despotul de Călărași”, „Titanul”, „Feldwebelul de la Cotroceni” cu zâmbetul „Dalbei ca Zăpada”, „Ioan Gură de aur”, „Emanația Sa”, „Urmașul Împușcatului la Sceptru”, „Ion Săracu”; sau „Führerul” C.V. Tudor, „puhav erou”, „mâncău național”, „inegalabil mahalolog”, „spirochet” care îi repartizează pe foștii securiști în funcții de „bone” ale românilor, fiind „Mamă a câinilor părăsiți și a securiștilor de pripas”, „lingăul profesionist cu limba roșie
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
trecute: Harvard se mândrește cu a 356-a ceremonie de absolvire. Robele purtate de absolvenți și profesori le moștenesc pe cele ale călugărilor care predau în școlile mănăstirești în Evul Mediu, la unele universități cuvântările se țin doar în latină, sceptrele sunt elemente aproape nelipsite de la universitățile cu tradiție, iar unele amenajează chiar și un tron pentru conducerea universității. Și tocmai această tradiție, la fel ca toate lucrurile bune pentru care îi invidiem pe americani, este în fapt una moștenită de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
copie a Evangheliei Sfântului Matei, scrisă de însuși Barnabas. Arthemius a dus la Constantinopol aceste relicve și le-a oferit Împăratului Zeno, care, impresionat, a confirmat independența Bisericii din Cipru, iar arhiepiscopului i-a asigurat perpetuarea a trei privilegii: purtarea sceptrului în locul bastonului pastoral; dreptul de a semna cu cerneală roșie; dreptul de a purta, în timpul slujbei, mantie purpurie. În timpul războaielor sfinte, pentru apărarea Sfântului Mormânt, din nou așezarea geografică a Ciprului își dovedește valoarea strategică, care este apreciată de către toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
anume unicul inspirator. Acaparator, dominant, nu se constrânge la o acțiune continuă și regulată; disprețuind ceea ce e gata știut, vrea să străbată mai departe. Orice piedică îl revoltă, disprețuiește orice tranzacție. Ceea ce el numește principiu este în mâinile sale un sceptru de bronz care nu ține seamă nici de imperfecțiunile naturii, nici de slăbiciunile omenești. Cât despre sensibilitate, ignoră în aceeași măsură atât virtuțile, cât și slăbiciunile pe care le poate inspira. Odată ce a hotărât ceva, nici un sentiment nu-l poate
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
materie oare sugerează forma care i se dă și modul în care este folosită. În familiarul pasaj de mai jos, din James Shirley, care ilustrează modul tradițional de folosire a metonimiei, niște obiecte convenționale - instrumente sau unelte - reprezintă clase sociale : Sceptre and crown must tumble down And in the dust be equal made With the poor crooked scythe and spade. * * Tron și tiară au să piară ! / în pământ le vor băga / Biata coasă și cazma. (Traducerea tuturor versurilor din acest capitol
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Valahiei și Moldovei într-un tot întreg politic, aceste încercări, pornite în egală măsură din ambele principate de același neam, admiteau atât reunificarea lor prin lărgirea frontierelor unui principat pe contul celuilalt, cât și prin unirea reală a lor sub sceptrul unui domnitor. În mod deosebit au tins spre unificare cei mai buni domni: al Moldovei - Ștefan cel Mare și al Valahiei - Mihai Viteazul”. Alte încercări au fost întreprinse și de domnii din dinastiile următoare - Vasile Lupu, Matei Basarab, Șerban Cantacuzino
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Un conflict sau contract pe care criticul îl dezvăluie, fapt semnificativ, la nivelul limbajului, prin paradoxul pe care acesta îl conține: instituționalizarea subiectivității. Așadar, discriminarea intelectualului scriitor se produce, și pentru criticul francez, tot prin puterea pe care o are sceptrul ideii. Iar complicitatea scriitor/scriptor, cum observa și Morin, a intrat, odată cu Montaigne, în ființa intimă a intelectualului. Astfel că moraliștii și filosofii luminiști au elaborat cărți, au produs deci idei, dar au pus totodată aceste idei în ecuația vieții
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
tuturor românilor Într-un singur stat fu visarea iubită a voievozilor noștri mari”, spunea Bălcescu. În secolul XIX ideea era la ordinea zilei. Cu zece ani Înainte de revoluția de la 1848, Bălcescu scria net: „Ideea unității tuturor populațiilor române sub același sceptru ocupă toate capetele. Această idee este susținută și de românii din Transilvania”. În Junimea română din Paris, curând, Bălcescu Întărea că „Unirea toți românii o doresc”. Ideea unității naționale era și aici „ideea reconstituirii edificiului nostru național”, ideea Înfăptuirii unității
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
explică pasivitatea diplomației engleze față de înăbușirea revoluției de la 1848 în Țara Românească. Există însă istorici care susțin că în iulie 1848 Palmerston nu s-ar fi opus unui proiect de stat romano-slav, compus din Moldova, Valahia, Serbia și Croația, sub sceptrul lui Milos Obrenovici, cu toate că această aserțiune pare să fi fost foarte puțin probabilă, neacomodându-se în nici un fel cu vederile politice ale omului politic britanic pentru această parte a Europei. în ciuda simpatiei manifestate de Palmerston pentru mișcările pentru drepturi constituționale și
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Vinereanu, op. cit., p. 132. 99 Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Timișoara, Editura "Amarcord", 1994, p. 19; în seria aceasta autorul încadrează nuiaua de alun, bagheta magicianului, bastonașul subțire din lemn sacru, bâta păstorului, toiagul pelerinului, cârja episcopală, sceptrul regelui, caduceul lui Hermes sau tyrsul lui Dionysos; Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, loc. cit, p. 24, arată că, în riturile de construcție, țărușul, înfipt în pământ fixează capul șarpelui care susține lumea, iar deasupra lui se așază piatra de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]