4,646 matches
-
un unghi, zice Tîrnăcop, va fi o nimica toată să punem ideea în practică odată ce o să ne hotărîm, adaugă. Eu am făcut-o deja, zice Roja, avînd impresia că vorbește singur. Mai am nevoie doar de ceva ascuțit, ca să pot schița planul. Trebuie s-o fac urgent, altfel risc să-mi pierd ideea. — N-o să credeți, dar o mulțime de indivizi își ghidează viața după ce le indică astrele, zice Tîrnăcop. Sînt unii care nu pot să adoarmă dacă nu citesc înainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cum să-i înghesui pe toți într-un dulap ca ăsta care acum pute ca o cloacă a toate la un loc, libertate și pîrnaie, dezmăț și abstinență, modestie și îngîmfare. Dacă m-ai pune la încercare ți-aș putea schița întreaga viață într-o clipită. Asta m-ar face să mai uit de unele dezamăgiri. — V-ați dat seama că și noi ne gîndim la același lucru, recunoaște Curistul. — Dar asta nu ajunge, spune Roja, trebuie să trecem și la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
făcu un obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce i se părea mai interesant. Uneori încerca să schițeze cu creionul și una două din trăsăturile mai definitorii ale celui vizat, pentru a-și putea alcătui un portret cît mai complet al respectivului. Cîte un ochi, gura, o sprînceană, urechile, sau conturul nasului îl ajutau de minune cînd ajuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
privi în ochi, îi făcu semn să tacă și se repezi să închidă ușa la loc. Se cunoșteau de undeva? Se mai întîlniseră înainte? N-avea nici o importanță, deși trăsăturile chipului Delfinei îi aduceau aminte vag de una din fețele schițate de el în registrul cu coperți tari. Tunsă băiețește, cu cîteva șuvițe de păr crescute mai lungi în dosul urechilor. Nu simți nevoia să-i ceară nici o explicație, de la bun început parcă simțise despre ce era vorba. De la început fusese
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și de data asta, auzi Santinelă în spate vocea lui Gulie, și aproape în aceeași clipă simți țeava rece a unui pistol lipindu-i-se de ceafă — Ce-aveți iar cu mine? încercă să se apere dînd să se întoarcă, schițînd intenția de a se răsuci pe călcîie. — Nici să nu te gîndești, îl repezi Gulie apucîndu-l ferm de încheietura mîinii, răsucindu-i dintr-o mișcare brațul la spate. — Ia-o mai ușor, ce naiba, crezi că am să fug, sau ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
toată lungimea salonului, În clipa aceea am simțit că sunt într-adevăr pe punctul de a leșina și mi-am înfipt mâinile în încrustațiile ușii pentru ca durerea să mă ajute să-mi revin. Ea mă privea cu același zâmbet abia schițat de statuie antică, și i-am simțit din plin puterea. Am reușit să-mi controlez respirația. Cu o vădită și nemiloasă atenție Honor aștepta să încep să vorbesc. În cele din urmă am spus: — Cred că-ți dai seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
meu și, ca de obicei, chipul Dorei nu trăda nici de data aceasta nimic. În schimb, am Încercat să glumesc pe seama neglijenței mele. Când mi-a spus să ne Întâlnim „În circumstanțe diferite“, m-am gândit că, mă rog... Am schițat doar un gest stângaci. Dar a Înțeles ce vreau să spun, nu? Deși mi-era cam jenă de cât de prostesc mă comport, stând ca pe ace, cuprins de palpitații, trebuie să admit că eram doar pe jumătate sincer. Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cotiera canapelei. Tulburat, m-am dat la o parte ca să le poată lua, Întrebându-mă oare la ce se referea. După ce Își rulă mânușile de piele până la coate cu mișcări dibace, profesioniste, Dora Își Întinse degetele și cu o mână schiță niște gesturi ritmice - ca atunci când nu reușești să prinzi capătul gros al unei sfori, oricât ai Încerca. Brusc, mi s-a făcut foame și mă simțeam obosit, am vrut să plec. Covoarele de pe jos erau pătate și patul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Inspectând Încălțările noi pe care mi le-a adus, am presupus că se referea la Rigoberto, care tocmai se pregătea pentru al doilea act al spectacolului său, umplându-și repetat plămânii cu aer și expirând apoi cu un pufăit scurt, schițând niște gesturi ciudate cu coatele, de parcă ar fi bătut din aripi. Anton se ridică să ia paharele Încununate cu spumă pe care Helmut le așezase pe tejghea. Întorcându-se, Îi dădu artistului un ghiont in coaste (acesta Își pierdu stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar În loc de asta, puse receptorul În furcă, mormăind: — „Substanță dulce, divină, obținută de insecte muncitoare. “ Cinci litere. Deocamdată tolerant, l-am așteptat să găsească răspunsul. Dar după un minut, m-am rățoit la el cu soluția. Mai Întâi tăcu, apoi schiță un gest de mulțumire, după care mută câteva cabluri. Niște semnale gâjâinde reușiră să răzbată prin cabluri, după care ridică Încă un receptor. — Madame? — Depinde cine Întreabă. — Sunt... Anton. Am fost pe la dumneavoastră cu ceva timp În urmă. Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
curajos, m-am prefăcut că sunt din tablă. Mama mea a continuat să lucreze tăcută și hotărâtă. Scaunul scârțâia când și când. Își lăsase ochelarii pe vârful nasului, ținând acele Între buze. Cu o mână netezea tivul rochiei, cu cealaltă schița gesturi scurte, exacte. Era imposibil să-ți dai seama dacă cosea, sau desfăcea ceva. Deși ultima variantă părea puțin probabilă chiar și-n vis, bănuiam că Încerca să coboare tivul uniformei școlare pe care Dora o azvârlise pe pat Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
subiectul. Dora Îmi cercetă buzele. De fapt, nici nu te cheamă Anton, nu-i așa? — Ba da, i-am răspuns, repezindu-mă poate un pic prea tare. Chiar așa mă cheamă. E drept, nu e numele meu complet, dar... Am schițat un gest stângaci, Înjurându-mă În gând. De ce continuam să folosesc numele prietenului meu? Era doar pentru că auzisem În copilărie că spionii Își construiau biografii - „legende“ - apropiate de adevărata lor viață, doar pentru că reduceau riscurile de a comite greșeli fatale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În pumnul agitat. Am continuat puțin, dar nu s-a mai Întâmplat nimic. Poate că tocmai „terminasem“, ca fetele despre care Anton spunea că „termină“ dacă le gâdilai destul? Cu mândrie, mi-am băgat chestia dureroasă În pantaloni și am schițat În oglindă un gest triumfător. În sfârșit, după doisprezece ani, trecusem de linia de sosire! Aplauzele imaginare m-au Însoțit până În camera de zi. Ca de obicei, maică-mea Își Întinsese stofele pe masă. Foarfeca mare crănțănea autoritar de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
războiului, poporul german ar fi făcut bine să rămână cu picioarele pe pământ. Cu pumnii Încleștați, adăugase că potențialul revoluționar putea fi descoperit doar acolo, În păturile cele mai joase ale societății. La care bărbații au răspuns ridicându-și brațele, schițând acel salut caracteristic, spunând că pentru un german adevărat, exista o singură cale: aceea a perfecționării. Apoi, ca de obicei, taberele s-au năpustit una asupra cealaltă. După ce am trecut de colț, am văzut copii jucându-se lângă pompa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ai explicat ce mă frământa. — Dar de ce nu mi-ați zis asta de la Început? Îmi Întinse politicos un formular pentru vizitatori, pe care l-am semnat, surprins și tulburat. Luând formularul cu degete delicate, ofițerul mă rugă să-l urmez. Schiță un gest reținut, dar amabil; am presupus că era unul din asistenții lui Wickert. Traversând coridorul anost, ornamentele metalice din vârful pantofilor săi țăcăneau profesionist pe linoleu. Am trecut de câteva uși plictisitoare, apoi de altele, până când am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toga; cu cealaltă, mai prudent, Își acoperea sexul. Stând cu un picior Înanitea celuilalt, părea că e pe punctul de a dansa. Majoritatea băieților au desenat atleți care Își arătau mușchii, ca pe niște pachete de carne solidă, pe când ceilalți schițau femei Într-o serie de ipostaze obscene. Polster examină rezultatele c-o față inexpresivă. Unele i s-au părut iremediabile, altele, incurabile. Desenele lui Fischl și Winkler i s-au părut ceva Între porcesc și soldățesc. Când a venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unul din adoratorii soarelui ai lui Koch. În ușă stătea un chelner cu mâinile la spate și cu un șort imaculat, care Îi venea până la picioarele strâmbe. Și el se Întorsese cu fața la soare. Un client Îi atrase atenția. Tăcut, chelnerul schiță câteva gesturi profesioniste cu un tirbușon, apoi se duse la o femeie care, jucându-se cu poșeta, reuși cumva să țină o mână Întinsă În sus. Mi-am continuat drumul pe lângă restaurant, pe lângă pantofar și pe lângă un magazin second-hand. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa văd unde pun piciorul. Plasând un picior În fața celuilalt, ca și când ar fi făcut echilibristică pe o sfoară Întinsă, se deplasa cu grijă, dar eficient. Apucându-mă din nou de picior, mi-am frecat genunchiul. — Încearcă și tu, spuse Dora, schițând un gest cu mâna, ca și când ar fi vrut să scoată o pereche de pince-nez. Poți să Împrumuți perspectiva mea. Dar trebuie să vezi cu ochii tăi. — Mulțumesc, i-am spus, simțindu-mă ușurat că, În sfârșit, păream să fi găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
discret Încât să nu comenteze nimic referitor la cum arătam. — Situația e sub control, domnule Knisch. Am percheziționat hotelul. Dovezile incriminatoare au fost duse Într-un loc sigur. Mă bucur că v-am găsit. Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră. Am schițat un gest dezaprobator, afundându-mă și mai mult În canapea. Wickert se deplasă imediat la geam și trase perdelele. Când lumina mă orbi, am fost nevoit să fac un nou gest. — A, vreți să vă odihniți puțin Înainte să discutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gros, cu atât eram mai confuz apropo de cele Întâmplate. Și paginile tipărite pe care-mi aruncam din când În când privirea nu mă ajutau nimic. Din precauție, am Întors paginile pentru a nu fi distras și am Început să schițez povestea. Totuși, tentația nu-mi dădea pace. Cu câteva minute În urmă, spre exemplu, am citit un pasaj din Mâinile sus!, după care a urmat unul din studiile lui Froehlich din 1910. La Început nu mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gros, cu atât eram mai confuz apropo de cele Întâmplate. Și paginile tipărite pe care-mi aruncam din când În când privirea nu mă ajutau nimic. Din precauție, am Întors paginile pentru a nu fi distras și am Început să schițez povestea. Totuși, tentația nu-mi dădea pace. Cu câteva minute În urmă, spre exemplu, am citit un pasaj din Mâinile sus!, după care a urmat unul din studiile lui Froehlich din 1910. La Început nu mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rupt de la ușă, mi-aș fi putut da seama că cineva pătrunsese În apartament - Inspectorul Wickert, de pildă, sau Alf Kinkel, Horst Hauptstein chiar. Dar Karla Manetti? Acum nu mai știam ce să cred. Și nici ce să spun. Am schițat un gest binecunoscut, sperând că va știi cum să-mi interpreteze situația. Da, exact. Asta era prosopul meu. Renunțasem. — Scutiți-mă de circul ăsta, domnule Knisch. Vocea Inspectorului era mătăsoasă dar fermă, chiar puțin amuzată. M-am Îndreptat cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oare de gând să-mi explice la ce se referea? Altfel, nu știam dacă... — Văd că n-aveți deloc Încredere În poliție. Dar de data aceasta, puteți să stați liniștit. Dacă sunteți cooperant, veți primi exact ce vă doriți. Manetti schiță un zâmbet vag. Însă nu prea avem timp, așa că, dacă sunteți drăguț, haideți să aflăm motivul vizitei dvs. Bine, domnule Knisch? Văzând că nu răspund, continuă. — Povestea această nefericită a Început În primăvara anului 1907, când o fată Însărcinată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
data aceasta. Spuneți-mi, vă rog, ar putea fi acest obiect unul din motivele vizitei dvs. , domnule Knisch? Am ridicat din umeri. — Vă rog, luați-l. Orice ar fi, nu face altceva decât să complice schema pe care tocmai am schițat-o. Dădu din cap În direcția cioburilor. Înțeleg, Însă, că acest cuțit nu e singurul lucru pe care-l căutați. Pot să vă-ntreb de ce vi se pare atât de interesantă reproducția aceea după Rossetti? Am ridicat din umeri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uite ce ditamai trompa ai, pentru Dumnezeu! Ăsta nu-i nas, e contrabas! Hai, roiu’, ovreiașule! Cară-te de pe patinoar și lasă fetele în pace!“ Și ăsta-i adevărul gol-goluț. Îmi aplec capul spre tăblia mesei din bucătărie și îmi schițez cu un creion profilul pe o coală tipizată adusă de tata de la birou. Și e înfiorător! Cum de mi s-a întâmplat una ca asta, mamă, mie, care în cărucior eram atât de superb! Vârful a început să țintească spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]