638 matches
-
se apropie cu fotoliul rulant și delicat, luă din mâinile lui Thorson fotografiile. Una i-o întinse lui Hardie. Cei doi bărbați priviră clișeele animați de emoții distincte, diferite. X fu cât pe aci să se ridice din fotoliu. Mișcarea schițată relevă mai multe detalii ale corpului său semiartificial. În primul rând talia; era mai înalt decât o crezuse Gosseyn ― cel puțin un metru Bo. Se putea vedea modul de articulare al brațului de plastic cu cușca artificială care îi acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
unde am petrecut câteva luni acum doi ani. Mi s-a părut un loc atât de potrivit pentru odihnă, meditație și cercetare, încât l-am cumpărat. Dar, de atunci, n-am mai călcat pe acolo. Și, cu un surâs abia schițat, adăugă: ― Sunt aproape sigur că acolo vom fi liniștiți o bucată de vreme. ― Aha! Mintal, Gosseyn încercă să estimeze cât timp trecuse de când plecaseră. Să tot fi fost o jumătate de oră. Într-un fel nu era prea rău. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și făcut! Pășea dârz și apăsat, și parcă mai hotărât ca niciodată să lupte până la capăt pentru apărarea proprietății încălcate de urecheați. Pregătită pentru o confruntare previzibilă dintre cele mai dure, Roza, împăciuitoare, l-a întâmpinat cu un zâmbet abia schițat încă de la poartă: Bei Goth, Her Georg, ich hab kein Futter fűr die Kaninchen! (Pentru Dumnezeu, domnule Gheorg, eu nu am hrană pentru iepuri!) din care Her Georg, cu nemțeasca lui, a reținut doar acel Futter, pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Așa ne sfătuiesc marele Vladimir Ilici și generalissimul Visarionovici Stalin! Aistea nu se discută, aistea se execută! Ați înțeles pe românește, măi neamule? -'Nțeles! a răspuns sala într-un glas. Și pe chipurile multora se puteau citi niște zâmbete abia schițate. Chiar și câteva coate discrete s-au transmis prin mulțime, dar fără a afecta cât de puțin liniștea prevestitoare de rele. Că, de la o vreme, responsabilul cu povețele și amenințările părintești a trecut la explicații și detalieri po-russki pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu aspect exterior îmbietor, frumos colorat pentru a binedispune ochiul cititorului, pregătindu-l pentru un conținut suculent și virulent, cu țintă directă spre cei fixați la stâlpul infamiei! Volumul are destinatari copiii de orice vârstă, îndemnându-i să coloreze contururile schițate, potrivit posibilităților și fanteziei copilărești, în general. Cum omul poate fi socotit copil chiar și la o sută de ani, mi-am zis că în acest fel pot concura și eu la colorat, dar pentru că nu mă pricep să folosesc
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de igienă a sufletului (pe care autocritica dezvoltată de comuniști nu a reușit decât să o ascundă). În acest context este evident că avem o greutate în a dialoga (cauzele acestei dificultăți fiind însă cu mult mai multe decât cele schițate aici). Primul nostru impuls nu este de a vedea în celălalt un posibil partener de discuție, ci un eventual vinovat pentru ceva; chiar dacă fapta nu o știm, trebuie să fi făcut el ceva. Și suntem adesea dominați de acest mod
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și consistența. Piramida nevoilor elaborată de A. Maslow (care este schițată și de Aristotel în Metafizica) exprimă în mod adecvat umanul? Sunt nevoile noastre dispuse sistematic? La ce mod de orientare a conștiinței trimit ele? Dacă ea se verifică, avem schițată o fundamentare a conștiinței în transcendental, cel puțin în ceea ce privește partea bazală a piramidei. Mă întreb dacă nevoia identificării unui substrat ultim al tuturor lucrurilor (atomul, spre exemplu, a jucat o vreme acest rol) nu indică de fapt de o cerință
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
persoanei sale, în totul respectată, îi vom refuza paternitatea a cel puțin acestei cărți. * Un asemenea monument de Searbăd (Evoluția poeziei lirice) nu poate fi rodul minții sale una, ornată și proporțională, ci al unui adevărat agregat de encefale: monstru schițat undeva, foarte jos, pe scara zoologică. E opera cenaclului "Sburătorul", cutiei, care face din d-l E. Lovinescu, în ordinea cerebrală, corespunzătorul cangurului printre mamifere: un marsupial de critic, un creier alăturat și anex. La mijloc, propriul său creier, lob
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
foșnitor. Tot acest viu tablou pe care Ramona îl admira visătoare îi aducea în suflet și pe blândul ei chip o nunață nostalgică. Mama ei o trezi din această dulce visare chemând-o la telefon. Ramona, cu un zâmbet abia schițat intră în cameră, încă visătoare și crezând că este căutată de Radu, ridică receptorul. Fără nici o ezitare zise: -Tocmai vreau să plec la școală. -Foarte bine, dar te rog caută-l pe Radu să vină la spital pentru a-și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
la picioare. Era o fotografie În care am recunoscut-o pe fata care apărea În făcută arsă, făcută la parterul acelui edificiu. Fata poza Într-o grădină somptuoasă și, printre coroanele copacilor, se ghicea forma casei pe care o văzusem schițată În desenele de adolescent ale lui Carax. Am recunoscut-o pe dată. Turnul de la „El Frare Blanc“, de pe bulevardul Tibidabo. Pe dosul fotografiei era o inscripție care spunea simplu: Te iubesc, Penélope Am vîrÎt-o În buzunar, am Închis biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
erau cufundate În Întuneric, alcătuind un fel de mozaic ce părea să ne Întâmpine. Privește, i-am spus lui Akemi. Privește, hotelul parcă ne așteaptă pe noi. Șoferul Îmi cercetă fața În oglinda retrovizoare. I-am adresat un surâs abia schițat. El Însă nu mi-a surâs. Mă gândeam totuși că poate el ar fi avut chef să surâdă, dar nu-i permiteau regulile companiei, sau poate că se hotărâse să nu mai zâmbească toată viața, ca urmare a unei nenorociri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
directoarea. I-am văzut casa. Chiar zilele trecute am trecut cu mașina prin fața ei. Arată foarte drăguț. Domnul J.L.B. Matekoni făcu ochii mari. — Ați trecut cu mașina special ca s-o vedeți? — Păi, recunoscu Mma Potokwane cu un zâmbet abia schițat, am zis să văd și eu ce fel de casă e. E destul de mare, nu-i așa? — E o casă confortabilă, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Cred că vom avea destul loc în doi. — Prea mult loc, replică Mma Potokwane. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întrebă Gilbert Gesseyn. De asta sunt eu aici? Pentru a educa acest corp?" Mai rapid decât propriile impulsuri, un flux de "trecut" organic îi parcurse creierul - amintirile celeilalte conștiințe. Ashargin. Ashargin. Moștenitorul. Imensa semnificație ajunse la el încet, vag, abia schițat, fiindcă se petrecuseră atâtea lucruri! La paisprezece ani, el, Ashargin, văzuse școala la care mergea el, invadată de armatele lui Enro. În acea zi de îngrijorare, își aștepta moartea din mâna oamenilor uzurpatorului. Dar în loc să-l omoare. Îl duseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dimineața, părea (46), trebuia (45), până, mână, auzi (43), ani, Cecina, care, Delia, mâini, fată, șase, seara (42), fereastră, putea, aproape, singură, (se) întoarse, bărbat (41), mă, voia (40), viața (39)... Cum vi se pare? Narațiune intimistă, sentimente subtile, abia schițate, un mediu modest, viață de zi cu zi în provincie... Ca dovadă, să luăm un eșantion de cuvinte care apar o singură dată: înfrigurat, înșelată, închipuit, inginer, (a deveni) gelos, ingenuu, înghiți, înghițită, înghițea, (a) îngenunchea, jos, nedreptate, marea, îngrașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai public, și nu doar despre ea, ci despre frici și tendințe pe care intelectualii americani influenți le întrezăresc. Judt, de altfel, tocmai scandalizase lumea cu două săptămâni înainte în privința propunerii ca statul Israel să se împartă în două. Iată, schițat, cam ce a susținut Judt în conferința lui: As You Like it? The Illusions of the American Foreing Policy Iluzia centrală, spune el, este aceea că secolul XXI va fi unul american. Și ca să ne convingă, a trecut în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
peste fereastră. De parcă am fi într-un local cu striptease, și din clipă-n clipă o să-i ofer lui Nathaniel un dans erotic. — Păi... cred că parcă ar merita să o lăsăm frustrată la maxim, spun cu un surâs abia schițat. — Deci ne vedem mâine ? — La zece sunt la mama ta. — Ne vedem dimineață, atunci. Îmi întinde mâna și ne atingem ușor degetele, după care se întoarce și pleacă. Mă uit după el cum dispare în întuneric, apoi mă întorc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se ocupă ? E avocată, spune Trish, și eu ridic privirea, rămasă fără grai. Avocată ? O avocată vine să stea în casa asta ? Nathaniel mă gâdilă pe talpă, dar nu sunt în stare să-i răspund decât cu un zâmbet abia schițat. Asta nu e prea bine. De fapt, ar putea să fie un adevărat dezastru. Dacă o cunosc pe avocata asta ? În timp ce Trish își mai face un Bloody Mary, îmi scormonesc creierii cu viteza fulgerului. Melissa. Ar putea fi Melissa Davis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
OK, unu ori nouă face nouă. Doi ori nouă face... Nu. Hai că știu. Opt ori zece face optzeci. Deci opt ori nouă trebuie să fie... — Șaptezeci și doi ! strig și mă crispez În clipa În care Îi zăresc un surâs abia schițat. Face șaptezeci și doi, adaug mai calmă. — Foarte bine. Arată politicos În direcția unui scaun. Așa. Ai terminat ce aveai de spus sau vrei să Îmi mai spui și altceva ? Mă frec pe față, confuză. — Deci... nu mă dați afară ? — Nu, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nimic! Plutesc Între viață și moarte și nu mă pot hotărî... Nu știu cine m-a pus să intru În direct Într-o emisiune la radio. Emisiunea avea ca temă frumusețea florilor și efectul lor asupra omului. Pe caietul din apropierea mea aveam schițate câteva rânduri, versuri... despre flori și iubire - fiind și “Valentine’s Day”, de altfel. “Vă rog să vă exprimați liber” spune onorabilul F.B - un necioplit... “Acesta este modul meu de a mă exprima liber” Îi răspund, accentuînd puțin cuvintele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Lenôtre - trase cel de-al doilea bilețel însemnat. Tuși ușor, își puse ochelarii, vrând parcă să se convingă că nu s-a înșelat. —Ei, ce zici, domnule Voisin, pot să stau lângă dumneata? întrebă el cu un zâmbet tremurător, abia schițat. De data aceasta Chavel nu simți nici un pic de bucurie, deși soarta schimbătoare era categoric de partea lui, cu șanse de cincisprezece la unu. Curajul oamenilor simpli îl speria. Își dorea ca totul să se termine cât mai repede, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
camera sa, îl găsi pe Carosse întins în pat și învelit cu haina: avea gura puțin deschisă și sforăia întrerupt. Zgomotul clanței îl trezi; nu se mișcă din pat, doar deschise ochii și îl privi cu un zâmbet superior abia schițat. —Ia zi, m-ați analizat pe toate părțile? întrebă el. — Pentru un actor cu experiența ta, de data asta ai ales un rol prost. Nu știu dacă e chiar așa. Se ridică în capul oaselor și-și frecă bărbia lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lui însuși nemairămânându-i altceva decât viața...“. Într-adevăr, scheletul unei povestiri. Cele patru puncte cu care se încheia consemnarea parcă vor să sugereze acum cei patru ani de război care au urmat și în timpul cărora amintirea acestei idei abia schițate s-a pierdut în uitare. În 1944, când am reluat povestea lui Chavel și Janvier, cred că am făcut-o cu convingerea că este o idee nouă care tocmai mi-a venit în minte și totuși abia acum pot formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
om chema noi dacă a fi nevoie. Mai degrabă dacă vărul ista al meu a mai desface baierele pungii - a răspuns Todiriță. ― Între oamenii buni se desfac și baierele sufletului, nu numai ale pungii - a filozofat Aizic cu zâmbet abia schițat... ― Cum să nu desfac legăturile pungii, măi Todiriță? Doar nu vin la târg în fiecare zi. Și vrem să mai aflăm și noi ce mai este nou în lumea aiasta. Așa că te-om ruga să ne mai omenești cu niscaiva
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
jucat șah, n-am avut prilejul să stăm de vorbă. — Bine, dar de pe fața ei nu ți-ai putut da seama? Am clătinat din cap. Nu puteam decât să repet că nici după vreo vorbă, nici după vreun gest măcar schițat nu-și trădase în nici un fel simțămintele. Cu siguranță că el știa mai bine decât mine cât de tare era ea în stare să se stăpânească. Începu să-și frângă mâinile pradă unei emoții puternice: — Ah, sunt atât de speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întrebă Gilbert Gesseyn. De asta sunt eu aici? Pentru a educa acest corp?" Mai rapid decât propriile impulsuri, un flux de "trecut" organic îi parcurse creierul - amintirile celeilalte conștiințe. Ashargin. Ashargin. Moștenitorul. Imensa semnificație ajunse la el încet, vag, abia schițat, fiindcă se petrecuseră atâtea lucruri! La paisprezece ani, el, Ashargin, văzuse școala la care mergea el, invadată de armatele lui Enro. În acea zi de îngrijorare, își aștepta moartea din mâna oamenilor uzurpatorului. Dar în loc să-l omoare. Îl duseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]