693 matches
-
voia soartei o frământa și știa că avea să o urmărească tot restul vieții. Dar o să știe ea să se stăpânească. Sunt atâtea lucruri care te chinuie, care se Încrustează În conștiință ca o așchie În carne ori ca o schijă, dar trupul știe cum să Înăbușe durerea, asfel Încât după o vreme n-o mai simți. Viața continuă și nimeni nu știe ce porți În tine. Mașina a reușit În fine să iasă din zona unde circulația era blocată, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la Danzig și în împrejurimi a izbucnit războiul - apărătorii polonezi de pe Westerplatte tocmai capitulaseră după șapte zile de rezistență -, eu am adunat, în suburbia Neufahrwasser de lângă port, în care se putea ajunge destul de repede prin Saspe, Brösen, o mână de schije de bombe și de grenade pe care acel băiat, care se pare că eram eu, le-a schimbat, într-o perioadă în care războiul părea a consta numai din comunicate speciale la radio, pe poze colorate din cutiile de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din pod... un chihlimbar, de mărimea unui ou de porumbel... Aceluia care și-a păstrat în amintire, palpabile, acul de păr al mamei ori batista tatei înnodată la cele patru colțuri în arșița verii sau valoarea de schimb a fiecărei schije de grenadă sau de bombă zimțate diferit - aceluia îi vin în minte întâmplări - fie și numai ca pretext amuzant - în care lucrurile se petrec mai convingător decât în viață. Pozele pe care, copil fiind și mai apoi adolescent, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
invocând pierderea și memoria ca birou de obiecte pierdute în jumătăți de fraze: „Nu, pescărușii nu sunt pescăruși, ci“. La finalul poeziei, în care teritoriul meu este delimitat de Sfântul Duh și de fotografia lui Hitler și care evocă, prin schije de bombe și flăcăruile de la gura armelor, începutul războiului, s-au pierdut în nisip și anii copilăriei. Doar Marea Baltică murmură mai departe în germană, în polonă: „Blubb, piff, șșș...“ Războiul număra puține zile atunci când un văr de-al mamei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
jur împrejur, tânăra pădure ferfeniță, mestecenii frânți ca niște vreascuri. Vârfurile copacilor făcuseră o parte din grenade să explodeze prematur. Împrăștiate peste tot, zăceau corpuri, izolate sau unul peste altul, moarte, încă în viață, strâmbate, înfipte în crengi, ciuruite de schije de grenade. Unele se înnodaseră acrobatic. Ar fi fost de găsit, de asemenea, și bucăți de trupuri. ăsta a fost băiatul care adineaori cânta încă atât de bine la muzicuță? Îl recunoșteam pe, infanteristul pe ai cărui obraji se usca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sângerând abundent, îmbibându-mi pantalonii în dreptul coapsei. Durerea din bărbie produsă de cureaua căștii. Un braț legănându-se inert din umărul drept, care cedează de îndată ce eu și încă cineva încercăm să-l ridicăm - iată-l, aici era! - pe caporalul meu. Schije de obuz i-au zdrențuit picioarele. În partea de sus pare să fie zdravăn. Privește uimit, neîncrezător... Pe urmă, nisipul învârtejit îmi acoperă vederea spre bucătăria care aburește neatinsă, până când noi - el purtat pe sus, eu sprijinit - suntem transportați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și încă înainte ca pantalonii să-mi alunece până la genunchi, s-au stârnit râsete dintr-un prilej cu neputință de ignorat: cutia de la masca mea de gaze, care încă îmi mai atârna de centură, fusese despicată în lungime de o schijă, astfel încât pielea cutiei se căscase, pantalonii mei se porcăiseră, pătați de gemul de căpșune sau de cireșe. Din momentul acela, turul pantalonilor mi se lipea de piele când ședeam, mai târziu atrăgea furnicile, ceea ce nu mai stârnea râsul. Cutia despicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gemul de căpșune sau de cireșe. Din momentul acela, turul pantalonilor mi se lipea de piele când ședeam, mai târziu atrăgea furnicile, ceea ce nu mai stârnea râsul. Cutia despicată de la masca de gaze a rămas în locul unde am fost bandajat. Schija de obuz sovietic, însă, cea care îl menajase și îl lăsase în viață pe acela care, mai târziu, avea să fie tată de fii și fiice, m-aș fi bucurat să le-o arăt mai târziu în toată lungimea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de absolvire a unor lecții care mi-au fost date mie, celui ce s-a dus voluntar pe front ca să deprindă gustul fricii și să învețe să se teamă. Ia uitați-vă, copii, cât de lungă și de contorsionată e schija... Abia după asta mi-a fost bandajat umărul stâng, care abia dacă sângera, dar în care se putea bănui prezența unui corp străin din metal, chiar dacă unul mic. Gaura din vestonul uniformei mele abia dacă putea fi zărită. Brațul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se spunea, de nici unele, mai cu seamă medicamente. Așa că n-au făcut decât să-mi schimbe bandajul la coapsa dreaptă și la umărul stâng, în care, acum se confirma ceea ce stătea scris sub semnătură pe hârtia ștampilată, era înfiptă o schijă de obuz de dimensiuni minime. În cazul meu, operația nu părea să fie urgentă, și s-a făcut economie și la o injecție antitetanos. S-au împărțit provizii de drum, care au umplut ranița pe care continuam s-o port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în urma mea. Iar eu am reușit să ajung - nu mai știu cum - până la Karlsbad, cealaltă stațiune cu substrat literar și - în ceea ce privește hotărârile lui Metternich - politic, unde mi s-au înmuiat genunchii și am rămas întins în plină stradă. Aveam febră. Schija de obuz din umăr sau lipsa injecției antitetanos trebuie să fi fost cauza. Brațul meu stâng era țeapăn până-n vârful degetelor, dar amintirea nu a înregistrat durerea. Ce bine că hârtia mea ștampilată mă legitima, căci, așa cum am auzit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zace într-unul din paturile aliniate. Deja are voie să se ridice și să facă primii pași pe coridor, până în fața casei. Rana din carne, din coapsa dreaptă, e ca și vindecată. Brațul lui stâng, care, în urma rănirii de către o schijă de obuz de tanc, a înțepenit de la umăr în jos, până la mână, trebuie frământat, mișcat, îndoit deget cu deget. Toate astea au fost curând vindecate și uitate. Ceea ce a rămas e mirosul acelor Lottas finlandeze, cum erau numite surorile: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai multă claritate reține chihlimbarul meu ceea ce a rămas închis în el: mai întâi ca țânțar sau păianjen minuscul. Pe urmă, însă, un alt obiect care s-a închis în ceva ar putea să se vâre în prim-planul amintirii: schija de grenadă care mi-a râmas în umăr, ca amintire, cum s-ar spune. Ce altceva s-a mai păstrat din război sau din timpul vieții în lagăr, în afara unor episoade care, înmănunchiate în anecdote ori ca povești adevărate, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era dotat cu acea nesocotință ce făcuse din noi voluntari. El a trebuit să rămână în lagărul Munster și a fost transportat mai târziu cu o coloană de lucru în Anglia; eu am avut voie să plec, fiindcă între timp schija de obuz din umărul meu stâng - vizibilă cu ajutorul razelor Roentgen și mare cât un bob de fasole - se închistase. Și în ziua de azi, tot acolo șade: suvenirul meu, comparabil cu insecta care, prinsă în chihlimbar, rezistă timpului. De îndată ce, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot acolo șade: suvenirul meu, comparabil cu insecta care, prinsă în chihlimbar, rezistă timpului. De îndată ce, ca stângaci ce sunt, ca să mă afirm mai întâi în fața Annei, acum în fața lui Ute, îmi iau avânt ca să arunc o piatră sau o minge, schija trimite semnale clare: Renunță! Dorm. Mă trezești... Spre deosebire de Philipp, eu am fost considerat inapt pentru munca în subteranele minelor de cărbuni din Țara Galilor. Mama lui urma să fie asigurată că el va veni mai târziu, negreșit. Așa se face că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cartele pentru alimente în condiții de muncă grea, unt cât cuprinde și un acoperiș deasupra capului. Du-te, puștiule!“. Doi camarazi în fața gării din Hanovra și lângă cine știe ce statuie ecvestră a lui Ernst August, al cărei bronz era ciuruit de schije de bombe. Ceea ce l-a sfătuit camaradul mai bătrân pe cel tânăr s-a împlinit, căci, oricum ar fi fost camaradul cel tânăr la vremea aceea sau oricum va fi devenit el cu timpul, o experiență l-a marcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
piatră nu urmau să fie puse în slujba aurei cimitirelor. Mai mult, urma să fie înlăturate pagubele produse de război și care durau, urât, în interiorul parcărilor din oraș și în grădina castelului. Acolo unde personajele din gresie fuseseră decapitate de schije de bombe sau transformate în invalizi cu un singur braț, noi trebuia să reînnoim ici capul lipsă al zeiței Diana, colo capul incomplet al Meduzei după modele fotografice sau din ghips. Membre pierdute, căpșoare de îngeri pe jumătate distruse, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
războiului. Cu siguranță că bancherilor le era rușine de fațada lor. Evenimentul, care era de bănuit că va avea loc curând, se cerea întâmpinat cu sediul înfrumusețat pe dinafară, la termen și cu un deviz estimativ. Așadar, bucățile afectate de schije din blocurile de calcar trebuiau înlăturate cu dalta și înlocuite cu tetraedre din calcar proaspăt adus din carieră; fixate în dibluri și îmbinate, ele se potriveau perfect. Cum se numea clientul? Să presupunem că era Dresdner Bank, care, rebotezată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mână o sumă frumușică pentru portretul soțului ei în relief. Am plătit în avans chiria și suma suplimentară. Stucatura cu ornamente întortocheate a fațadei exterioare a imobilului de închiriat căruia îi datoram o adresă stabilă, nu foarte grav rănită de schije, se păstrase. Când, spre sfârșitul războiului, aripa laterală a fost distrusă de bombe, corpul din față și cel din spate rămăseseră în picioare ca o ultimă măsea. Mai târziu, odată cu începutul primăverii, am văzut pe fereastră că în curtea îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
grajdul de teamă să nu-l rechiziționeze pentru armată. Când m-am dus să iau fân din stog, un brand tras de ruși din vârful dealului a explodat la vreo 25 metri de mine, în grădină, unde aveam vie. Câteva schije mici mi-au ciuruit fundul. Am alegat la mama, în beci, unde erau ascunși ceilalți din casă. Mama mi-a scos schijele și rănile le-a astupat cu lână arsă, oprind sângerarea. Ce s-ar fi întâmplat dacă bomba aceea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ruși din vârful dealului a explodat la vreo 25 metri de mine, în grădină, unde aveam vie. Câteva schije mici mi-au ciuruit fundul. Am alegat la mama, în beci, unde erau ascunși ceilalți din casă. Mama mi-a scos schijele și rănile le-a astupat cu lână arsă, oprind sângerarea. Ce s-ar fi întâmplat dacă bomba aceea ar fi căzut mai aproape de mine? Cred că eram mort de atunci. Dar am scăpat cu viață și cu o sperietură zdravănă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a dus să ia apă, la vreo douăzeci și cinci de pași de el a explodat un brand, o bombă de dimensiuni mai mici trasă de rușii care ce aflau pe culmea dealului, spre satul Curteni. Când a făcut explozie brandul, două schije mici i-au ciuruit fundul fratelui Gelu. Speriat, s-a întors în beci unde noi stăteam ascunși. Mama i-a scos la lumina lămpii schijele, iar bunica Maria a ars o cârpă de lână și i-a pus scrumul în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
care ce aflau pe culmea dealului, spre satul Curteni. Când a făcut explozie brandul, două schije mici i-au ciuruit fundul fratelui Gelu. Speriat, s-a întors în beci unde noi stăteam ascunși. Mama i-a scos la lumina lămpii schijele, iar bunica Maria a ars o cârpă de lână și i-a pus scrumul în carnea tăiată spre a opri sângerarea și o posibilă infecție. Noi, toți, am început să tremurăm de teama ca nu cumva o bombă să lovească
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
iarăși unul din atacurile acelea inutile, zadarnice împotriva Arsenalelor, și crezi că aș putea afla ceva în această privință ca să raportez consiliului Arsenalelor? Ochii ei verzi îl inundară cu văpaia lor. Cînd vorbi din nou, cuvintele îi răsunau ca niște schije de oțel: ― N-am să spun nimic care să-ți ofere o scăpare. Nu știu cam ce sistem de comunicații folosești cu superiorii tăi, dar sînt convinsă că unul există. Fizicienii mei au înregistrat adeseori pe instrumentele lor unde foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de-a face (O yes, un amărăștean din Rumenia!). Era poreclit Friț. Numai că nimeni nu ar fi îndrăznit să-i zică așa lui Iuga, cel cu mustățile roșii, cu ochi albaștri și cu un picior atât de sfârtecat de schijele unui proiectil sovietic, în timpul unui asalt asupra Cernăuților ocupat de bolșevici, încât rămăsese fără laba stângă și beteag definitiv. Cu atât mai mult n-ar fi îndrăznit să-i pomenească porecla sau să-l fi ocărât și înfruntat pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]