582 matches
-
pe el. Indiferent cât de dureros ar fi fost pentru ea. Când termenul a început să se apropie, femeia a apăsat puțin mai tare pe pedala de accelerație, deschizând discuții pe tema viitorului lor împreună. De fiecare dată, James se schimonosea la față și-o asigura pe Julia că ea era femeia pe care o voia, dar că pur și simplu nu era în stare s-o facă pe Deborah să sufere. Nu putem să lăsăm lucrurile așa cum sunt? a implorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
față. — Abia aștept. Milly știe ce s-a întâmplat? Nick a clătinat din cap. Nu, i-am spus că amândoi suntem plecați cu serviciul. — Probabil se întreabă de ce n-am sunat-o. La gândul ăsta, fața lui Susan s-a schimonosit puțin. Detest faptul c-ar putea să creadă c-am uitat de ea. Ei, dar de vreme ce vine-ncoace, o să putem să-i spunem adevărul, nu? Nick a dat din cap și-a început s-o mângâie pe păr. Susan s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
văzând viteza cu care viitorul ei soț se schimba chiar sub ochii ei. —Ei, cred c-ar trebui să încercăm să facem unul. —Pe bune? Cu capul amețit, Susan s-a chinuit să-și schimbe puțin poziția, dar s-a schimonosit la față descoperind c-o durea tot corpul. Stai puțin... eu visez acum? Sau celălalt Nick a fost răpit de extratereștri și înlocuit cu o versiune clonată, în spirit New Age? Bărbatul a schițat un zâmbet. —Știu, știu. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așezat o cană cu ceai în fața băiatului. —Mulțumesc. Jake a luat o gură. —A trecut deja o săptămână. Când crezi c-o să se întoarcă? Nu știu. Și nici nu-mi pasă. Fiona s-a uitat la el și s-a schimonosit puțin. Bine, adevărul e că îmi pasă, dar trebuie să iau lucrurile așa cum sunt, nu? Dacă amândoi am face pe înbufnații, atunci ce s-ar întâmpla cu biata Jessica? Preț de câteva minute, nici unul n-a mai scos nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
În fond, noi mai purtaserăm discuția asta, sub diferite forme, și în alte dăți, atunci când eu încercasem să-l conving să-i țină piept Sofiei. Ceea ce el n-a făcut niciodată. Alison a oftat prelung, iar chipul i s-a schimonosit din cauza durerii. N-a făcut decât să ridice din umeri și mi-a spus că dacă asta e ceea ce simt, atunci el nu mă poate împiedica să-l părăsesc. Fiona a strâns-o în brațe. —Draga mea, îmi pare așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
făcut să se trezească de-a binelea. în fața lui stătea Dolores O’Toole, goală, cu cocoașa la pândă în spatele ei, cu sânii ei veștejiți bălăngănindu-i-se la fiecare răsuflare, cu fața luminată de o invitație înspăimântătoare și cu buzele schimonosindu-i-se într-un zâmbet. — O, Doamne! a spus Deggle și a închis ochii, gândindu-se la Imperiu. Apoi i-a deschis. Ea era tot acolo și-l sorbea din priviri. Nu în seara asta, Josephine, s-a rugat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
roșii peste aripile frumoșilor mei Îngeri de zăpadă. A sunat cineva. Mă Îndrept să deschid. E bătrâna lăptăreasă - a venit, probabil, după banii datorați, care s-au tot adunat În ultima vreme. Nu știu de ce mă privește tulburată, cu fața schimonosindu-i-se dintr-o dată. În ochii ei Îngroziți descopăr lucirea mată a pielii mele și realizez că nu am nimic pe mine. Nu schițez nici un gest de retragere și o privesc liniștit, sadic, cu un firesc imperturbabil. E Baba CloanțaCotoroanța
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dădea calificative: Bravo, mânzule, Îmi semeni mie că și eu Învățam bine la școală! Chiar Îmi semeni bine .... și atunci Victor s-a cutremurat și imediat și-a Întors fața către mica fereastră a bordeului, cei doi obraji s-au schimonosit Într-o formă ce reliefa durerea de nestăpânit, pomeții de bărbat puternic s-au mișcat, ochii săi de culoarea celui mai senin cer albastru au fost inundați de lacrimi dureroase și fierbinți, iar iubirea l-a Îndemnat să rostească, fără
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un pic nesigură. Io știu. Mamă, Sam, mă gândeam eu, ți-ai ratat cariera cu artele vizuale: cu darul vorbirii ăsta al tău, de o luciditate extraordinară ar trebui să scrii romane sau să intri în politică... Sally mă privea, schimonosindu-și fața cea mică mai expresiv decât ar fi reușit vreodată vreo mutră de anglo-saxon. —Da ție îți place mult, nu? zise el. Dădui din cap. Urmă o pauză cumplită. —Bun, gata cu siropurile, zisei eu, recăpătându-mi echilibrul emoțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
când am încercat s-o ating, mi-a luat mâna și mi-a pus-o la loc în poală. Nici măcar nu m-am putut apropia de ea atunci. Vizibil afectat de această confesiune emoționantă, Hugo își scosese limba și se schimonosise de parcă i s-ar fi făcut greață. Nu l-am băgat în seamă, dându-mi seama că era un fel de comportament de macho parodiat: ia uitați colea, mie de fapt nu mi-e frică! Hugo nu se putea abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se îndrepta către baie, șchiopătând ușor. M-am aruncat după el, să-l opresc și am alunecat imediat, pentru că din cauza blacheurilor de pe ghete nu aveam prea multă stabilitate pe podeaua de lemn. Ben încerca să mă lovească cu piciorul sănătos, schimonosindu-se de durere, pentru că trebuia să-l folosească pe celălalt pentru a-și menține echilibrul. Totuși, mă făcu să-mi pierd echilibrul îndeajuns de mult încât să poată ajunge la ușa băii. Cel de-al doilea polițist o abandonase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmi vine de la beție. Vinul curge în mine precum sângele. Cărțile arse în ziua aceea în public aparțineau, îmi explică tata, unui alt medic, unul dintre adversarii cei mai înverșunați ai lui Astaghfirullah. Se numea Abu-Amr, dar prietenii șeicului îi schimonosiseră numele în Abu-Khamr, „moș Alcool“. Predicatorul și medicul nu aveau decât un singur lucru în comun, graiul slobod, și tocmai vorbirea asta pe șleau le ațâța necontenit certurile ale căror peripeții erau urmărite de toți locuitorii Granadei. Cât privește restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oprindu-l pe Salam cu mâna stângă și însușindu-și colierul cu dreapta. Se retrase. Se gândi că evenimentele semănau cu o scenă din jefuirea unui oraș antic: o orgie condusă nu de poftă, ci de lăcomie, participanți cu chipuri schimonosite de zgârcenie, dând frâu liber unei dorințe care fusese înăbușită vreme de decenii. Deodată fu împins din nou înainte: sosise un nou grup de tâlhari, care se îndrepta spre scări. Salam fu prins în mulțimea care cobora pe scări: se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Toți erau îmbrăcați în portocaliu, culoarea mișcării de protest creată pentru a se opune procesului de pace. Se uită la pancarte. „Doar cu foc și sânge va pleca Yariv“, spunea una dintre ele. „Arestați-i pe trădători“, spunea alta. Prima schimonosise portretul prim-ministrului care purta un keffiyeh alb cu negru, baticul tradițional palestinian. Celălalt îl prezenta pe Yariv în uniformă de ofițer nazist, nelipsindu-i literele SS de pe guler. Femeia care ținea pancarta cu keffiyeh-ul o văzu pe Maggie uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
venit, prietene. Cauți pe cineva? Îl caut pe Mahmud. Păi, poate te pot ajuta. Se răsuci spre ușa cafenelei, prefăcându-se că strigă. —Mahmud! Mahmud! Apoi se întoarse din nou către Abdel-Aziz: A, uite! Sunt chiar aici. Figura i se schimonosi într-un râs fals, exagerat. Aud că... Ce să auzi? — Că oamenii care au... — Ce au zis despre Mahmud? Ce? — Îmi pare rău. Poate că am făcut o greșeală... Abdel-Aziz se ridică să plece, dar se trezi cu mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la ureche ȘEFULUI GĂRII) Da, e cât se poate de adevărat. (Alte șoapte imperceptibile.) (Izbucnesc cu toții într-un râs isteric, deși numai ȘEFUL GĂRII a auzit cuvintele CASIERULUI; pe aceste râsete dispar în spatele ușilor; din când în când, fețele lor schimonosite de râs apar la geamuri și în spatele ușilor întredeschise; încep să-și închidă apoi geamurile și ușile, să trântească obloanele și să lucreze meticulos la încuietorile acestora, totul pe gesturile unui balet mecanic și pe fondul sonor al râsului; personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
i-a părut, probabil, sfidător i-au accentuat surescitarea. A sărit zgomotos În picioare, a făcut câțiva pași Înainte și Înapoi, după care s-a repezit la mine, zguduindu-mă de gulerul hainei și urlându-mi În față, cu gura schimonosită de furie: - Dar nu Înțelegi că În momentul când nu vor mai avea nevoie de noi, demenții ăia or să sisteze experimentul? Că tot ce ține În viață Pământul nostru sunt perpetuarea răului, a imperfecțiunii generale, bâjbâielile și rătăcirile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
imensei mese, și mai ales dacă În fața ei avea Întâietate vreo rudă săracă aproape la fel de grasă ca ea („Je suis une sylphide à côté d’elle“ spunea Mademoiselle ridicând din umeri În semn de dispreț), atunci, simțindu-se jignită, Își schimonosea gura Într-un așa-zis zâmbet ironic, iar când vreun vecin naiv Îi Întorcea zâmbetul, scutura repede din cap, ca și cum s-ar fi trezit dintr-o meditație profundă, afirmând: „Escusez-moi, je souriais à mes tristes pensées“. Și de parcă natura n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ceilalți jucători“. Un alt fapt care producea resentimente era că veneam și plecam de la școală cu un automobil, În loc să călătoresc cu tramvaiul sau cu trăsura, așa cum făceau ceilalți băieți, mici democrați buni. Un profesor mi-a sugerat, cu toată fața schimonosită de o grimasă de dezgust, că puteam măcar să cobor din automobil la câteva intersecții mai departe, pentru a-i scuti pe colegii mei de școală de vederea unui șofer În livrea scoțându-și șapca În fața mea. Era ca și cum școala Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-și dădea seama și care pe urmă a rămas nedezvăluită. Mă usturau ochii meditând lângă foc, În camera mea de la Cambridge, și În acest timp banalitatea convingătoare a tăciunilor, a singurătății și a unor dangăte de clopote Îndepărtate mă apăsa, schimonosindu-mi până și cutele feței, așa cum fața unui pilot este desfigurată de viteza fantastică a zborului. Mă gândeam la tot ce ratasem În țara mea, la lucrurile pe care n-aș fi omis să le observ și să le păstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Încă, de ochii lumii - acum el Încerca să mă ajute pe mine - am ieșit În mohoreala palidă a unei zile de iarnă pariziene. Dând să-și Încheie gulerul, Însoțitorul meu făcu o grimasă ce exprima nedumerire și disperare, care-i schimonosi frumoasele lui trăsături. Desfăcându-și Încet paltonul, Începu să tragă de ceva ce se afla la subțioară. I-am venit În ajutor și În cele din urmă am reușit să extragem din mânecă lungul meu fular de lână pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ani. — Diabolic? s-a strâmbat cel din oglindă. — În orice caz, teribil. Cum le așază viața! — Aiurea! Poate nici măcar nu era ea. Poate doar semăna cu cea pe care spui că o doreai. S-a strâmbat iarăși cel din oglindă, schimonosindu-și buzele. Fierbeai după ea. Te-mbătai de ea când te nimereai prin preajma ei. Apoi ea se ducea în camera ei și se culca cu bărba-su. Iar tu... — Eu? Eu ce? — Îți pierdeai nopțile scriind poezii proaste. — Aici ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca să nu Încapă nici o Îndoială: dacă seamănă cu mine, cel mai bine pentru el și pentru toți ar fi să-l arunc În mare. Niña Carmen vru să spună ceva, dar o lovitură bruscă a copilului o făcu să se schimonosească, Într-un ușor gest de durere. Își frecă locul unde fusese lovită și zîmbi abia perceptibil: - E puternic, spuse. Asta e limpede... - Trebuie să fie băiat, rîse Oberlus cu acel rîs al lui atît de Înfricoșător, În care Întotdeauna Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Lasă-mă în pace! Își îndreptă pistolul spre Ioniță Dragu. Începe tu! Ceilalți vin după aia în cor. ― Dar, domnule, profesorul se bâlbâia, tremurând din toate mădularele, vă rog să mă credeți... ― Mucles! ― Niciodată în viața mea... Chipul cârnului se schimonosi. Fixă amortizorul, întinse brațul și apăsă pe trăgaci. Glonțul se înfipse cu un pufăit ușor lângă bombeul profesorului. Ioniță Dragu sări ars în picioare. Șoferul mototoli spasmodic fața de masă. ― Ce faceți?! Nu vă dați seama? E cri... Alt proiectil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am niște eter, spuse Florence. Aici, în bufet... Scotoci în raft răsturnând toate mărunțișurile. Săltă capul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]