982 matches
-
cele juridice -, în noile mentalități, care, împreună, au dus la modificarea schemelor rigide ale imaginarului colectiv de până atunci. Nu ne vom opri aici asupra cauzelor și asupra contextelor ce au provocat ruptura definitivă dintre occident și orientul ortodox, după schismele religioase (încheiate dramatic cu cea din 1054) și după lovitura dată lumii bizantine de către forțele creștine aliate, prin instaurarea Imperiului latin de la Constantinopol (1204). Când granița între cele două lumi europene a fost definitiv trasată, spiritual și politic, structurile imaginarului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
letopisețul lui Ureche. Conștiința latinității menținea însă etnia așa-numiților vlahi nord-dunăreni, a românilor, în atenția cercurilor de influență ale imperiului bizantin și a politicii lui generale (Brezeanu, Identități și solidarități medievale 106-37). Or, secolul XIV lăsase deja în urmă schismele, dar și efemerul Imperiu latin de la Constantinopol. Aceeași conștiință religioasă și etnică părea să fi asimilat puternic rezistența imperiului de la Niceea și obsesia Trapezuntului de a readuce adevărații basilei pe tronul lui Constantin I, primul împărat roman "creștin", alungându-i
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
religios, definitivată politic în secolele XI-XIII. Despărțirea de Roma sau abandonarea ei în fața cuceritorilor barbari avea să se resimtă nu doar în evoluțiile separate și atât de diferite ale celor două areale de civilizație ale continentului și nu doar în schismele politice și religioase sau în ilogica înfruntare armată din 1204 (o primă mare lovitură dată instituției basileice, chiar de către creștinii aliați); ea s-a resimțit inclusiv la nivelul imaginarului politic medieval românesc, în felul în care acesta a căutat să
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sistematizate structurile imaginarului colectiv și tratată obiectiv istoria înfruntărilor ideologice din jurul imaginii, utilizarea ei în politicile laice și în cele religioase, în arta contemporană și în societate îi relevă și la ora actuală problemele și statutul controversat. Sunt de netăgăduit schismele din istoria generală a imaginarului, însă există și o seamă de falii și episoade legate de contexte particulare. Dincolo de anumite structuri fixe, comune tuturor variantelor locale ale imaginarului, o formă universală a lui nu există decât în teorie; în istorie
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
un autre. Paris: Seuil, 1990. ---. Memoria, istoria, uitarea. Timișoara: Amarcord, 2001. [2000] Roux, Jean-Paul. Regele. Mituri și simboluri. București: Meridiane, 1998. [1995] Runciman, Steven. The Last Byzantine Renaissance. Cambridge: Cambridge UP, 1970. ---. La teocrazia bizantina. Firenze: Sansoni, 1988. [1977] ---. Le schisme d'Orient. La papauté et les Églises d'Orient XIe et XIIe siècles. Paris: Les Belles Lettres, 2005. [1955] Sabados, Maria Ileana. Catedrala Episcopiei Romanului. Vasului: Episcopia Romanului și Hușilor, 1990. Sartre, Jean-Paul. L'Imaginaire. Psychologie phénoménologique de l'imagination
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pace”. Aceasta permite ralierea atât a mediilor culturale* occidentale, cât și a unor largi sectoare ale opiniilor publice, mobilizate acum sub acest slogan în slujba apărării URSS și a „lagărului socialist”. Dar aceste succese nu pot masca deflagrația înregistrată prin schisma lui Tito, prin eșecul blocadei Berlinului, prin înfrângerea comuniștilor în războiul civil* din Grecia și prin incapacitatea comuniștilor de a cuceri puterea altfel decât prin violență. în afară de asta, numeroase PC - din America Latină* și din Orientul Mijlociu - sunt interzise și supuse unor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și prin incapacitatea comuniștilor de a cuceri puterea altfel decât prin violență. în afară de asta, numeroase PC - din America Latină* și din Orientul Mijlociu - sunt interzise și supuse unor represiuni ca urmare a divizării lumii în două tabere. Din cele patru elemente citate, schisma iugoslavă este cea care are consecințele cele mai importante și mai durabile asupra sistemului comunist mondial. Ruptura din iunie 1948 cu Tito - care reprodusese totuși aproape identic modelul sovietic în Iugoslavia - este un semn de fragilitate a Moscovei. Refuzând să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a lui Stalin, pentru care această repunere în cauză este inacceptabilă; el lansează o violentă companie de reluare a controlului asupra PC din Kominform, care se traduce printr-un val de procese* și de epurări în întreaga Europă de Est. Schisma nu-i singura cauză a acestui val de teroare care atinge grupurile conducătoare* comuniste, dar și societatea*. Epurările nu ocolesc nici PC occidentale - afacerea Marty-Tillon, în cadrul PCF -, chiar dacă aici amploarea lor este mai redusă. în 1949, structurile și principiile sistemului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și militar, și evocă, în februarie 1956, „noua fază a istoriei lumii, prevestită de Lenin, în cursul căreia popoarele din Orient vor juca un rol decisiv pentru viitorul universului”. Izbucnirea conflictului chino-sovietic* la începutul anilor 1960 ruinează această politică „Marea schismă” dintre maoiști* și „revizioniști” se traduce prin divizarea profundă a mișcării comuniste internaționale*, fiecare partid fiind obligat să se alinieze pe pozițiile URSS sau ale Chinei, fapt care provoacă sciziuni în sânul PC din Filipine, Birmania, India și Indonezia. Iar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluția ungară din 1956 sunt reprimate cu violență. Discursul lui Hrușciov* la cel de-al XX-lea Congres al PCUS* denunțând crimele lui Stalin provoacă un șoc în sânul mișcării comuniste internaționale*. Chiar dacă Moscova păstrează controlul acestui proces, crizele și schismele se țin lanț, fie că este vorba de „revizionism” în cazul Chinei sau al Albaniei, fie că este pus în cauză „reformismul”, în cazul Cehoslovaciei sau al Poloniei. Dacă, până la mijlocul anilor 1950, Războiul Rece a rămas circumscris spațiului euro-asiatic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care o consideră ca oportunistă și revizionistă, ei reclamă o atitudine mai radicală în lupta antiimperialistă*. Pentru prima oară, sovieticii au de înfruntat un adversar de talie - Mao Tzedun* - iar divergențele degenerează rapid într-un conflict deschis, provocând finalmente marea schismă în sânul comunismului mondial. Fiecare partid comunist este acum obligat să se poziționeze în raport cu una din cele două tabere, iar în sânul anumitor partide apar fracțiuni maoiste*. în vreme ce conflictul chino-sovietic* capătă proporțiile unui conflict militar interstatal, cu incidentele de pe Ussuri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
membri ai aparatului comunist. Această critică emisă de către secretarul general în funcție împotriva predecesorului său instilează, la comuniști, îndoiala în privința caracterului sacru al partidului. Când Hrușciov opune ortodoxia „leninistă” devierii „staliniste”, Mao revendică ortodoxia „marxist-leninistă” împotriva „revizionismului” sovietic, alimentând astfel schisma dintre URSS și China, dintre pro-sovietism și maoism. P PACIFISM → Luptă pentru pace PACTE GERMANO-SOVIETICE Deși, din 1934, URSS* și Internaționala Comunistă* au promovat un antifascism virulent ale cărui ținte privilegiate sunt Hitler și nazismul, spre surpriza generală, Stalin* încheie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de partide socialiste puternice. Iar între 1956 și 1989, când mișcarea comunistă internațională* nu mai are o organizare formalizată, socialiștii construiesc o puternică internațională. Conflictul deschis de Lenin, în 1903, în sânul socialismului s-a transformat, în 1917, într-o schismă între un socialism al democrației și al economiei de piață, pe de o parte, și un comunism cu pretenții egalitariste, în realitate totalitar și dezastruos din punct de vedere economic, pe de alta. Prăbușirea URSS, în 1991, a marcat înfrângerea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialism științific”), opus „socialismului critico-utopic” al lui Saint-Simon, Fourier sau Proudhon, istoria este declarată obiect al unui științe exacte, supusă unor legi ale transformării născute din nevoia oamenilor de a produce viața prin muncă și schimb. însă comunismul născut din schisma bolșevică va dori să demonstreze prin fapte că determinismul economic - păstrat de socialiștii favorabili jocului democratic - nu poate fi disociat de un activism proletar, singurul garant al distrugerii totale a sistemului capitalist și al începerii construirii comunismului. Socialismul ca tranziție
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iar cumsecadele Josiah Royce, el însuși datorându-i mult lui Hegel, a ajuns la concluzia că „Germania este dușmanul încăpățânat și deliberat al rasei umane; fiecare om care împărtășește această dușmănie este liber să fie progerman”. Filosofii făceau o Mare Schismă dintr-un simplu conflict politic. Apoi, ca pentru a nemuri prostituția artei filosofiei, guvernele victorioase au emis pentru fiecare soldat din armatele lor o medalie de bronz cu inscripția „Marele Război pentru Civilizație”18. La câteva luni după ce a început
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
desființate în mare parte, iar participarea la ritualul religios drastic sancționată. Căderea comunismului nu a adus refacerea Bisericii Ortodoxe și nici liniștea în rândul credincioșilor. Disputele dintre clerul aservit puterii comuniste și cel independent au adus Biserica Bulgară în pragul schismei în anii 90, iar revigorarea religioasă a afectat în măsură moderată religiozitatea bulgarilor (Lambert, 2004). Cu toate acestea, Bulgaria nu se numără printre țările cele mai secularizate, deși bulgarii sunt mai puțin credincioși decât alți europeni și merg mai rar
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
a Bisericii Ortodoxe, încrederea populației în instituție a continuat să fie foarte ridicată, iar structura de conducere a rămas neschimbată. Spre deosebire de Bulgaria unde acuzațiile de colaboraționism și refuzul vechii ierarhii ortodoxe de a ceda puterea au dus la producerea unei schisme în cadrul sinodului (Kalkandjieva, 2006), în România trecerea de la regimul comunism la cel democratic nu a adus schimbări prea mari în conducerea bisericii. Deși la începutul lui 1990 patriarhul Teoctist se retrage din funcție, și membrii sinodului recunosc vina bisericii de
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
în Franța sau un "regim Clinton" în America, la data scrierii acestui text. Șefii executivului, precum Jacques Chirac și Bill Clinton, și guvernele (sau "administrațiile", termenul mai corect în cazul american) sunt la putere în funcție de rezultatele electorale, de scandaluri, de schismele intra-partizane, etc.; însă modelul de bază pentru organizarea, exercitarea și transferul puterii între diferiții ei deținătorii rămâne, iar în unele țări a reușit să dureze pe perioade lungi. Astfel, după Revoluția Glorioasă în Marea Britanie s-au succedat multe guverne
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
ce izvorăsc din aceeași sursă, din Abraham, descoperitorul Zeului unic: mozaică și musulmană. A „treia” scursă din același mare patriarh, care Însă l-a „recunoscut pe Mesia” Înainte de Sfârșitul Lumii, pe Iisus, și i-a acceptat originea divină, după marile schisme, cea de la anul 1000, care a văzut nașterea Bisericii de răsărit, numită ortodoxă, și cea a secolului al XVI-lea - Reforma. Dar... să fie oare adevărat: ne aflăm În plină resurecție a unui nou Ev Mediu religios, În toată „absurditatea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tonul de dispută se plasează nivelul (înalt) filosofic, Kant și Schopenhauer în special, pe tema genialității, agnosticismului, conștiinței transcendente, metempsihozei etc. Polemica privitoare la "erosul divin" la Eminescu, așa cum reiese în special din postuma Preot și filosof, pune în cauză schisma dintre creștinism și metafizică. O permanentă răfuială întreține Theodor Codreanu cu eminescologia tradițională care l-a "osificat" pe poet în clișee ca: "romantic întârziat", "ultimul mare romantic", "produs tardiv al romantismului german", "epigon al romantismului european", ceea ce a făcut ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
face loc o nouă mentalitate numită "transmodernism", împăcând astfel postmodernismul cu tradiția "într-un spațiu al transparențelor", iar exemplul cel mai grăitor oferit de profesorul Codreanu este cel al mișcării ecumenice de reconciliere a celor două biserici despărțite prin Marea Schismă și al exemplarului transmodernism al Papei Ioan Paul al II-lea, concluzionând că transmodernitatea este posibilă și în cultură "prin construcția unei hermeneutici noi, care să-i deschidă calea spre zonele de transparență ale lumii ca lumen, căci recuperarea luminii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se dezvoltă. Modernizarea armatei și a flotei face posibilă respingerea arabilor în Siria și Mesopotamia, victoria asupra principilor de Kiev, precum și anexarea statului bulgar. ■ Epoca macedonenilor reprezintă însă și adîncirea prăpastiei dintre Orient și Occident. În 1054 are astfel loc schisma dintre creștinătatea occidentală supusă Papei și cea orientală, adunată în jurul Patriarhului de Constantinopol. În Imperiul grec cultura cunoaște atunci o nouă vîrstă de aur în domeniul teologiei, filo- sofiei, istoriei, arhitecturii, decorării bisericilor. Influența civilizației bizantine iradiază în Balcani, în
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cel mai mare savant al vremii, Fotius, pe care Papa Nicolae I susținut de un conciliu reunit la Lateran -îl demite la rugămintea lui Ignatius. Episcopii bizantini ripostează condamnînd doctrina occidentală asupra Sfintului Spirit. Disputa politică degenerează astfel într-o schismă, care subliniază îndepărtarea celor doi poli ai creștinătății și anunță marea ruptură din secolul al XI-lea. Această afacere coincide cu începutul expansiunii bisericii grecești în Balcani și în estul Europei. Este, într-adevăr, momentul în care, la chemarea unui
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
conflict, se ajunge, la mijlocul secolului al XI-lea, la o ruptură completă și definitivă. În 1054, Mihai Cerularios, Patriarh al Constantinopolului, excomunicat de Papa Leon IX, îi aruncă la rîndul lui anatema și ridică împotriva lui populația capitalei bizantine. O schismă ireparabilă va dezbina de-acum înainte creștinătatea: Biserica romană de rit latin recunoaște autoritatea Papei în materie spirituală, în timp ce Biserica greacă ortodoxă va depinde de Patriarhul de la Constantinopol. Apogeul civilizației bizantine Redresarea politică, externă și internă, care caracterizează epoca macedoneană
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în Italia, acesta din urmă reușește să ridice împotriva partizanilor împăratului (ghibelinii) o coaliție a orașelor nordice, Liga Lombardă, aliată cu ducii de Bavaria, Welfii (de unde numele de guelfi dat partizanilor Papei). Moartea lui Clement III (l 100) pune capăt schismei și noul pontif, Pascal II, face noi progrese reale în legislația canonică, în legătură, mai ales, cu investiturile. Cearta, însă, nu întîrzie să izbucnească iar. Henric V (1106-1125) manifestă, odată restabilită situația în Germania, aceeși intransigență ca și tatăl său
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]