1,812 matches
-
sacoșă de rafie. După ce m-a salutat, aceasta a scos din sacoșă o sticlă de un kilogram, plină cu lapte și două gutui mari și frumoase, pe care mi le-a întins cu un gest de dăruire totală, cu ochii sclipind de fericire. - Uitați, domnișoara profesoară, ce vă adusei, mi-a spus ea, sunt un dar de la mine. Am rămas încremenită. Știam că Daniela abia trăia de azi pe mâine, așa că să primesc un astfel de cadou din partea ei, mi se
DANIELA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355041_a_356370]
-
profesori universitari mai târziu - și chiar și pe Stelian Vasilescu, secretarul literar al teatrului din Oradea pe care trebuie neapărat să îl menționez. La fel și pe frații Lucian și Ovidiu Drimba, ambii profesori universitari și scriitori, personalități care au sclipit pe firmamentul literaturii române contemporane. Încercam să scriu cât mai bine! Corectam, ștergeam, refăceam un material cu multă meticulozitate. Mai târziu, în vremea studenției, mi-am găsit și un slogan pe această temă, un dicton latin, „Age Quod Agis”, adică
TAINA SCRISULUI (1): FĂ BINE CE FACI ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356872_a_358201]
-
IUBITO Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 218 din 06 august 2011 Toate Articolele Autorului scrie, iubito , Eu scriu acum , iubire, cu suflet ars de tine pe-albastra mărginire din cerul meu de dor și vorbele-mi cad limpezi sclipind diamantine și tot dorindu-ți chipul prind aripi pentru zbor. Nu plânge înserarea ce-ncet pe noi se lasă înveșmântând lumina cu aripile-i moi, scrisoarea ta-i la mine, o țin mereu pe masă și chiar de n-ai
SCRIE, IUBITO de LEONID IACOB în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357012_a_358341]
-
de timp. Asta până într-o zi, când răspunsul la întrebarea „Ce mai e de nou, Sibla?” s-a schimbat: „Ți-am spus că a murit Petrescu?” Petrescu fusese celălalt vecin al său. Sibla rostise aceste cuvinte cu ochi umezi, sclipind îndărătul lentilelor groase ale ochelarilor. „Petrescu?!” Moșu’ Klesch tresărise și rămăsese cu privirea pironită în gol, vocea lui căpătase o inflexiune ciudată, trăda laolaltă spaimă, regret, indignare. Abia se simțise în stare să adauge: „A plecat, așadar, și Petrescu!... „Da
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
că ies afară din bloc pe o ușă camuflată de-un intrând. Am rămas o clipă în urmă ... vroiam să gândesc, trăgeam adânc aer curat în plămâni, eram fericit! - Piruetez pe acoperișul lumii! Visul oricărui alpinist spre culmi. Alcoolul îmi sclipea prin ascunzișuri, luna răsărea din vârful unor blocuri , atât de jos că puteam să o întorc ca pe-un ceas deșteptător și-mi fredona în ritmuri știute numai de mine arpegii multicolore. Trăiam trauma unui îndrăgostit, bețiv cum aveam să
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
fel ca ieri de calzi parc-ar citi a vieții sale carte. pășește-ncet.suavă-adiere. în urma ei trăsuri se-aud la pas și ea surâde, mai are poate-un ceas să guste din a vieții mângâiere. pe bulevard ca ieri sclipea de frumusețe bărbați galanți o salutau cu stil în săli de bal dansa abil cadril oh, de s-ar întoarce iar ani de tinerețe. mai cade-o frunză.al toamnelor covor sub pași îl simte ca o mângâiere și mâini
BĂTRÂNĂ ÎN PARC de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355620_a_356949]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > DEDICAȚIE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului DEDICAȚIE E noapte senina, pe cer Sclipesc mereu aceleași stele, Caut cu privirea printre ele Pe una poate, care o prefer. Dar în zadar atâta căutare Degeaba străbat nesfârșitul, Până unde mă duce gândul Nu e atâta depărtare. Nu-s ani lumină până la ea Dar calea ce-
DEDICATIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355694_a_357023]
-
mea Soarele să zâmbească va înceta, Privighetorile din crâng vor amuți Sălciile de lângă lac se vor jeli. Dacă tu mă vei uita, poate, Ziua se va preface-n noapte, Măreața luna, încetișor va păli Stelele pe cer nu vor mai sclipi. Dacă mă vei uita, iubirea mea Flori de gheață vor înflori în inima Și nici chiar soarele cu căldura sa, Nu le va putea nicicând topi-va. Toate dorurile vor fi ferecate, Gândurile-mi vor fi încătușate În mintea mea
DACĂ MĂ VEI UITA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355696_a_357025]
-
era tatăl Marucăi: Ajutându-se de hârleț, Mamulea sări sprinten din groapă. Era un om de vreo 50 ani, dar nu-i dădeai. Scund, îndesat, puternic, agil ca o maimuță, se Mișca ușor pe marginea gropii. Părul lui lung, cărunt, sclipea în lumina lunii ca o făină proaspăt cernută. Scoase o țigară mototolită. - Păi, însuși Ady “Bruslea” i-a făcut cinstea de-a o scăpa de povara fecioriei. Ba a mai lăsat-o și gravidă... - Iată o frumoasă telenovelă! constată Francisc
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
muntele Păpușa își domnește piscul de 2380 metri, proptit în coastele munților Găinațul, Boteanu, Cascoe și Dracsinului. Pe cerul unei nopți de vară, dintr-un număr, fără număr, de stele, una se desprinde din țintă și cade prin spatele Păpușii, sclipind o clipă și un pic ... - Văz-t-ai steaua aia care s-a prăvălit peste depărtări, în văzduhul cu neterminare ? - Văzut ! - Da' unde-o hi căz-t și ce stricăciuni o hi nălucit ? - E-așa departe, că se face pulbere pe
ĂI DIN STELE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355720_a_357049]
-
mari de minereu. În mușchi simt parcă trepidații Ale aceluiași perforator C.P.-eu, Deasupra mea sunt constelații, Nu bulgări mari de minereu. Urcă zgomotoasă Mocănița la Abrud, Locomotiva mică, suflă tot mai greu, Razele de soare usucă pământul ud Și sclipesc, ca bulgări mari de minereu. Dar abatajul e departe sub pământ, Gândul mi-l aduce-n față mereu, Păstrez un singur lucru-n gând, Bucățile de minereu. „Mocănița” Turda - Abrud. 18 noiembrie 1963 Referință Bibliografică: .DOR DE MINĂ / Mihai Leonte
.DOR DE MINĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346084_a_347413]
-
sub candelă de mărgăritar surâd ca un zbor și cântec de păsărele ce-aduc din luminile depărtărilor stelare zâmbetul răsăritului în zori. Femeia frumoasă răsare în sufletele alese, primăveri care desfată inimile duioase. În ochii de safir ai fermecătoarei Femei sclipesc picurii de rouă prelinși de pe brocartul purpuriu al trandafirului regal. Inima Ei e Dorul nețărmurit fluturând ca pânza unei corăbii însetată de zări. În Treimea Frumosului Feminin: Fecioara-Femeia-Mama, numai divina MAMĂ creștină atinge sentimentele desăvârșirii dumnezeești. În Mama creștină înmuguresc
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
firea în haină divină... Tandrețea se revarsă de dimineață, De primăvar-adusă, încet, pe furiș, Clipele-mi-arunc-aromele-n față Trezindu-le -ușor- într-un prelung suiș... Suflul se oprește,..parcă, se îmbată! Sămânță de dor atârnă blând prin ramuri, Mângâie privirile ca altădată, Sclipind, vibrând maiestos ca niște flamuri... Îi pictează fața (dulce-ndemânare) Păsările ondulând un cântec pe cer. Este -totul- o continuă schimbare... Mă cauți, mă găsești într-un ascuns ungher! Plutim sau ne afundăm în primăvară?! Tresaltă pe-alocuri numai armonie
SĂMÂNŢĂ DE DOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368954_a_370283]
-
stă pe loc... De aceea, când te rătăcești noaptea, cauți Steaua Polară și știi că acolo-i miază-noapte... - Ce plăpândă-i Steaua Polară!... Parcă pâlpâie... Cerul părea o comoară în ochii mei de copil, avizi după senzație. Pe fondul negru, de catifea, sclipeau stele de toate mărimile, ca niște podoabe strălucitoare. Mai erau acele roiuri de stele ca niște ulcioare de aur sparte, cu multe denumiri pitorești: Cloșca cu puii de aur, Orion, Cosașii, Câinele... - Tată, a căzut o stea!... - Nu e stea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
lucrurile, apărătorul reușește să pornească judecata și după numeroase declarații reușește să-l scoată printr-o hotărâre judecătorească. Îmi povestea bunica că atunci când l-a așteptat la ușa postului de miliție era alb ca varul, cu ochii adânciți în orbite sclipind de bucurie și cu bocancii fără șireturi neștiind cum să iasă mai repede. De bucuria efemeră bunica i-a dat celui ce păzea poarta o bucată întreagă de slănină (vă dați seama ce foamete era în acea perioadă și care
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE I de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370810_a_372139]
-
o salveze, tratând-o cu miraculosul parfum de tei. De aici rezultă și efectul terapeutic al poemelor sale de dragoste. Pe tot parcursul volumului, versurile încântă prin curgerea lor lină, asemeni unui râu trecut printre cataracte, ale cărui unde liniștite sclipesc în lumina unor metafore neasemuite. Prin simplul fapt că versurile sunt dedicate soției (muzei) sale, valoarea acestora este amplificată, datorită sincerității și veridicității lor. De regulă, cititorii suspectează de falsitate pe acei poeți care scriu versuri de dragoste adresate unei
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
apă la scăldat și la duelat cu săbiile făcute din nuiele și cu coifurile făcute de copii din tablă, coifuri la care mă uitam cu jind având două bucăți de tablă care acopereau urechile, o prelungire pe ceafa și care sclipeau de mândrețea tablei din care au fost făcute iar mie nu vroiau să-mi dea unul din nu știu ce vari motive necăjindu-mă. Câte unul mai mare din ceață începea să mă bată sau să mă batjocorească, alungându-mă dar eram
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
-mi plăcea să stau să ascult poveștile spuse cu zâmbete pe buze -uneori se distrau de mine alteori îmi povesteau povesti adevărate și așa le spuneau de ziceai că erau reale, crezându-le tot așa-. Avea ochii mijlocii care îi sclipeau și care nu-i stăteau în cap nici o clipă, era tot timpul atent la toate fiind hotărât să facă orice sacrificiu pentru a păstra și spori trudă de o viață. Întotdeauna se scula când era întuneric și se culca târziu
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
cu trei lanțuri în mijlocul camerei răspândind o frumusețe care întregea pictura arhaică a unei camere de vis toată cu motive bisericești și naționale iar pe tavan se vedeau grinzile ieșite în afară care erau feștite cu uloi -ulei- și care sclipeau de faine și mândre ce erau. Casa avea o prispă în care vara, seara când nu era năduful căldurii, era o plăcere să stai să vezi livada întinsă de nu îi vedeai capătul, plină cu meri, peri și pruni. Casa
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
-mi plăcea să stau să ascult poveștile spuse cu zâmbete pe buze -uneori se distrau de mine alteori îmi povesteau povesti adevărate și așa le spuneau de ziceai că erau reale, crezându-le tot așa-. Avea ochii mijlocii care îi sclipeau și care nu-i stăteau în cap nici o clipă, era tot timpul atent la toate fiind hotărât să facă orice sacrificiu pentru a păstra și spori trudă de o viață. Întotdeauna se scula când era întuneric și se culca târziu
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
atârna din tavan în mijlocul camerei răspândind o frumusețe care întregea pictura arhaică a unei camere de vis toată cu motive bisericești și naționale iar pe tavan se vedeau grinzile ieșite în afară care erau feștite cu uloi -ulei- și care sclipeau de faine și mândre ce erau. Casa avea o prispă în care vara, seara când nu era năduful căldurii, era o plăcere să stai să vezi livada întinsă de nu îi vedeai capătul, plină cu meri, peri și pruni. Casa
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
apă la scăldat si la duelat cu săbile făcute din nuiele și cu coifurile făcute de copii din tablă, coifuri la care mă uitam cu jind, având două bucăți de tablă care acopereau urechile, o prelungire pe ceafă și care sclipeau de mândrețea tablei din care erau iar mie nu vroiau să-mi dea unul din nu stiu ce vari motive necăjindu-mă. Câte unul mai mare din ceată începea să mă bată sau să mă batjocorească, alungându-mă dar eram si începeam
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
PRIVIRI Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Priviri M-ai privit numai o dată Și m-am lipit de retină , Ca un fluture pe-o lampă Îndrăgostit de lumină . E lumină-nșelătoare Sclipesc iriși de smarald Căt voi mai rezista oare Pe retină ,să nu ard ? Aș zbura ,nu mai am aripi Sub privire s-au topit , Stau hipnotizat de iriși Adormit și neclintit. Tănjesc după o iubire Ce va fi sau nu
PRIVIRI de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369871_a_371200]
-
și poate tot amână Unirea noastră care demult o așteptăm. Zăpada-acesta albă să ne pecetluiască Iubirea, mai profundă mereu s-o deșteptăm Când iarna va porni din nou să geruiască. Cad fulgi de nea iubito pe bradul de Crăciun Lumini sclipesc în el, verzi ca privirea ta Dea Domnul să avem un an cu mult mai bun, Să fii mereu cu mine, să te pot săruta Iar când colindătorii ne vor ura de bine Cu mere și colaci să-i așteptăm
CAD FULGI DE NEA de NELU PREDA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369887_a_371216]
-
protagoniști, el cu un fulg de nea : "Eu - fulg de nea, firav, în zbor rătăcitor,/ Între pământ și cer dorind să dănțuiesc," și a iubitei cu un râu (apa unui râu): „Tu - râu, curgând sub deal, cu unde ce-ți sclipesc/ De mari dorinți ori, poate, doru-ți arzător,”. Trecerea la cel de al doilea catren conturează imaginea cuplului care-și pune întrebări, își face planuri, bucurându-se de o existență comună, în care-și găsesc locul și lucruri, dar și preocupări
DESPRE FARMECUL SONETULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369964_a_371293]