4,338 matches
-
mereu între ei. Honoréde Balzac - Azi e mâinele care ma îngrijora atât de mult ieri. Anthony Hopkins - Salutul între doi dușmani este primul semn al împăcării. proverb românesc. - Oh, minune: puterea atât de fragedă a mugurului proaspăt învinge și sparge scoarță cea mai tare și mai dură a unui arbore. Lucian Blaga - Nici un om nu este erou pentru valetul sau. Thomas Carlyle - Fiți fericiți! Prietenii dispar când sunteți nefericiți. autor anonim - Rușinea e o calitate de care n-au avut parte
CITATE MEMORABILE (115) de ION UNTARU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350381_a_351710]
-
pământulnul aprins de atâta secetă. Numai în zori, câțiva nori, rătăciți pe marea albastră a cerului, mai lăcrimau stropi de apă vie, care mai țineau pomii să fie verzi. Uscăciunea cuprinsese întreaga zonă din podișul Oltețului, de ajunseseră crăpăturile în scoarța pământului de băgai ciomagul de cinci palme, și tot ar fi mai mers în jos, dacă ar fi fost drepte. Cum se uita el în zarea largă printre frunzele rare ale prunilor, care nu se mișcau măcar câțiva milimetri, fiindcă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
și cutezanță, de pictorul român Romeo Niram. Iată-i și pe cei doi vizionari, Brâncuși si Einstein, pictați „în oglindă”, în acel „plasmatic” tablou, intitulat la fel, Începutul Lumii, într-un câmp energetic radiant, „mărginit” doar de geometria arhaică a scoarțelor oltenești: două portrete hologramate, brâncușiana sculptură a Începutului și formula Universului, dublu înscrisă pe soclu. Niram ne conduce astfel într-o sală nepereche dintr-un futurist Muzeu al Geniului Uman. Gratuitate sau clarviziune? Într-o însemnare recent publicată, Brâncuși consemna
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
mai ales dacă ținem seama și de registrul caleidoscopic în care apare unitatea. Trăirile și problemele, nedumeririle, pasiunile și îndoielile, întreaga masă de impulsuri ale conștiinței poetei, toate dau prin măsura talentului său un spectacol concertant, mai ales că în scoarța lor stăruie ca o armătură tiparele care decid pulsul țărînii, iar despre croiala acestor tipare putem vorbi într-adevăr în superlative. Echilibrul scrierii o face pe poetă să răspundă inspirației cu o monedă care îi asigură printre cititori o prezență
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Vocatii > AUREL V ZGHERAN - FUEGO, LACRIMĂ DE CÂNTEC Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 811 din 21 martie 2013 Toate Articolele Autorului Sosește primăvara! Încep curând semințele să împingă scoarța, spre a ieși la soare. Primăvara nu-i un anotimp, e o sărbătoare, un destin! Omagiem primăvara și femeile, iar dacă un singur nor le acoperă, dragostea se zbate cu toată puterea ca să le scoată de sub el. Iubim femeia, sau
FUEGO, LACRIMĂ DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349051_a_350380]
-
de la Gârboavele de mână cu Andrada, profitând de aerul curat și liniștea tulburată doar de fâlfâitul aripilor câte unei păsări ce se plimba din copac în copac, căutându-și hrana sau perechea. O ciocănitoare bătea cu ciocul ei iscoditor în scoarța unui copac bătrân și găunos, precum toaca unei biserici maramureșene. Cioc, cioc, cioc. Apoi relua ritualul căutării viermilor în lemnul putrezit. Admira cât de frumoasă-i era prietena și cum inima lui începea să se neliniștească. Era chemată să îmbrățișeze
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
Dar, e mereu în fața mea Și îmi face cu mâna. MEDITAȚIE ÎN ALB Scârțâitul zăpezii sub pasul care Încă nu a călcat-o cerul Pe care-l învârți în privire Flacăra misterului rumenește Și scrutarea ochiului arcuit face incizii Pe scoarță inimii să guste Din lumina pașilor ce-mbătrânesc Pregătindu-se să calce zăpadă ... Și zăpada scârțâie că o poezie Ce este măsură-n nemăsură ... Iar mirosul de trandafir îți oferă Realitatea ruptă-n bucăți Pe care nimeni nu o mai
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
ruine. Când toate s-or așterne peste mine cauta-ma cu privirea. De pleoapele-ti vor obosi și genele ți se vor încalci vei ști că ne-am găsit. Lasă-mă să fiu prima picătură de ploaie. Si-aici, pe scoarță noastră terestră, am să mă odihnesc până soarele mă va usca. Lasa-mi mie cerul, căci tu esti marea. Canta-mi în valuri când vântul nu-mi va mai purta glasul. Am amuțit privindu-ti nesfârșita frumusețe. Mă oglindesc în
ODA SCRIU ASTAZI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348736_a_350065]
-
de alta, dar nu ai fi nici originală, nu ți s-ar potrivi nici nuanțele și pe deasupra ce nebun-nebună poate să îl aștepte pe Godot în poziție de drepți, încălțat-încălțată cu pantofi cu toc cui, care pantofi aduc mari anomalii scoarței terestre, mă vor bombarda inocenți, în locul vostru licuricii-spiriduși, pe care ieri i-am salutat bucuroasă că mai există în pădurea de pe malul Cernei, la intrarea în Băile Herculane. Gândurile mi se întorc mereu spre acele locuri încărcate energetic, dornice să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
de alta, dar nu ai fi nici originală, nu ți s-ar potrivi nici nuanțele și pe deasupra ce nebun-nebună poate să îl aștepte pe Godot în poziție de drepți, încălțat-încălțată cu pantofi cu toc cui, care pantofi aduc mari anomalii scoarței terestre, mă vor bombarda inocenți, în locul vostru licuricii-spiriduși, pe care ieri i-am salutat bucuroasă că mai există în pădurea de pe malul Cernei, la intrarea în Băile Herculane. Gândurile mi se întorc mereu spre acele locuri încărcate energetic, dornice să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
optimism și perfectă armonie, mulțimea orașului sărbătorește, cu un entuziasm molipsitor, de aproape un an, fericita intrare în noul mileniu. În garsoniera sa de la etajul cinci sute al unui uriaș bloc turn, Vasile Manhatan, suge vârtos dintr-o bere din scoarță de pelin, ronțăie frunze de spanac confiate și pufăie dintr-o țigară ecologică din mătase de porumb. Din ochii cam bleojdiți îi curg lacrimi discrete, bărbătești. Televizorul tip hologramă, cu sound stereo și, normal, stereografic, umple încăperea cu acțiunea tulburătoare
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
optimism și perfectă armonie, mulțimea orașului sărbătorește, cu un entuziasm molipsitor, de aproape un an, fericita intrare în noul mileniu. În garsoniera sa de la etajul cinci sute al unui uriaș bloc turn, Vasile Manhatan, suge vârtos dintr-o bere din scoarță de pelin, ronțăie frunze de spanac confiate și pufăie dintr-o țigară ecologică din mătase de porumb. Din ochii cam bleojdiți îi curg lacrimi discrete, bărbătești. Televizorul tip hologramă, cu sound stereo și, normal, stereografic, umple încăperea cu acțiunea tulburătoare
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
sclipiri de o privire Se cern luceferi din simțire, Nimic nu țipă și nu doare Privirea ta, rază de soare. De-i rău, de-i bine, eu îndur Mă risipesc și mă adun, Sunt prins în haina de copac Sunt scoarța roasă de abac. Aplaud umbra ce se roagă La șoapta unui drag de fată, Iar mă întorc și iar colind În strop de vorbe și mă mint. Referință Bibliografică: Și mă mint / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ȘI MĂ MINT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349985_a_351314]
-
7 ani când, în 1951, împreună cu toată familia, a parcurs invers drumul deportării spre locuri necunoscute, crezând că punctul terminus este Siberia. Să ne considerăm norocoși că drumul calvarului a fost mai scurt, terminându-se în stepa aridă a Bărăganului ? scoarța crăpată - mugurele tresare sub raza lunii ecou de clopot vibrând în lama coasei - ceasul prânzului gâlgâie încet apa rece din cofă - cosaș neclintit Orgă de țurțuri - picături cristaline rezonând în jgheab amurgul zilei - țârâitul de greieri biruind coasa două destine
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
zâmbește. Bonomă în felul ei îmi ia brațul, și-l aruncă pe după umeri. Simt seriozitatea ei și atunci surâd nopții apoi răsăritului apusului înserării. Toate aleargă prin sufletul meu pentru a-mi fi învelișuri de timp trăit-netrăit. Devin încet încet, scoarța copacului vieții și-n același timp, spirala inelelor în miezul esențelor cântecului lui. Și dacă gândul este atât de bun cu mine și curge la vale apoi se înalță ca un curcubeu voios din adâncuri de țărmuri virgine, de ce, Doamne
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
populară a neamului său? Pentru fiecare om, solul cu sevele folclorice este cel al rădăcinilor sale. Ce ar însemna un gând, o iubire, un dor, un chin, o dragoste, o înveselire, o îndurerare, dacă nu le-ar scoate cântecul din scoarța inimii ca să le contopească în glas, pe limba sa, pe conștiința și simțirile sale? Doinitoarea oșenilor, Mara Tripon, este deopotrivă clăditoare a buchetelor de cântece și florăreasă care răsădește, udă și culege de la boboci la înflorire, mladele spirituale de cea
MARIA TRIPON. OŞANCĂ-S ŞI-MI ZÂC MĂRIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347713_a_349042]
-
Vreau s-aducă bucurie. Când povara-mi este grea Pun genunchii ca să stea În pridvorul rugăciunii Cum m-au învățat străbunii. Tai din noduri gordiene Și alerg doar prin poiene Iar prin ochiul dimineții Văd doar frumusețea vieții. Dintr-o scoarță de copac Simt cum ramurile tac, Iar din muguri de lumină Cum se naște-o rădăcină. Pe aripă de cocor Gândul meu e călător. Zbor prin clipe efemere Să dau ceasului putere. Plâng în doine și balade Când tarâna parcă
TRECĂTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350104_a_351433]
-
începe să urle. Gol eu însumi Făr-de nici un os Mă înmulțesc într-un ecou al urletului și răsun, răsun, răsun. Vasko Popa ” Replică - Rezon Fondul magic ale acestei scriituri Este sufletul meu. Voi credeți în suflet? El nu este o scoarță de copac, Nici miezul alb al mărului, Nici sămânța, este, cum spun chinezii, Ceea Ce Nu Este. Există vorbe goale? Posibil. Ne spune Mihai Eminescu. Cineva mă confundă. Există undeva, cineva Care-mi seamănă la nume, Dar nu la profil. Profilul
VAKO POPA de BORIS MEHR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361817_a_363146]
-
nu lumineze desișuri, chiar dacă sunt ascunse-n întunericul în care își are sălaș, răul, în umezeala dinspre nordul rece. Am iarna care albește coama ramurilor mele multe, dar cu soarele care încălzește, totuși, albul rece din ele. Crăpată-mi este scoarța și bătrână, dar vlăstarii pădurii mele, cresc pe cărarea fără pașii de mâine și nu uită, pădurea. Freamătul tremurând al buzelor ciutelor care-mi mângâie poienile, cu flori, când culeg parfumul pământului și cănd din fănul toamnei își fac așternutul
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
unde alfa, unde teta, care au niște proprietăți foarte curioase asupra corpului nostru. În unda teta, de exemplu, corpul nu mai reacționează la foame, frig, frică, întuneric, nu mai reacționează la nici o durere, pentru ca aceste unde îți pot schimba structura scoarței și poziția astrocitelor oscilante din neuroni, astfel încât poți să treci, practic, prin foc desculță, fără să te arzi, și chiar să călătorești prin cer printre sori și planete. Când Președinta femeilor cu pălărie mov-deschis, tocmai își pregătea recuzita să înceapă
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
fericit și trăiam un sentiment de plinătate a ființei mele, pe care nu l-am uitat niciodată. Și care nu m-a mai părăsit până azi! Până la terminarea clasei a VIII-a avem mai multe caiete de poezii scrise din scoarță în scoarță, iar până la terminarea liceului aveam peste 70 de caiete de poezii. În liceu am început să scriu așa deodată proză. Am terminat de asemenea un roman, care trebuie să rămână acolo în caietul de o sută de file
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
trăiam un sentiment de plinătate a ființei mele, pe care nu l-am uitat niciodată. Și care nu m-a mai părăsit până azi! Până la terminarea clasei a VIII-a avem mai multe caiete de poezii scrise din scoarță în scoarță, iar până la terminarea liceului aveam peste 70 de caiete de poezii. În liceu am început să scriu așa deodată proză. Am terminat de asemenea un roman, care trebuie să rămână acolo în caietul de o sută de file. Problema debutului
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
aflat pe East Colorado Boulevard, aproape de hotelul meu, nu-mit Pasadena Central Travelodge, de pe același bulevard. [Fac o paranteză legată de Azerbaidjan. Etimologic, în limba azeră veche, „Azerdaidjan” înseamnă „Țara Focului”, nu-mit astfel de la „focurile vii” ce ardeau în crăpături ale scoarței terestre, prin care se scurgeau gaze naturale, zona fiind una petroliferă. În Azerbaidjanul nordic, lângă capitala acestuia, Baku, s-a păstrat un Templu al Focului Veșnic. Azerbaidjanul istoric era locuit de o populație de origine iraniană, cu limba azeră veche
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
chemări din lumea Frumuseții. Cerul iubirii mele este verde, cu nouri dantelați în azur. Ridic ochii și sărut stelele, apoi îmbrățișez pământul drag și sfânt al Martirilor noștri. În pridvorul harului, sufletul s-a deschis ca o floare aleasă, pe scoarța purpurie a Strămoșilor dragi inima îngenunchează. Plâng de bucurie și cânt frumusețea lor. Aud cântările Îngerilor. Dangătul cerului se slobozește peste Neam. Se leagănă pădurile și cântă codrii în inima mea. Frumusețea divină deschide noua lume a Ortodoxiei, dincolo și
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
În cerdacul Frumuseții simți în gânduri aromate, parfumul zărilor, surâsul sublim al nemuririi. De pe coama anilor mei, luna se ridică veselă și zâmbitoare, ca o boare de aur din grădina lui April, fără ascunzișuri, fără nepăsări, cu tainice chemări... De sub scoarța străbună, picături grele de apă și sânge se revarsă spre aura Cerului în psalmi de mulțumire. E cântecul și ruga Neamului nostru frumos care nu a încetat. Lumina lui învăluie vălul vieții, apropiind miresmele cerului de pământ ca să se zămislească
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]