580 matches
-
chipuri, nu Înainte de-a reține câteva crâmpeie de replici: „nu putem sta, ca Nietzsche, să așteptăm eterna reîntoarcere!“: „vom da ceasul din hol Înapoi cu câteva minute“..., „când vor năvăli, chinezii vor da peste americani“,... „René, nu te mai scobi În nas!“, apoi vom trece de-a dreptul prin zid, folosind caracteristica sufletului de-a fi imaterial, cele douăzeci și unu de grame ale naratorului fiind Împinse cu ușurință de un curent de aer, Înaintând astfel de-a lungul coridorului până la ușa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de-acolo sau l-ar fi Împins, ceea ce i-ar fi fost perfect egal. Nu avea puls, simțuri, conștiință, nedumeriri, sentimente, reflexe, necesități fiziologice, preferințe sexuale. Nu respira, nu transpira, nu bea, nu mânca. Nu se gâdila. Nici măcar nu se scobea În nas, lucru care a făcut numeroase somități medicale să se scarpine Încurcate În creștete. Nu putea fi Încadrat nici la catatonici, nici la autiști, nici la microbiști, nici la social-democrați, nici la vegetarieni. Pe scurt, viața Îl lăsa totalmente
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acasă, am muls vaca, i-am scos buruian, am dat drumul la porc, am lăsat vițelul să sugă, de-acolé am muls și vaca lui bădia Neculai... Îmbrăcată în rochiță de sărbătoare, albastră, cu ciorapii roșii, viitoarea doctoriță mă privea stăruitor, scobindu se în nas. Avea capul ca un dovleac fără bărbie. - Cum merg treburile, domnișoară? Mirată, dînsa se uita în sus. - Bine, merg? Pe fața ei trecu o expresie afirmativă. Îmi arătă mîna. - Iote, am ceas. - Ai ceas? Cine ți l-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Unghii fără ojă, tăiate scurt. — Da, de mult. Ar urma altă întrebare, dar tânărul își adaptează ritmul, nu se mai grăbește. Femeia aprinde o țigară lungă, cu filtru cenușiu la cap, soarbe adânc. Lentilele, opace ca două orbite oarbe, par scobite în întuneric. — Tocmai despre el povesteam. Nu știu dacă ați fost atentă, dar vorbeam de... — Nu, n-am auzit, n-am fost atentă. Vocea e caldă și groasă, răspunsul obosit. Acum ar înțelege și călătoarea de la fereastră că tânărul se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
undeva la cealaltă masă lungă s-ar putea înălța chipul ei ferm și osos, cu nasul și buzele puternice și bărbia căreia timpul i-a circumscris curbele, rectangulară acum, împinsă puțin înainte. Tăcută, impunătoare, ocrotită de lentilele în care dioptriile scobesc un vârtej telescopic. — Vezi, și Sia era așa în tinerețe, se șoptește în apropiere. Grație, în același timp sobrietate. Distincție, suavitate, nu scad misterul. Încărcătura statică și obscură, până la urmă senzualitate, provocare... — Ca în Primăvara la Botticelli sau în Nașterea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de iarbă lipicioasă, ca un păr verde. Și atunci, i-am văzut. Erau de jur Împrejur, În apă, răsărind din pâcla care Începuse să se ridice. Mă priveau fără zgomot și fără să se gândească, nemișcați. Stăteau În niște trunchiuri scobite de copac ce pluteau pe apa mâloasă... În fiecare trunchi de copac erau mai puțini decât degetele unei mâini, numai că pe apă erau răspândite multe-multe asemenea trunchiuri scobite. Aveau un fel de sulițe cum nu mai văzusem, prinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
născuți dar, de când știu formele astea, parcă și la mare mă uit altfel. Văd lucruri care nu sunt, pricepi? De pildă, văd câteodată niște lucruri care ar putea să plutească pe Marea cea mare și care nu seamănă cu trunchiurile scobite de copac cu care ieșim la pescuit. Alteori văd cum am putea să aducem printre case apa care curge mereu. Dilc mi-a zis că se poate gândi cum să facem lucruri din astea. Casele sunt urâte, dar o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mistică, există doar logica predicatelor! Când s-a terminat totul, m-am îndreptat spre toaletă. Pe același coridor se afla și decanatul, în fața căruia l-am zărit pe Ponta. Crezându-se singur, încerca să se relaxeze: cu o mână se scobea în nas, cu alta se scărpina la coaie. Piciorul drept îi era puțin ridicat în aer. M-am întrebat ce ar fi putut face cu o a treia mână, dacă ar fi avut-o. Nici Sabinei nu-i venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se întrebe mereu, zi și noapte, cine sunt eu? Cine? Fie că stă ca acum la semafor, fie că umblă pe stradă, fie că e-n metrou, își căznește într-una mintea cu întrebarea asta care, în timp, l-a scobit pe dinăuntru ca pe un fluieraș de soc. Ce simt acum? își zice. Și cine vede amestecul ăsta de lumină și întuneric cu dâre prin el și aude fâșâit și simte ceva rece după gât și în curând o să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
femeii de la cinci, care o și alăptează. Le deschide Iulia Barbu și după ce duduile în scurte de piele se legitimează, le lasă să intre. ─ Vai, nu se poate așa ceva! țipă cea mai blondă dintre ele, dând cu ochii de copaia scobită de nea Mihai. Aici doarme copilul?! Dar ce, suntem în evul mediu? ─ Cum să fim în evul mediu, don’șoară dragă, îi răspunde cu duhul blândeții nea Mihai, se poate? Atunci mata nici n-ai veni pe la noi... Și copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a degenerat și ăsta. A rămas doar bleaga resemnare, Miorița Forever. După ce primește informația - cel mai important lucru În era lui și-a noastră - eroul transmutant nu (re)acționează absolut deloc, negăsind altceva mai bun de făcut decît să se scobească metafizic În nas, adîncit În blană, așteptînd să se lumineze și să fie Înjunghiat de fatalitate. Atunci la ce bun oaia? De ce balada se mai numește Miorița? Ce-ar face altcineva? Un spaniol, un englez, un francez i-ar provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu-mi plăceau acei hara-sahib cu studii mediocre la Oxford, nici tinerii cu romane polițiste în buzunări, nici indienii bogați, care învățaseră să călătorească în clasa I, dar încă nu învățaseră cum să-și poarte vestonul și cum să se scobească în dinți. Priveam pe fereastră dropiile Bengalului ― niciodată cântate, niciodată plânse ― și rămâneam apoi mut față de mine, fără să-mi spun nimic, fără să-mi cer nimic. Pe șantier eram singurul stăpân, pentru că eram singurul alb. Cei câțiva eurasieni care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lui se izbește de noi, iar nasul ne explodează mult mai nasol decît În mașină pentru că trosnește strivit de fața noastră, iar noi ne Înecăm cu propriul nostru sînge și nu putem respira, apoi vin și mai multe lovituri care scobesc În noi și ne simțim brațele atît de grele, nici măcar nu le putem ridica pula mea ca să dăm și noi sau să-i parăm loviturile. SÎntem pe jos. Doar Bruce Încasează loviturile, șuturile. El mă protejează pe mine, Îl protejează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să mimeze că pune vreun dram de pasiune În ceea ce spune. Deși nu dădea deloc impresia că ar fi proastă, ochii ei păreau cumva Împăienjeniți, ca ochii sectanților sau ai fanaticilor. Aveam senzația puteam foarte bine să adorm, să mă scobesc În nas sau să mă ridic și să plec, fără ca ea să ia notă de asta. Când a terminat În cele din urmă și a plecat să stea de vorbă cu o altă fată venită pentru interviu, aproape că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
val care abia dacă îți ajunge până la tălpi. De aceea trupurile noastre nu aveau umbră. Era o lume fără umbre, noi înșine eram propriile umbre. Trupurile creșteau și descreșteau în locul umbrelor noastre. Încheieturile ne trosneau, fălcile se căscau, obrajii se scobeau, alungindu-se. Altă dată, creștetele se turteau, oasele apăsau la încheieturi, tălpile se lățeau, ca la melci, scurtându-ne. Imaginează-ți un veșnic pat al lui Procust pentru măsura căruia eram mereu, într-un fel sau altul, nepotriviți. Mi-era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
loc unde lumea să se reîntregească. — Uită-te într-o oglindă... — Degeaba, suspină Coltuc. Oglinzile n-au ținere de minte... Hangiul le puse la mijloc cartonul cu cei șase mititei, muștarul, scobitorile și pâinea. Rămase în picioare până ce Costică se scobi în toate buzunarele, încropind suma cuvenită. — Ce te-oi fi încoțopenind așa, cu mâna întinsă ? îl bombăni Ologu, privind cum își ia monedele de pe masă. Ți-o fi frică de țeapă ? Că plecăm fără să plătim ? Păi, unde să plecăm
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
totul, un cârnat în tigaie. Azi avem carne adevărată. Când n-ai, ține ceapa loc de carne, adăugă cealaltă. Dacă o prăjești bine și o amesteci cu cartofi, zici că mănânci carne de-adevăratelea. Mai că-ți vine să te scobești în dinți. Se întoarseră amândouă spre el și râseră. Prin ușile deschise se auzea un zornăit de zaruri. Bărbații jucau table. Apoi zarurile nu se mai auziră. Acum trăgeau câte o dușcă. — S-a scumpit carnea, constată Maca, explicând astfel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
va curge afară. — Și paza? îl întreb. — Există trei uși mari din piatră, Majestatea Voastră. Fiecare ușă are două panouri din marmură, într-un cadru din cupru. Așa cum puteți vedea aici, pe sub ușă, unde cele două panouri se unesc, e scobită o adâncitură în forma unei jumătăți de pepene. Față în față cu adâncitura, la vreo trei picioare depărtare, am poziționat o bilă din piatră. S-a săpat o șină pe care să alunece bila. Când ceremonia funerară se va încheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vorba de părul lui castaniu strălucitor sau de modul În care arăta fundul lui În pantaloni kaki Brooks Brothers, dar am fost suficient de vrăjită Încât să nu remarc Înclinația sa spre bârfă răutăcioasă sau modul dezgustător În care se scobea Între dinți după fiecare masă. Cel puțin o vreme am fost Îndrăgostită nebunește de el. Vorbea cu afecțiune de contracte și comerț, de anii săi de lacrosse din școala pregătitoare și de escapadele de weekend la Hamptons și Palm Beach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
21 septembrie 1993. Pentru Comisie René STEICHEN Membru al Comisiei ANEXĂ CARACTERISTICILE SOIURILOR ȘI NIVELURILE LOR DE APARENȚĂ Citrus sp. Vlăstar tânăr: pigmentarea antocianică a vârfului (de la 10 la 15 cm de vârf) absentă prezentă Fructul: formă a extremității distale scobită trunchiată rotunjită ușor protuberantă pronunțat protuberantă Fructul: culoarea suprafeței verde verde spre galben galben galben spre portocaliu portocaliu portocaliu spre roșu roz roșu purpuriu Perioada de maturitate a fructului foarte timpurie timpurie medie târzie foarte târzie Corylus avellana L. Perioada
jrc2210as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87363_a_88150]
-
n-au mai rămas din ei decît cîteva tufe pipernicite; nici un sat, nici un ogor lucrat. Natura sălbatecă și-a recucerit toate drepturile. Din loc în loc, singure, două sau trei bordeie își ridică deasupra pămîntului acoperișurile de paie. În aceste bordeie scobite în pămînt trăiesc ființe atît de degradate de mizerie, încît par să nu mai aparțină umanității". Colson descoperă o Moldovă destrămată de rupturile sociale, de ciocnirile între boierii de țară și noua nobilime fanariotă. "Fanarioții naturalizați sau născuți în Moldova
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
formând imaginea lor pozitivă. Fotografia aceasta mă impresionă peste măsură, aproape până la leșin. Într-o clipă îmi dădui seama că lumea ar putea exista într-o realitate mai adevărată, într-o structură pozitivă a cavernelor ei, astfel încât tot ce este scobit să devie plin, iar actualele reliefuri să se prefacă în viduri de formă identică, fără nici un conținut..". H. Bonciu, freak show cu Ramses Ferdinand Sinidis Istoriile literare notează prezența lui H. Bonciu în viața culturală interbelică sub semnul unei evoluții
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
prejudecăți. Cu voință se puteau muta din loc și devia albiile râurilor; cu puterea creierului, își dăduse seama, putea să capete orice și-ar fi dorit, cu excepția cunoașterii directe a lui Dumnezeu și a lucrării sale. Dintr-o mică nișă scobită în perete de care se sprijinea salteaua, luă un volum de Tertullian 12 pe care îl deschise la întâmplare: "Omul urmărește în orice clipă numai și numai forme; obiecte, persoane, case, orașe, marea, râurile, munții, și chiar visele și abstracțiunile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Chelului Îi trebuie scufie de mărgăritar. (Este cunoscută situația prostului, al cărui orgoliu Îl face să tânjească după onoruri care contrastează izbitor cu condiția lui intelectuală. La fel și În cazul altor incompatibilități: „N-are după ce bea apă și se scobește Între dinți”; „După ce că are chelie, mai vrea să-și facă și cărare”; „Păcat de mărgăritar, că e la gât de măgar”.) A căuta acul În carul cu fân. Când cineva nu are simțul realului, riscă să se epuizeze făcând lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Zic: "Curat violare de domiciliu! Da' umflați-l!" Și l-au umflat. L-am turnat la hârdăul lui Petrache. M-am întorsc cu birja acasă la el, am căutat prin toate colțișoarele, am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobii, am scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. M-am întors la poliție, l am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e și nu e. L-am amenințat că am poruncă de la conul Fănică să-l chinuiesc ca pe hoții
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]