776 matches
-
aspectul în lucrarea cu destinație academică Principii de filosofie (1644). Punctul de plecare al clarificării pe care o aduce Descartes acestui concept de substanță este de fapt un alt fir ce-l ține pe filosof aproape de gîndirea medievală, anume ideea scolastică de «substanță». Ca și alții din vremea lui și Descartes a păstrat mult din instrumentarul intelectual al viziunii aristotelicoscolastice, deși se considera în opoziție cu ea. Evidența acestui lucru apare chiar în definiția pe care o dă Descartes substanței: ) sau
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Evidența acestui lucru apare chiar în definiția pe care o dă Descartes substanței: ) sau .) Înțelegînd astfel substanța, Descartes admite că numai Dumnezeu poate fi considerat o substanță strict vorbind, ca nedepinzînd de nici un alt lucru. El va lărgi însă sensul scolastic, introducînd un al doilea, secundar, în care un lucru creat, așa cum sunt res cogitans și res extensa, poate fi și el considerat o substanță dacă el există pe seama sa, fără să mai aibă nevoie de nimic altceva, cu excepția continuei acțiuni
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în ultimul paragraf al Meditației a III a: . ) Acest frumos pasaj, care conține tot ceea ce în gîndirea lui Descartes poate fi numit înțelepciune, ne amintește de Platon și deopotrivă de Sfîntul Toma deAquino. De la acesta din urmă el preia moștenirea scolastică a distincției făcute între o teologie rațională și o teologie revelată: De asemenea, în același loc, el adaugă: O diversitate de “rațiuni”, sau de puncte de vedere pe care le cunoaștem, determină o diversitate de științe. Astfel există desigur aceeași
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
baza și fundamentul teoremei. Totul în opera lui Descartes chiar și apropierea de divin se exprimă prin matematizarea cunoașterii. Dacă totuși filosoful, prin terminologia pe care o folosește, se contrazice, este pentru că integrează în acest proces de matematizare un vocabular scolastic în care sensul este istoricește determinat prin marile opere ale maeștrilor Evului Mediu. Astfel, matematic vorbind și dacă procedăm prin intuiție și deducție, evidența principiilor nu împiedică, într-o anumită măsură demonstrarea lor. Sfîntul Toma va merge chiar pînă la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în ideea de greutate constă în atribuirea unei conștiințe sau unei voințe unui lucru corporal, de vreme ce conștiința este marca proprie acțiunii conduse de spirit. Ideea de greutate sugerează că corpurile caută în cădere să reîntâlnească centrul pămîntului, ca în fizica scolastică. Însă corpul luat ca atare, nu poate să caute nimic, nu poate să tindă spre ceva deoarece conceptul său exclude toate proprietățile sau toate modurile ce implică o acțiune prin reprezentare, o acțiune intențională. Ideea clară și distinctă despre corp
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
apropie mai mult acest corp de singura lui esență, care este una materială. De asemenea un automobil despre care spunem ca și-a dat sufletul devine repede în mintea conducătorului privat de instrumentul lui “o grămadă de fiare”. Eroarea fizicii scolastice este de a fi atribuit unitate și identitate ontologică unui lucru la care unitatea și identitatea sunt doar funcționale. Aceasta nu pentru că printre corpuri mai există și corpuri vii la care unitatea este mai mult organică decât mecanică și că
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ierarhia monahală, el fiind primul papă (Silvestru II,999-1003) capabil să întocmească un horoscop. Gerbert are meritul de a fi răspândit cifrele arabe în Europa, ale căror calități au fost recunoscute imediat. O scânteie, purtată de vântul reacțiunii împotriva filosofiei scolastice medievale, plecată din Spania, a căzut în cetatea universitară Oxford, a călugărilor franciscani englezi. Un spirit rebel autorității Romei, de cercetare în loc de încredere oarbă, de experiență în locul dogmei, își făcea loc în acest colț îndepărtat al nordului. Practicarea științelor nepermise
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
cetatea universitară Oxford, a călugărilor franciscani englezi. Un spirit rebel autorității Romei, de cercetare în loc de încredere oarbă, de experiență în locul dogmei, își făcea loc în acest colț îndepărtat al nordului. Practicarea științelor nepermise a făcut să crească repede crăpăturile edificiului scolastic, susținut de catolicism, astfel încît, atunci când mai târziu Henric VIII a decis separarea de Roma, pentru a putea celebra o nouă căsătorie, terenul era bine și din vreme pregătit. Pionierul luptei cu puterile constituite, cu Biserica, cu Aristotel, cu Biblia
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Academiei Române, creatorul învățământului geografic modern din România după metodele lui Ritter și Humboldt, cu contribuții originale la stabilirea obiectului geografiei, la determinarea legilor, a categoriilor geografice și a metodelor specifice de cercetare, promotorul unei pedagogii tradiționale, în spiritul unei discipline scolastice riguroase, dominată de profunde convingeri religioase, director al revistei Convorbiri Literare (1907-1923), este una dintre figurile elitei intelectuale interbelice preocupate de problematica interconfesională, îndeosebi de raporturile Ortodoxiei cu celelalte culte. Demersul de decelare a trăsăturilor esențiale ale "creștinismului românesc" se
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Părinți la Europa Unită, (Prefață de Mihai Șora, București, Anastasia, 2004) își propune tocmai să ofere o serie de elemente pentru o asemenea teologie politică. Această carte reunește intervențiile mai multor tineri specialiști istorici, teologi, filosofi, cu o bună pregătire scolastică occidentală, dar și cercetători consacrați fenomenului pus în discuție în cadrul unui colocviu desfășurat între 16-18 octombrie 2003, la Cheia (Prahova), organizat de Fundația Konrad Adenauer în colaborare cu Parohia Stavropoleos. Considerațiile preliminare ale filosofului Mihai Șora care încearcă să disocieze
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
modele de gândire, reprezentare și acțiune profund diferite. Orice intelectual cunoaște că știința - inclusiv cea modernă - se întemeiază pe un tip de gândire rațională. Conform acesteia, a cunoaște înseamnă a cunoaște prin cauze. Însuși Dumnezeu a fost definit în raționalismul scolastic medieval drept cauza supremă, față de care o alta e de neconceput. Modelul gândirii raționale a fost preluat în cultura europeană din civilizația greco-latină și dus spre o limită a sa: raționalismul. (Acestei teme, Umberto Eco îi consacră un splendid eseu
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
fost reduse, prin politicile financiare ale cetății, la cele mai riguroase și simple expresii. Pe de o parte, aceste extreme ale atitudinii iconoclaste din cultura și din civilizația occidentală au făcut posibilă dezvoltarea științelor și integrarea lor treptată în exercițiul scolastic și în cunoașterea comună, precum și a efectelor lor tehnologice; pe de altă parte, încercarea de diminuare a rolului imaginarului în filosofia și în epistemologia europeană a dus la o altă ipostază a europocentrismului, triumfalist și superior ca mentalitate față de restul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tradițională românească. Brașov: Paralela 45, 2001. Panaitescu, P.P. Contribuții la istoria culturii românești. București: Minerva, 1971. ---. Mircea cel Bătrân. București: Corint, 2000. [1944] Panofsky, Erwin. Renaștere și renașteri în arta occidentală, Ed. Meridiane, București, 1974. [1960] ---. Arhitectură gotică și gândire scolastică. București: Anastasia, 1999. Ideea. București: Univers, 1975. [1924] Patlagean, Évelyne. Structure sociale, famille chrétienté à Byzance (IV-XI). London: Variorum Reprints, 1981. ---. "Storia dell'immaginario". Le Goff, La nuova storia 289-317. Santità e potere a Bisanzio. Milano: Il Saggiatore, 1992. Un
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
treilea președinte al Statelor Unite (1801-1809). A participat la elaborarea Declarației de Independență; guvernator al Virginiei; a făcut parte din Congresul Continental; i-a urmat lui Franklin ca diplomat în Franța (1785); secretar de stat (1790-1793). John of Salisbury - 1115-1180. Filosof scolastic englez. Kant, Immanuel - 1724-1804. Filosof german. Kautsky, Karl Johann - 1854-1938. Principal teoretician german al socialismului. Kennan, George F. - 1904-ș2005ț. Diplomat și istoric american. Ambasador în Uniunea Sovietică (1952). Laval, Pierre - 1883-1945. Om politic francez; prim-ministru (1931-1932, 1935-1936); Împreună cu Pétain
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sens decît prin determinarea enunțurilor din arhivă în cadrul unui compartiment tematic. V. act, arhivă, coerență, enunț, text. DUCROT - SCHAEFFER 1972; DUBOIS 1973; D. FILOZ 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN CONOTAȚIE. Folosit mai întîi în logica scolastică, termenul conotație denumea ansamblul atributelor care definesc un concept, în opoziție cu denotația care indica extensiunea conceptului. În știința limbii, conotația reprezintă una dintre direcțiile bifurcației semnificatului unităților lexicale, cealaltă direcție fiind atribuită denotației. În acest sens, conotația unui cuvînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Les Sébastiens de Venise, Institut de Philosophie, Louvain, 2008. Blaise PASCAL (1623-1662), filozof, mathematician și teolog francez. Lucrarea sa din 1660, L'Art de persuader, constituie o sursă de referință pentru analiza discursului. În scrierile filozofice s-a opus speculațiilor scolastice, formulînd condiții logice și metodologice severe pentru cercetarea științifică. Marie-Anne PAVEAU, profesoară la Universitatea Paris 13, specialistă în științele limbii la Sorbonne Paris Cité, membră a echipei "Pléiade". Studiile de analiza discursului vizează dimensiunea cognitivă, normativă și filozofică a discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
însemnătății lui...“, p. 48. footnote> . Chiar abandonarea ortografiei etimologice, susținută de fostul său colaborator Timotei Cipariu, în favoarea ortografiei fonetice se explică tot prin interesul pentru cultivarea limbii române la un tineret a cărui limbă de circulație era limba germană. „Pracsa scolastică i-a demonstrat pînă la evidență că cu un abeceu lipsicios ca cela latinesc, care nu înfățișează toate sonurile actuale ale graiului românesc și carele necesită pre învățăcei să citească pe gîcite și să scrie pe nimerite nu putea spori
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
calculatoarelor și care a fost depășit odată cu sistemul numărului binar. Ca filosof este un raționalist, ca Descartes, și un optimist ca Spinoza; consideră universul ca una dintre cele mai minunate creații ale lui Dumnezeu. Anticipează filosofia analitică, dar respectă tradiția scolastică. Este foarte fertil în diferite domenii ca biologia, geologia, psihologia, lingvistica și medicina. 15 Immanuel Kant (1724-1804), filosof german a cărui lucrare de bază, "Critica rațiunii pure" devine biblia filosofiei moderne. Rațiunea, împreună cu experiența, trebuie privite dincolo de greșelile filosofiei tradiționale
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Încă labile cedează; contactul, șocul cu primele autorități În afara familiei - pedagogul, autoritățile civice -, dar și revolta față de autoritățile „interne” - părinții, tatăl, mai ales. Șocul față de „cinismul social”, „nepotrivirea” grosolană a dezideratelor sociale față de cele „ideale”, scurse din cărțile, din preceptele scolastice, școlare, sau pur și simplu „ieșite, forjate” de mințile Înfierbântate postpuberale. Este, bineînțeles, un refuz al realității, al celei sociale În primul rând, al societății, așa cum este ea organizată, cum o „găsește” tânărul „trezit” din prima sa „visare romantică” etc.
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai mutăm și într-o hiperbolă! Deși apar ca personaje în romanele sale, personalitățile istoriei și culturii românești preferate de Mihail Diaconescu nu sunt protagoniști ai unor evenimente istorice de prim-plan. Dionysius Exiguus din Depărtarea și timpul, retorul și scolasticul Lucaci din Adevărul retorului Lucaci, Ioan Caianu-Valachus din Marele cântec, Pârvu Mutu Zugravul din Culorile sângelui, Grigore Alexandru Ghica al X-lea din Speranța, Ioan Ciurdariu-Ciordas, Nicolae Bolcaș și Romulus Brad din Sacrificiul său nu sunt atestați, sau nu sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
statut, corporații adesea opuse autorităților ecleziastice și laice. În jurul universităților se produce o schimbare, o reînnoire a gîndirii prin redescoperirea autorilor antici și mai ales a lui Aristotel. Problema împăcării mesajului evanghelic întemeiat pe Revelație cu logica aristotelică reprezintă esența scolastică, ilustrată de Abelard, Albert cel Mare și mai cu seamă de Toma d'Aquino. Începînd cu secolul al XII-lea, în școlile publice, se dezvoltă cunoașterea limbilor "vulgare" ș i, plecînd de la acestea, o anume literatură profană triumfă în Franța
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
perspectivă, dialectica trebuie, în mod esențial, să explice și să confirme conținutul revelației, fie că e vorba de existența lui Dumnezeu, de Sfînta Treime sau de alte articole ale dogmei examinate, de exemplu, de Sf. Anselm. Se crede că metoda scolastică a fost repede considerată ca un pericol de către cei care, din sînul Bisericii, privilegiind demersul mistic, spiritualitatea Bisericii primitive și cuvîntul sacru al Vechiului Testament, al Părinților greci și al Sf. Augustin, privilegiază, în fond, credința necondiționată în detrimentul rațiunii dialectice
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
literatura aristocratică cunoaște o nouă transformare, consecință a schimbărilor care afectează mentalitatea și gustul unui public mai modern, mai grijuliu față de realitatea concretă, mai aproape de universul intelectual al burgheziei și clerului, și, deci, de concepția creștină despre cavalerism și metodele scolastice. Odată cu Romanul trandafirului, al lui Guillaume de Lorris, compus către 1230, libertatea curtenească se desăvîrșește într-un simbolism voit didactic, ba chiar moralizator, și în alegorie. Aproape 50 de ani mai tîrziu, Jean de Meung îi va compune o continuare
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în trecutul pe care îl imaginau națiunii române. Tiparul mișcărilor naționale din țările "mici" ale Europei Centrale și de Est poate fi descompus, urmându-l pe M. Hroch (1985, p. 23), în trei reprize succesive: a) Faza A, a interesului scolastic, în care cărturarii "descoperă" națiunea și prin aceasta declanșează mișcarea de construire a statului-națiune; b) Faza B, a "agitației patriotice", în care literații care au descoperit națiunea demarează acțiuni de prozelitism ideologic în vederea dezvoltării conștiinței naționale; c) Faza C, a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
imprecis făcea posibil ca "națiunea germană" să îi pună alături de germani și pe englezi. În decursul timpului, aceste "națiuni" studențești s-au prefăcut în "comunități de opinie", pe măsură ce studenții de proveniență și fundal lingvistic similare se solidarizau ideatic în cadrul dezbaterilor scolastice ce frământau viața universitară. Națiunea drept "comuniune de opinie" a concurat, astfel, în uzanțele universităților medievale, accepțiunea națiunii înțeleasă drept "comunitate de origine". Cu timpul, Greenfeld reperează definitivarea acestei prime permutări semantice: trecerea de la sensul I ("comunitate de origine") la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]