778 matches
-
nu perturba dogmele teologiei catolice.) Filosofia cartesiană mai păstrează elemente din paradigma scolastică, de pildă revelația divină și preocuparea centrală pentru problema nemuririi sufletului din Meditații.) Apoi Principiile, de o “sublimă profunzime și superbă naivitate”, sunt prezentate sub forma manualelor scolastice, expunerea fiind făcută în paragrafe scurte, nenumerotate și însoțite de un titlu explicativ .) Așadar, metafizica lui a fost atunci și este și acum, cu o parte a ei , tradițională, fără a fi însă și tradiționalistă. Respigînd scolastica și autoritatea Școlii
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Inchiziția se afla pe creasta ultimului ei val de putere, astfel că pedepsea cu ardoare maximă orice “abatere” sau “greșeală” față de filosofie și teologie. După înșelătoarele izbînzi ale Renașterii, Franța secolului al-XVII-lea recăzuse în absolutism : Pe atunci a clătina tradiția scolastică însemna a zgudui autoritatea regală. Întrucât filosofia se confunda cu statul, statul era brațul ei lumesc.”) Renașterea despre care A. Pleșu afirma că “stă prost cu filosofia” căci “filosofia lucrează cu universalul, iar Renașterea e o epocă a individualului”) a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
astfel încât “marii creatori ai veacului, sublimează Ncesitatea în Valoare.” ) La acest moment de început al epocii moderne, nevoia dezvoltării practice este încă dublată de nevoia dezvoltării spirituale a persoanei, de dorința de a înlocui rămășițele unui spirit muribund, respectiv speculațiile scolastice și silogismul sterp, cu o rațiune autonomă, riguroasă, cu finalități practice, din care se va naște un ideal obsesiv, cel al certitudinii. Tocmai această însoțire încă armonioasă a concretului, a materiei cu spiritul, pe care o găsim ilustrată emblematic în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
aspectul în lucrarea cu destinație academică Principii de filosofie (1644). Punctul de plecare al clarificării pe care o aduce Descartes acestui concept de substanță este de fapt un alt fir ce-l ține pe filosof aproape de gîndirea medievală, anume ideea scolastică de «substanță». Ca și alții din vremea lui și Descartes a păstrat mult din instrumentarul intelectual al viziunii aristotelicoscolastice, deși se considera în opoziție cu ea. Evidența acestui lucru apare chiar în definiția pe care o dă Descartes substanței: ) sau
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Evidența acestui lucru apare chiar în definiția pe care o dă Descartes substanței: ) sau .) Înțelegînd astfel substanța, Descartes admite că numai Dumnezeu poate fi considerat o substanță strict vorbind, ca nedepinzînd de nici un alt lucru. El va lărgi însă sensul scolastic, introducînd un al doilea, secundar, în care un lucru creat, așa cum sunt res cogitans și res extensa, poate fi și el considerat o substanță dacă el există pe seama sa, fără să mai aibă nevoie de nimic altceva, cu excepția continuei acțiuni
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în ultimul paragraf al Meditației a III a: . ) Acest frumos pasaj, care conține tot ceea ce în gîndirea lui Descartes poate fi numit înțelepciune, ne amintește de Platon și deopotrivă de Sfîntul Toma deAquino. De la acesta din urmă el preia moștenirea scolastică a distincției făcute între o teologie rațională și o teologie revelată: De asemenea, în același loc, el adaugă: O diversitate de “rațiuni”, sau de puncte de vedere pe care le cunoaștem, determină o diversitate de științe. Astfel există desigur aceeași
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
baza și fundamentul teoremei. Totul în opera lui Descartes chiar și apropierea de divin se exprimă prin matematizarea cunoașterii. Dacă totuși filosoful, prin terminologia pe care o folosește, se contrazice, este pentru că integrează în acest proces de matematizare un vocabular scolastic în care sensul este istoricește determinat prin marile opere ale maeștrilor Evului Mediu. Astfel, matematic vorbind și dacă procedăm prin intuiție și deducție, evidența principiilor nu împiedică, într-o anumită măsură demonstrarea lor. Sfîntul Toma va merge chiar pînă la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în ideea de greutate constă în atribuirea unei conștiințe sau unei voințe unui lucru corporal, de vreme ce conștiința este marca proprie acțiunii conduse de spirit. Ideea de greutate sugerează că corpurile caută în cădere să reîntâlnească centrul pămîntului, ca în fizica scolastică. Însă corpul luat ca atare, nu poate să caute nimic, nu poate să tindă spre ceva deoarece conceptul său exclude toate proprietățile sau toate modurile ce implică o acțiune prin reprezentare, o acțiune intențională. Ideea clară și distinctă despre corp
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
apropie mai mult acest corp de singura lui esență, care este una materială. De asemenea un automobil despre care spunem ca și-a dat sufletul devine repede în mintea conducătorului privat de instrumentul lui “o grămadă de fiare”. Eroarea fizicii scolastice este de a fi atribuit unitate și identitate ontologică unui lucru la care unitatea și identitatea sunt doar funcționale. Aceasta nu pentru că printre corpuri mai există și corpuri vii la care unitatea este mai mult organică decât mecanică și că
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
criterii esențiale. De acea M. de Montaigne scria „J’aime mieux une tête bien faite, qu’une tête bien pleine” (Prefer un cap bine făcut, decât unul foarte plin). Începând cu secolul XVI, gânditorii europeni s-au ridicat împotriva învățământului scolastic care avea în centru memorarea fidelă, mecanică, cât și cultivarea dogmatismului. Școala trebuie să aibă în centrul preocupărilor cultivarea gândirii, și nu simpla înregistrare de cunoștințe. Dezvoltarea memoriei rămâne necesară, în pofida enciclopediilor existente și a memoriei calculatoarelor, fiind însă nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
încât să poată susține etapa de dezvoltare din Evul Mediu târziu (sec. XII-XIV), în care s-au împletit renașterea demografică și economică, avântul dorinței de expansiune legată de începuturile reconquistei din Spania și de cruciade, marile experiențe intelectuale ale filosofiei scolastice și ale universităților care tocmai apăreau, cizelarea treptată a obiceiurilor (cavaleria, dragostea specifică vieții de curte, civilizația urbană). Între timp sistemul privilegiilor feudale a determinat apariția potentaților locali, care au dat naștere la puternice dinastii dornice să se elibereze de sub
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Primordială, Unul/Totul, unica modalitate de a explica lumea, viața și destinul omului, începând cu Rig Veda ea fusese identificată în tad ekam - "Unul" (neutru) - al celebrului imn X, 129. Brahmanele o numesc Prăjăpati sau Brahman. Dar în aceste tratate scolastice, Ființa Primordială era în relație cu sacrificiul cosmic și cu sacralitatea rituală. Rsi-i s-au străduit să o surprindă prin meditația călăuzită de gnosă 35. Ființa Primordială este, evident, incogitabilă, nelimitată, eternă; ea este totodată Unu și Tot, "creator" și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
catolică; în contextul Celor cinci plăgi aceste considerații, tocmai pentru că sînt puternic înrădăcinate într-un complex ideal ecleziologic, capătă dimensiuni și tonuri suficient de diversificate, tinzînd, prin multe aspecte să depășească limitele proprii excesivei sistematizări și elaborări filosofice și teologice scolastice ale preotului roveretan, printr-o limpede chemare la superioritatea patristicii, ai cărei reprezentanți cei mai de seamă, în opinia lui Rosmini, sînt: Tertullian, Ciprian, Origen, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Augustin 44. Lucrarea comentată de noi mai sus a atras
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
prin rigoare științifică, se înregistrau doctrinele creștine; compendii cerute și de necesitatea de a înlesni dobîndirea tradiției ecleziastice, ale căror monumente, înălțate din ce în ce mai mult secole la rînd, făceau studiul să fie prea vast; și aceste compendii au constituit era Teologiei scolastice, despre care se poate spune că este opera caracteristică a slujirii prezbiteriene; despre aceste compendii, primul și cel care prin faima sa a marcat deschiderea epocii este acela pe care l-a compilat, în secolul al XII-lea, Învățătorul Sentințelor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
raționalism care în secolul al XVI-lea se dezvoltă deplin în protestantism 81 în care știința sacră și religia lui Cristos au ieșit cu totul din cadrul Clerului și au rămas, ca să spunem așa, întru totul secularizate. 40. Compendiile și sumele scolastice au atins culmea perfecțiunii lor în secolul al XIII-lea, cum a fost cazul Sf. Toma din Aquino, cu a sa operă minunată; sau în cazul învățătorilor care i-au urmat pînă la noile școli creștine, deși au dobîndit enorm
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
distincții pe care o consideră insuficientă, dacă nu chiar primejdioasă, pentru radicalitatea sărăciei ordinului și propune tovarășilor săi la 12 martie 1544 să renunțe și la rentele fixe destinate întreținerii bisericilor iezuiților. De acum înainte, numai colegiile unde se formau scolasticii iezuiți aveau să fie scutite de prevederile acestei decizii. Însă aceste sumare considerente istorice nu sunt în măsură să explice decalajul de timp dintre rapiditatea cu care Ignațiu alege ca iezuiții să nu aibă nici un fel de venituri fixe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care-l ocupă printre „protagoniștii” acestora. Interesantă în acest sens ni se pare intuiția lui Roland Barthes 2, potrivit căruia, atunci când citim această cărticică„noi nu citim un singur text, ci patru texte”3. Dezvoltând o analogie surprinzătoare cu teoria scolastică a celor patru sensuri ale Bibliei 4, Barthes vorbește despre cele patru texte care se nasc din raporturile specifice instaurate între „actorii” Exercițiilor. Primul la care se referă este textul literal, adică textul propriu-zis și care este destinat îndrumătorului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
tot așa este mai propriu scolasticilor, precum sfântul Toma, sfântul Bonaventura, Maestrul Sentințelor 2 etc., să definească sau să lămurească pentru timpurile noastre cele necesare pentru mântuirea veșnică, și ca să atace și să lămurească toate greșelile și înșelăciunile. Pentru că, învățătorii scolastici, fiind mai recenți, nu numai că trag foloase din adevărata înțelegere a Sfintei Scripturi și a sfinților învățători pozitivi, ci mai mult, fiind ei iluminați și limpeziți prin putere dumnezeiască, se folosesc de concilii, canoane și prescripții ale sfintei noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
găselnițe fiind trimiterea unor formații muzicale "de culoare" pentru a ne reprezenta pe la blonzii scandinavi și spectacole de ceardaș la Pavilionul României de la Târgul Mondial de Turism organizat recent in China. "De gustibus et coloribus non disputandum", vorba bătrânilor filozofi scolastici! Am avut succes în întreprinderile mele cultural-științifice, generalii dându-și seama că "joc corect" și că nu sunt un pericol pentru regim, iar lumea academică și artistică percepându-mă ca unul "de al lor" și invitându-mă la reuniunile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ziduri și pe chiparoșii ce străjuiau pe coline. Nostalgia începe să mă roadă: mă sfâșie cu tăria mirosurilor pe care le aspir în fiecare dimineață când calc pe pietrișul din grădină. Metamorfozele A fost ideea ei să schimb registrul prea scolastic în care plămădisem la Roma Metamorfozele. Din cauza supărării lui Augustus, așa cum se știe, am ars cartea când am părăsit Roma. Vreau s-o scriu altfel. E necesară o lectură mai detașată a faptelor simbolice care-i privesc pe zei; o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cunoscut: eu, Ovidiu, cel mai iubit poet din Roma.” Se deschide cu aceste cuvinte un jurnal cu iz profund existențial. Cititorul, încă de la prima pagină, părăsește, și asta în modul cel mai firesc, orice bagaj erudit, orice rest de amintire scolastică, devenind prizonierul numai al textului. Este exact cum a scris Umberto Eco: „Chiar dacă Ovidiu n-ar fi existat niciodată, această carte a lui Mincu m-ar fermeca tot atât de mult”. Ovidiu, așadar, devine pentru cititor doar un om, azvârlit de vârtejul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
intrat în Seminarul din Hălăucești în 1920, urmează cursul de noviciat la Săbăoani, devenind fiu al Sfântului Francisc prin profesiunea făcută la 18 august 1927. Este trimis la studii în străinătate, la Assisi și Osimo, unde frecventează cursurile de filozofie scolastică și teologie. În 1932, la 21 mai este sfințit preot. Revenind în țară, lucrează mult timp ca vicar de Bacău, apoi paroh de Buruienești, Ciugheș, Slobozia, ș.a. Cu lotul preoților franciscani arestați, învinuit de propagandă religioasă și mistică, a fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
făcut Noviciatul având de Magistru pe Pr. P. Lucaci OFMConv. Noviciatul a durat după regulă un an la Săbăoani unde am cunoscut și am îmbrățișat Ordinul Franciscan cu voturi simple. În 1935-1938 am urmat cursul superior de liceu și filozofie scolastică iar apoi, în anii 1938-1942 am urmat teologia sub conducerea Pr. Dr. Dumitru Lucaci OFMConv. În 1941, la 11 mai am primit împreună cu alți 12 colegi taina Preoției în Ordinul Franciscan fiind hirotonit de către Episcopul de Iași, Mihai Robu, la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ocupă" investesc fondurile în operații de promovare pe la Paris și aiurea a cărților unor amici, ultima găselniță fiind trimiterea unor formații muzicale "de culoare" pentru a ne reprezenta pe la blonzii scandinavi. "De gustibus et coloribus non disputandum", vorba bătrânilor filosofi scolastici! Am avut succes în întreprinderile mele cultural-științifice, generalii dându-și seama că "joc corect" și că nu sunt un pericol pentru regim, iar lumea academică și artistică percepându-mă ca unul "de al lor" și invitându-mă la reuniunile și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
autor al uneia dintre primele monografii moderne despre Palamas, publicată la Alexandria În 1911; În fine, Constantin Dyovouniotis (1872-1943), faimos scriitor În diferite genuri, autor a peste 250 cărți și broșuri. Polemica acestuia cu Androutsos, pe care-l considera prea scolastic și prea occidental În maniera de abordare a teologiei, l-ar fi putut determina pe Stăniloae să se distanțeze de profesorul său de dogmatică. Acestor patru nume, Îndreptățit menționate de Bielawski, trebuie adăugate cele ale lui Vasile Gheorghiu, Nicolae Cotos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]