1,662 matches
-
tata de brotăcel... Să și-l mănânce fript pe Florinel. Mai știi de nu i-o fi cumpărat jucării sau bomboane? Oricum scăpase de el și ne scutise și pe noi de balamuc. Îi dăduse de lucru, lăsându-l să scotocească prin hainele din geantă. — E fii-tu? face văru' Laur. Să-ți trăiască părințele. Ai un flăcău ca o floare, de-ți vine să-l mănânci de frumos ce ie. Ca mâine-l bagi pe felie la tuburi și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu ochii Închiși. E numai bună. Hai să mâncăm până nu se bălăcesc ăștia În ea. Și n-are nici farfurii pe-aici... Zici că ești la Motănica, vere, e ca la mama acasă aicea. Privirea lui dă roată și scotocește prin tot țarcul și ochește În sfârșit sub chiuvetă două castroane de tablă pe care le clătește În țârâiala chiuvetei. Pâine nu ne-a dat prin cap să luăm, și linguri, eh, nici d-alea n-are muta... Sprijinindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cine o ajunge viu acasă s-o bea În cinstea poporului. Negreșit așa vom face. S-ar putea ca din tot poporul ăștia să mai fi rămas, eu și Pepino, și nici țigări nu mai avem. Ba uite că Pepino scotocește pe sub saltele și scoate un pachet de Mărășești. Puțină pâine și puțină fiertură ne-ar mai lipsi ca să fim un popor definitiv stăpân În țarcul lui. Dar merge și așa. Merge ca unsă. Am scăpat Întregi de dușmanii noștri, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ceva absolut, ci „gradul zero” și sorgintea binelui. E o față pervertită a lui, o „Împietrire” păguboasă, o stare stagnantă, regresivă și maladivă. Dacă vei conștientiza acest lucru, ai sorți de izbândă. Însă cu o condiție: să ai curajul să scotocești răul, să-l Întorci pe toate fețele, să-i descifrezi etiologia, să te „Împrietenești” cu el și să ți-l asumi. Să-l Înțelegi și să-l iubești așa cum e fără să-l judeci. Dacă Îi arăți celuilalt dragostea (Îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
rînd. Herman și-a băgat capul pe ușă din bucătărie și i-a zis lui Jack: - Po’ să vorbesc cu tine un minut? I-am auzit certîndu-se În legătură cu ceva. Apoi Jack s-a-ntors și Herman a rămas În bucătărie. - Asociatul meu scotocea prin casă. Tipul dormea și eu stăteam deasupra lui cu o bucată de țeavă de-un metru care-o găsisem În baie. Țeava avea un robinet la capăt, Înțelegi? Brusc acela se ridică și sare din pat În fugă. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
obișnuită fusese avertizată de inspector și nu ne mai onorau rețetele. - Băieți, mai bine nu v-arătați pe-aici, a spus proprietarul. Cred că inspectorul are mandate pentru voi toți. Doctorul nostru ne-a tras oblonul. Ne-am separat ca să scotocim orașul. Am luat la rînd zonele: Brooklyn, Bronx, Queens, Jersey City și Newark. Nu ne-am scos nici măcar de pantopon. Ziceai că toți doctorii ne așteaptă, pregătiți să-l vadă pe unul dintre noi intrîndu-le În cabinet, ca să poată să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să „lucrez În groapă” cu Roy. Mergeam cu metroul, pîndind fiecare pe cîte-o parte, pînă cînd ocheam o „căzătură” adormită pe-o bancă. Atunci ne dădeam jos. Stăteam În fața băncii cu un ziar deschis și-l acopeream pe Roy, care scotocea prin buzunarele bețivului. Roy Îmi șoptea indicații - „un pic mai la stînga, prea mult, un pic Înapoi, așa, rămîi acolo” - și eu mă mișcam ca să-l acopăr. Adesea ajungeam tîrziu, cînd bețivul zăcea deja cu buzunarele Întoarse. Operam și În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
rămîi acolo” - și eu mă mișcam ca să-l acopăr. Adesea ajungeam tîrziu, cînd bețivul zăcea deja cu buzunarele Întoarse. Operam și În vagoane. Eu mă așezam lîngă bețiv și deschideam un ziar. Roy se Întindea prin spatele meu și-l scotocea prin buzunare. Dacă bețivul se scula, Îmi vedea ambele mîini pe ziar. Scoteam În medie zece dolari pe seară. O seară obișnuită se desfășura cam așa: Începeam lucrul pe la 11. Luam metroul din Times Square dinspre centru, pe magistrala nordică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
urmă l-am auzit pe Roy: - Am găsit. - Să mergem atunci. - Nu, n-am găsit decît mărunțiș. Tre’ să aibă el un portofel pe undeva și o să-l găsesc. Tre’ să aibă un portofel. - Eu cobor. - Nu. Așteaptă. Îl simțeam scotocind prin spatele meu așa de evident, Încît părea de necrezut că tipul continua să doarmă. Era capătul liniei. Roy s-a ridicat. - Acoperă-mă, a zis. Stăteam În fața lui cu ziarul, făcîndu-i paravan atît cît puteam. Nu mai rămăseseră decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În cînd simțea nevoia să se adune la un loc, astfel Încît să aibă măcar atîta carne cît să Înfigă un ac. În acele momente Își convoca tot ce constituia În el revendicarea unei existențe reale. Acum a-nceput să scotocească prin birou și a scos un plic maroniu, uzat. Mi-a arătat un ordin de lăsare la vatră „În interes de serviciu” de la Academia Navală din Annapolis, o scrisoare veche, soioasă, de la „prietenul meu, căpitanul”, o legitimație de la masoni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nostru, era eliberat pe cauțiune. Era acuzat la o curte de justiție statală de posesie de marfă, o infracțiune sancționată de legea din Louisiana. Dosarul Împotriva lui se baza pe urme - adică scăpase de marfă Înainte ca gaborii să-l scotocească acasă. Dar nu spălase borcanele În care ținuse marfa. Justiția federală nu ar fi preluat un dosar bazat pe „urme”, așa că l-a luat statul. Toate cazurile prea șubrede pentru instanțele federale trec la instanțele statului, care instrumentează și judecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
hotel. N-au găsit marfă la el, așa că l-au dus la secția 3 - „reținut pentru investigații”. Era priponit pe șaptej’două de ore, intervalul cel mai lung pentru care pot reține pe cineva fără să formuleze acuzații. Gaborii au scotocit prin camera lui Pat, dar el Își ținea marfa pitită pe hol, așa că n-au găsit-o. Pat mi-a zis: - Mi-au spus: „Avem informații că ții aici o sală de tras În venă. Ar fi bine s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Pat, avea pe față un zîmbet larg. - Unde-ai găsit mașina, Pat? a-ntrebat ăla. Celălalt gabor a deschis ușa din spate. - Toată lumea afară! A zis ăla McKinney și Cole stăteau pe bacheta din spate. Au coborît și gaborii i-au scotocit. Gaborul care Îl ochise pe Pat a găsit imediat bățul de iarbă În buzunarul de la cămașa lui Cole. - Am destul aici cît să salt toată gașca. Gaborul ăsta avea o față cu pielea netedă, roșie, și zîmbea În continuu. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
arătînd spre o crestătură de ac. A sosit duba și ne-am urcat toți Înăuntru. Am fost duși la secția 2. Gaborii s-au uitat la actele mașinii mele. Nu le venea să creadă că e a mea. Am fost scotocit de cel puțin șase ori, de diverși inși. În cele din urmă am fost Închiși toți Într-o celulă de vreo doi pe doi jumate. Pat zîmbea și-și freca mîinile. - O să cam fie niște trăgători În sevraj pe-aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În mod deosebit. Stătea În lumină. Fața nu-i era numai Îmbătrînită - era devastată. Avea privirea unui om suferind de o boală incurabilă. - V-am dat-o pe toată, le-am zis. A-ntors capul fără chef și a-nceput să scotocească prin sertare și dulapuri. A găsit cîteva scrisori vechi, pe care le-a citit stînd pe vine, pe podea. M-am Întrebat de ce nu stă pe un scaun. Era limpede că nu voia să șadă confortabil În timp ce citește corespondența altcuiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vîrste, cu o față dulce și tristă, cînta din voce și la chitară. Stătea pe un scaun de la capătul separeului. Mă bucuram că muzica făcea conversația imposibilă. Au intrat cinci gabori. M-am gîndit că s-ar putea să mă scotocească, mi-am scos pistolul și tocul de la curea și le-am aruncat sub masă, Împreună cu o bucată de hop pe care o pitisem Într-un pachet de țigări. Gaborii au băut o bere pe fugă și s-au cărat. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să moară, a zis Ike Bătrînu’, și or să mi-o pună mie-n cîrcă. - Dacă moare, o tai, am zis eu. Ascultă. Are șase sute de dolari În portofel. De ce să-i lăsăm să-i fure vreun gabor mexican? Am scotocit casa după portofel, dar n-am reușit să-l găsim. Am căutat peste tot, mai puțin sub salteaua pe care zăcea Bill. A doua zi Bill era ca nou, dar nu-și găsea banii. - Trebuie să-i fi pitit tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
suntem canibali, dac) nu cumva vampiri. Ilustratele au culoarea galben-Închis a strugurilor mușcat, dar În rest nu sugereaz) nimic comestibil. Aleg o ilustrat) tip)riț) Înainte de vremea lui Hitler, reprezentând evrei rugându-se la Zidul Plângerii. Silk, care este colecționar, scotocește prin gr)mezile de ilustrate f)r) prea mare valoare, În timp ce proprietarul grec ne face o expunere despre marea tradiție elen) a libert)ții, vorbind despre Miltiade și Pericle că și când aceștia ar fi tr)it aici, dup) colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
utilizatorii puteau folosi gratuit codul sursă. Așa că Behlendorf și-a exersat prerogativa hacker-ului: a scris un cod nou, un „patch“ pentru web serverul NCSA, cu care a rezolvat problema“. Leonard a mai spus: „Nu era singurul programator inteligent care scotocea prin codul NCSA În iarna respectivă. Peste tot În rețeaua aflată În plină expansiune, alți administratori de web site-uri considerau că e necesar să se ocupe singuri de astfel de probleme. Codul original fusese pus la «naftalină» virtuală, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
urmă pentru că face parte din acea categorie de scriitori care se dovedesc capabili să selecteze, în spiritul veridicului artistic, cuvântul regional. În structura general populară a expresiei sale, regionalismele, selectate, adesea, după eufonia lor, colorează viguros textul: a bodicălí "a scotoci" (este, probabil, o formă mai veche a verbului bodicăí, glosat în DA, în Oltenia în Banat, cu același sens)53; cinghinea "țigan", peiorativ (DA îl consideră muntenism), balaoană (ibid.) (DA, s.v. bălăoană, atestă aceeași formă feminină în Gorj), a hornonoí
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
îndreaptă spre A, se uită la A): trimit instalatorul săptămâna asta să o repare (lasă capul în jos) A (parcă așteptând ceva, neîncrezător): daaa? B (se uită în hârtii și scrie) A: îi spuneți dumneavoastră unde să vină, da? B (scotocește printre hârtii, scrie ceva) A (ridică o mână, murmură ceva) B (se ridică de la birou, dă un telefon, se așază): totul e în ordine A (ridică brusc capul, deschide gura, uimit de acest răspuns, se ridică, iese fără a spune
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Spectacolul amintește, cu alte detalii, pe cel în care Ilie Moromete, făcând pe prostul, își bate joc de cel venit să încaseze „fonciirea”. Nu mai puțin moromețiană e scena în care același țăran taie scara de la pod, în timp ce podul e scotocit de strângătorii de cote, încât la coborâre cad cu sacul peste ei. Prieten nedespărțit al lui Năiță, „aghiotantul” său, cum îi spun unii în derâdere, Pătru cel Scurt îl întregește tipologic, mai mult decât Dumitru lui Nae pe Moromete. Episoade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
află în prim-planul imaginii: cinci țărani (patru bărbați și o femeie) stau la rând într-o atitudine umilă. Bărbații își scot pălăriile și țin în mână alimente cu care să achite cotele ce le revin: o găină, struguri. Țăranca scotocește ceva într-un coș, în timp ce cu cealaltă mână întinde un coșuleț cu ouă. În fine, al treilea grup de personaje, doi țărani și un funcționar, ocupă partea stângă a tabloului. Funcționarul, așezat la o masă plină de hârtii, este prins
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
scop am făcut mai multe călătorii soldate cu rezultate nesperat de bune. 312 ARȘINEL, Alexandru 383 1 (Gulia, Dolhasca) în 20.III.1975 Stimate domnule Dimitriu, Știam de o fotografie cu casa mea cea din vale, de la km. 1 și scotocind printre multe hârțoage, am descoperit-o. Astăzi ea nu mai există, din cauza ploilor catastrofale din 1968 și ’69, aflându-se în dricul năvalei apelor, care printr-o întâmplare nefavorabilă aici își dădeau întâlnire, a suferit enorme avarii și nu a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ajuns știind dinainte ceea ce aveam să spun, fapt care distrugea în mare parte regula asociației libere. În metrou am elaborat totul, în definitiv era o repetiție, dar și un refuz destul de flagrant de a vorbi. Sau pur și simplu am scotocit un curs de filosofie și am fixat pionii relațiilor parentale. Era totuși un expozeu îngrijit, cu o introducere frumoasă, trei părți și o concluzie” (Frischer, 1977). Putem cita aici și exemplul unei alte femei analizate: Milena îi vorbește analistului ei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]