982 matches
-
simți pe moment mai bine. Dar curând starea de neliniște Îi reveni. Chiar la picioarele sale se afla un tren gata de plecare. Locomotiva șuieră de trei ori. Impiegatul, ocolind cu atenție câțiva epoleți ițiți În cale, ridică fanionul, roțile scrâșniră și trenul se urni din loc. Strivindu-și capătul țigării pe peron, Noimann făcu trei pași Înainte și se urcă, din mers, pe scară... ...Da, Într-adevăr, inițial Noimann avusese de gând să ia trenul de București, dar, aflându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză! Râdea bucuros Verde Împărat! În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii. Idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume! Scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze, flămânde de-atâtea bunătăți, dornice de mulțumiri ricoșate în timp! Elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
om, care nu e decât unul și eu mă numesc Ronald! Dacă lupta aceasta se mai prelungește, mă voi îngropa într-o mânăstire și nu voi mai pune niciodată mâna pe spadă. Roland își spuse acestea cu buzele strânse și scrâșnind din dinți, dacă l-ai fi privit ai fi zis că dădea foc pe nas și pe gură. Apoi deodată,el și-a ridicat spada, vestita-i Durindana cu ambele mâini și o trânti cu atâta putere pe umărul lui
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spus, sorbind lichidul dens dintr-o ceașcă micuță. Sigur. Întreabă. Care e relația ta cu Isabelle? am Întrebat, Încercând să păstrez un ton obișnuit. Fața i se Încordă. Nu spuse nimic, se holba pur și simplu la tăblia mesei și scrâșnea din dinți. —Las-o baltă, nu e treaba mea, am adăugat rapid, disperată să nu distrug momentul. E complicat, spuse el. —Așa ai spus. M-am uitat cum un pui micuț de pisică a sărit până În vârful unei grămezi uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mâine seară. Super! Ciao! —Bravo! spuse Kelly, În timp ce grupul nostru izbucni În aplauze discrete, ceea ce-mi aminti că Kelly era, ca șefă, destul de mișto. Care a fost ultima lor cerere, de care ai zis că o să ne ocupăm? Elisa scrâșni din dinți. —O, agenta de presă mi-a pomenit că amândouă fetele sunt Îndrăgostite de Philip Weston. Voia să știe dacă o să vină el să le Întâmpine. —Normal! O nimica toată! țipă Kelly. Bette, tu și Philip o să le salutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să fii văzut de vreo persoană cunoscută. Totul era secret. Cei dinafară nu trebuiau să cunoască crimele comuniste. Duba se pornește. Drumul a fost scurt și iată-mă în fața unor porți grele metalice. Șeful escortei apasă pe un buton. Porțile scrâșnesc puternic și se deschid. Pășesc înăuntru escortat de doi gardieni. Îmi dau seama din primul moment că mă aflu la închisoarea militară. După ce s-au făcut toate formalitățile de predare-primire a „coletului”, sunt luat în primire de un gardian și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ziua următoare. „Drum lung, dar care se va sfârși până la urmă” - gândeau ei... Când soarele scăpăta deja spre chindie, ascunzându-se după niște nori cu geană roșie, s-a auzit fluier de locomotivă obosită de atâta drum! Saboții frânelor au scrâșnit prelung și, în sfârșit, trenul s-a oprit. Era capătul unui drum lung și începutul unei speranțe... Toți călătorii s-au grăbit să coboare. După ce și ultimul pasager a ajuns jos, pe scările vagonului de clasa a treia s-au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Simțea că arde de furie. Nimeni n-a îndrăznit vreodată să-i facă așa ceva. După o așteptare destul de lungă, la cotul drumului a apărut țiganca, cu o boccea sub braț. Când a avut-o în față, a întrebat-o aproape scrâșnind: ― Da’ cum ne-a fost vorba, Zaura? ― Te-oi ruga de iertăciune, scumpule, da’ abia acum am putut să capăt buruiana ceea. ― Și când mai faci fiertura? ― Până ți-oi da în cărți, îi gata și leacul. Leagă calul la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bine pe lotru... Apoi, cu pas leneș - cu chip să nu verse vinul din ulcică - a pornit spre masa celor doi. Ochii ca doi cărbuni nu priveau în altă parte decât într-ai lotrului, care o sorbea din priviri. Hangiul scrâșnea pur și simplu, dar a tăcut. Când hangița a așezat ulcica cu vin pe masă, lotrul i-a zâmbit deschis, iar ea i-a răspuns cu aceeași monedă. Faptul nu i-a scăpat hangiului. Drept urmare, s-a încruntat și, cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
S-a dezbrăcat și cu ajutorul unui ciob de oglindă a cercetat umărul. O bucată de mușchi smulsă de pe tot brațul ședea răsfrântă și sângera... A căutat o cămașă albă curată, a rupt-o în fâșii și a înfășat-o strâns... Scrâșnind, s-a așezat, ca să poată răbda mai ușor durerea. Simțea un zvâcnet în locul rănit. „Îi prea strânsă legătura. Am s-o slăbesc, dar mai târziu. Să se oprească sângele. Acum ar trebui să văd cine a gândit că mă poate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-a întors la poartă, să vadă ce face al lui Cocostârc. Acesta, căruia îi rămăsese doar vreun strop de viață în el, se târa ca un animal cu șira spinării ruptă pe pajiștea de dincolo de șanțul de pe marginea drumului. Scrâșnind din dinți, Todiriță l-a apostrofat: ― Dacă te mai întâlnesc vreodată, poți să-ți iei adio de la viață, nenorocitule!!! A privit apoi în lungul drumului, pe unde trebuia să se întoarcă muierea cu copiii. Țipenie. A ieșit grăbit pe poartă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu ochiul lui Mal. — Colegul meu și cu mine suntem de altă părere. Hai să încercăm altceva. Au oferit vreodată cei trei mexicani sau alți membri ai CASL vreo teorie cu adevărat credibilă despre posibilul ucigaș al lui José Diaz? Scrâșnind din dinți, Rolff zise: — Nu. — Dar Partidul Comunist? Au avansat cei de-acolo ideea unor potențiali țapi ispășitori? Ți-am spus că nu și ți-am spus că am fost în New York aproape toată perioadă cât a durat povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că e grav de tot. Meeks începu să alerge. Mal o porni în urma lui, sărind într-un Caddy verde - o singură privire la fața grăsanului îl convinse că „de ce” constituia o întrebare inutilă. Meeks făcu o întoarcere bruscă cu mașina, scrâșnind din pneuri, trecu prin complexul Administrației Veteranilor și ieși pe San Vicente. Mal se gândi la casa lui Mickey Cohen de pe Moreno. Meeks ținea piciorul apăsat din greu pe accelerație, depășind în zigzag mașini și trecători și murmurând „Futu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ne-a dat să scriem o poveste pe care o știm, cu cuvintele noastre. ― Ei, și tu ce poveste ai scris? ― Păi... ce să scriu... o poveste pe care o știam de la Ana... cu niște pungași isteți! ― A, cap sec! scrâșni tata din dinți la mine... Cui ăi fi semănând, nu știu! Numai pungași, hoți și haiduci îți umblă prin minte... Numai Iancu Jianu și Ghiță Cătănuță! Aventurile lui Sherlock Holmes! Altceva mai știi? Mai citești tu altfel de cărți? Tata
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Mă, dați-l naibii de cântec, să nu cobiți! Tocmai p-ăsta v-ați găsit și voi să-l cîntați? Dar, oricum, n-am mai apucat să-l terminăm, pentru că, deși nu ne apropiam de nici o gară, trenul și-a scrâșnit deodată roțile cu dușmănie și s-a oprit brusc, în mijlocul unei câmpii, aruncîndu-ne pe unii într-alții, ca pe niște mingii enorme, întocmai unui gigantic prestidigitator cu capricii umoristice și cu puteri nebănuite... Cineva trăsese semnalul de alarmă! Cine, însă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lipită de gură; capul îi este sprijinit și este făcut să bea un lichid amar, care i se scurge pe bărbie. Cade înapoi pe pământ. Apoi, se ridică spre tavan, în timp ce trupul său se răsucește în praf, arcuindu-și coloana, scrâșnind din dinții nefolosiți într-o durere nemaisimțită, pentru că spiritul său iese din întunericul aproape uterin al peșterei, ajunge în gura ei, în povârnișul Lizard’s Back și peste ținut departe, în timp ce stratul de noroi cade dedesubt ca niște stele. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ploile și deșertul înflorește, se umple de mii de flori frumoase, cu viață scurtă. Fotse discută despre durata acestor flori și mărimea recoltei de mei din anotimpul care vine. Ploile se termină și vântul puternic suflă asupra ținutului. Bărbații Fotse scrâșnesc din dinții din cauza prafului, iar pe femeile lor le doare spatele de cât se apleacă să măture praful din colibe. Mai jos de complexul lui Daou câmpul vrăjitorilor este doar o amintire, o pată a fostului cămin lăsată pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Shun se ridică în picioare, cu mânecile-i lungi fluturând în aer. Îndeajuns de mult ca să îți faci relații și îndeajuns de mult ca să uiți cine ești. Un singur cuvânt în plus, Su Shun, și-ți scot limba din gură! scrâșnește din fălci prințul Kung. În ciuda avertismentelor lui Kung, se emite edictul de capturare a ambasadorului Marii Britanii. În următoarele câteva zile Orașul Interzis e liniștit. Când sosește vestea că ambasadorul a fost arestat, Pekingul sărbătorește, iar Su Shun este aclamat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
te dai jos de pe calul de lemn, să spui o vorbă de spirit de care apoi, peste treizeci de ani, să-ți amintești cu încîntare. Dar ce vorbă de spirit să spui când omul din fața ta îți dă la fălci scrâșnind din dinți bestial? Elevul acela l-a iertat demult. L-a invitat la nuntă, unde s-au împăcat. Nu cred în această împăcare, fiindcă mie când mi s-a povestit acest fapt (multă vreme s-a vorbit despre această istorie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
raglanul său părea o pelerină aristocratic umflată de vînt; sclipea de parcă ar fi avut solzi. Dintr-un fund de gang, un individ se repezi deodată către noi. Smulgîndu-și basca de pe cap, i-o întinse lui Orăscu cu gest teatral și scrîșni răgușit: - Maestre, v-o las în cinșpe lei. - Ho-ho, făcu poetul, Nenorocitul nu știe că ieri am dat-o p-a mea cu șapte... Din ce în ce mai mult îmi căutam satisfacțiile în lectură. Aproape cu disperare mă adînceam într-o patimă care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am observat că, sub capot, era goală pușcă. Carnația sidefoasă a brațului masca, la subțioară, o dungă neagră, sclipitoare. Eram atât de stingherit încît am scos caietul. Numai din obișnuință am întins mîna s-o mîngîi. Vînătă de furie, fata scrîșni: - Lasă-mă. M-au mirat înfățișarea și glasul ei. Din lipsă de imaginație, am început să citesc notițele cu glasul tare. Deodată simții că ceva nu este în regulă. Privii chipul fetei care se descompunea și privirea ei pierdută. Am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fulgere ce desemnau clar asprime și hotărâre. Încordă bicepșii și pectoralii. Îi veni În minte, fără să vrea, că-l lăsase nevasta nu cu multă vreme În urmă. Rânji și, după ce-și examină dinții, manifestând ceva preocupare, clămpăni și scrâșni de câteva ori foarte fioros și ajunse la concluzia că nu mai era nevoie să-i frece cu degetul tăvălit prin sare. Ieși În curte. Se mișca Încet, avea un mers tolerant de stăpânitor În toane bune. Se Învârti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ocupa de treburile neterminate. De cum își scoase hainele de călătorie, în cameră, câțiva oameni se îmbulziră în jurul lui, luându-l la întrebări: Ce s-a întâmplat în urma noastră? — Ce fel de zvonuri s-au răspândit prin Azuchi după plecarea Domniei Sale? Scrâșnind din dinți, Shinshi răspunse: N-au trecut decât opt zile de când a plecat Domnia Sa din Azuchi, dar pentru oamenii care-și primesc stipendiile de la clanul Akechi a fost ca și cum ar fi stat trei ani pe un pat de cuie. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
propriile lor eforturi disperate. Dar talazurile furtunoase de armuri nu puteau fi oprite și năvăleau pe sub streșinile templului. Repezindu-se înapoi în camera lui, Nobunaga îmbrăcase o pereche de pantaloni peste o cămașă de mătase albă și-și strângea șireturile, scrâșnind din dinți. — Un arc! Dați-mi un arc! strigă el. După ce răcni acest ordin de două-trei ori, cineva îngenunche, în sfârșit, și-i întinse un arc. Înhățându-l, seniorul alergă afară prin ușile pictate, în timp ce striga înapoi: Lăsați femeile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau aranjați rânduri-rânduri. Cu transpirația aburind în acel loc umed și fierbinte, așteptau momentul atacului. Îl așteptau pe Hideyoshi să vină și să dea comanda. — Ce face armata principală? Blestemau armata lui Hideyoshi pentru întârziere, dar nu puteau decât să scrâșnească din dinți. Akechi Mitsuhide, care încă se mai afla la tabăra sa principală din Onbozuka, auzise despre moartea lui Matsuda Tarozaemon pe Tennozan și risipirea trupelor lui. Își reproșa că judecase greșit timpul propriei sale comenzi. Știa prea bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]