80,833 matches
-
1997, a fost îmbogățit într-o a doua ediție apărută în 2000, astfel încât însumează 183 de articole. Volumul II, E-L, a apărut în 1999 și cuprinde 180 de articole. Volumul III, M-P, tipărit în 2001, înregistrează 184 de scrieri. Ultimul volum, IV, Q-Z, încheie alfabetul cu încă 176 de opere analizate, iar o Addenda îndreaptă omisiunile completând sumarul cu încă o sută de titluri noi. Repertoriul de opere reprezentative însumează astfel 823 de titluri. Pentru un mai răsunător titlu
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
titluri. Pentru un mai răsunător titlu de glorie, pe care l-a dobândit deja Dicționarul... coordonat de Ion Pop, dar îl poate amplifica, sugerez un efort suplimentar pentru rotunjirea numărului la o mie de opere literare românești, prin completări cu scrieri reprezentative din Basarabia, alte opere din exil (foarte slab reprezentat), titluri noi din proza contemporană (mai exigent selectată decât poezia), adaosuri din secolul al XIX-lea și o eventuală extindere în zona non-fictivului și a imediatei actualități. La fel de binevenită ar
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
dacă nu clasicizată? O implicare mai generoasă a criteriului istoric ar fi creat posibilitatea de a înregistra și opere importante în evoluția unor genuri și specii literare, dar mai modeste din punct de vedere estetic. Văd, astfel, ca înregistrabile și scrieri cum ar fi Occisio Gregorii... (o farsă studențească importantă în istoria teatrului românesc) sau romanul neterminat Tainele inimei de Mihail Kogălniceanu, ce era chemat în sumar de un alt roman cu același titlu de Cristian Teodorescu. Un astfel de dicționar
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
Pe de o parte, romanele lui Dan Stanca sînt niște texte „pour les connaisseurs”. Pentru a fi înțelese ele presupun din partea cititorului un anumit nivel minimal de inițiere și parcurgerea, în prealabil a unei bibliografii din care nu pot lipsi scrierile părinților Bisericii, operele lui René Guénon, Vasile Lovinescu, sau Meister Eckhart. În plus, stilul lui Dan Stanca nu este unul foarte comod. Adesea frazele sale sînt excesiv de lungi, autorul suferă de o oarecare prolixitate (nu atît de evidentă ca în
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
este una străveche și profundă în cultura noastră, și nu numai, de multe ori, și în anumite momente, depinzînd de ea chiar evoluția fenomenului artistic însuși. Textele lui Delavrancea și ale lui Vlahuță despre Grigorescu, observațiile lui Vlahuță despre Brâncuși, scrierile lui Arghezi despre Luchian sau ale lui Oscar Walter Cizek, Vianu, Blaga, G. Călinescu etc. despre artiști sau despre fenomenul artistic, în general, sunt adevărate puncte de referință pentru receptarea și înțelegerea artei românești în cîteva dintre momentele sale esențiale
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
strategii narative, în spațiul vertiginos al amintirilor din copilărie (pe care am avut ocazia nu de mult să o cunoaștem prin intermediul frumoasei versiuni a romanului ,,Întoarcerea caravelelor” semnată de Micaela Ghițescu) posedă aceeași irezistibilă forță de convingere, indiferent de dimensiunea scrierilor, fie ele miniaturi poetice, cum este evocarea de față, fie opere de amplu suflu epic, cum este romanul amintit, pe care le-o conferă stilul inconfundabil al unui mare scriitor. Portretul de familie din fotografie se transformă treptat într-o
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
reținut acest aspect cum că doi dintre cei mai talentați tineri prozatori de azi sunt sociologi de formație. Dan Lungu mărturisea într-un interviu că literatura l-a ajutat mult în înțelegerea și practicarea sociologiei, că „simțul observației dezvoltat prin scrierea prozei îți dă o acuitate benefică în sesizarea elementelor pertinente ale contextului social”, așa cum și „modul de a privi actorul social și de a reconstrui complexitatea lumii sociale oferă sugestii prețioase prozatorului.” Construcția identității într-o societate totalitară este, așa cum
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
furnizează presei paradoxurile existenței, pentru că aici, unde viața e compusă doar din amănunte, „centrul cunoașterii e pretutindeni”. Ultimul text al volumului, inedit, este un reportaj din Transnistria, o relatare impresionantă care surprinde nud o realitate cu atributele senzaționale ale unei scrieri perfect absurde. Textul este, de altfel, intitulat Postfață sau despre distanța iluzorie dintre ficțiune și realitate. Povestirile sunt în mare parte, așa cum s-a spus deja, antologabile. Remarc și eu, extrem de selectiv, De-a întunericul, Cinci, cinci și jumătate sau
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
resurse metafizice, cât și vectori mitologici. Deși se dovedește, în cele din urmă, ratată și insuficientă ca realizare, nuvele Magie albă merita să fie restituită, pentru a completa dosarul creației lui Teodor Scorțescu. Nici un efort documentar nu e zadarnic. O scriere minoră nu poate aduce schimbări de perspectivă sau de judecată. Dar nu e onest să lucrezi cu simple presupuneri despre valoarea unui text. Trebuie să te convingi. Teodor Scorțescu, Magie albă, ediție îngrijită de Mihaela Constantinescu, Ed. „Jurnalul literar”, București
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
neconvențional, un istoric de idei - bune sau rele ! - care a abordat o diversitate de teme și un istoric căruia îi place să dea un sens lucrurilor pe care le comunică și o formă literară, dacă nu e prea mult spus, scrierilor sale.
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
apărute în presa culturală din țară și străinătate. Se poate vorbi și despre o tehnică standard, marca Nicolae Manolescu, de construcție a acestui tip de articole. Editorialele încep, invariabil, cu enunțarea abruptă a motivului care a determinat în săptămîna respectivă scrierea unui anumit text. Pretextul poate fi un articol de ziar („Un număr din «Dilema» a stîrnit polemica în jurul lui Eminescu”), lectura unei cărți recent apărute („Dubla problemă a interesantei cărți a lui David Lodge Limbajul romanului (Univers, 1988, traducere Radu
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
criticului, 1987). Dar amândouă versiunile avuseseră de suportat agresiunea cenzurii, autorul văzându-se constrâns să elimine părți din textul originar și să facă și alte schimbări. În sfârșit, a treia versiune, Țarcul, reprezintă forma restaurată a acestui roman a cărui scriere și rescriere s-a întins pe durata a trei decenii. Bine ar fi fost ca autorul (sau editura) să ne fi prezentat într-o notă însoțitoare, oricât de succintă, istoria elaborării acestei cărți, atât de accidentată. Am fi avut astfel
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
găsesc închiși, cum sugerează și titlul simbolic al cărții, dacă i-am înțeles eu bine semnificația. Cred că nu fără rost se vorbește, de mai multe ori în carte, despre „țarcul mieilor”. Sunt de urmărit și alte linii tematice în scrierea de față care este și un roman al crizelor adolescenței, al realizării destinului creator, al familiei, al bolii, al rupturii dintre generații și poate de aici și acea senzație de supradozare de la sfârșitul lecturii. Autorul și-a pus în joc
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
unei negări rău intenționate, aceasta tinde a se exprima pe sine prin mijlocirea imaginii „pe cît posibil obiective” ce-o propune, așa cum pictorii își prezintă cîteodată chipul cu discreție în cadrul unui tablou de grup. Avem a face cu una din scrierile ce deschid calea unei interpretări degajate de preconcepții a scriitorilor contemporani importanți, adesea încă supuși oneroaselor stereotipii, clișeelor devitalizante ce funcționează în bine sau (mult mai rar) în rău. E un „bine” conformist, aducător al unei luminozități exagerate, înecăcioase. Ceea ce
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
la baza a două dintre filmele mele preferate: Sailor și Lula și Lost Highway. Coborînd grăbit în holul hotelului l-am recunoscut, rezemat în bătaia soarelui care prevestea o vară călduroasă. Avea același aer diferit ca cel al personajelor și scrierilor sale. Un mare scriitor american contemporan, pierdut undeva la poalele Feleacului. Atunci am rostit întrebarea pe care probabil nu aș fi avut curajul să o scriu într-un scenariu: ce faci aici, Barry? În loc de răspunsul laconic și plin de umor
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
Petre Pandrea era cumnatul omului politic intrat în fatala dizgrație. Avocatul și scriitorul Petre Pandrea, cum îi plăcea să se considere mereu în dublă ipostază, era cunoscut ca dușman al regimului comunist, numit ca atare în actul de acuzare: „Toate scrierile sale conțin de la început până la sfârșit numai calomnii grosolane și dușmănoase în legătură cu viața și activitatea conducătorilor de stat și de partid, a unor persoane cu munci de răspundere” (p. 269). Devine deci evident că a doua condamnare se bazează în
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
asupra identității reale a acestei femei fascinante era necesară pentru protejarea sa și a copiilor săi într-o societate insuficient de evoluată pentru a primi cu seninătate o astfel de confesiune șocantă. Care este atunci rolul lui Eugen Șerbănescu în scrierea romanului? Mai mult ca sigur, acela de a fi fost un foarte bun confesor, de a fi dat cursivitate stilului și de a fi pus ordine în materia epică. De altfel, întreaga confesiune este un amestec tulburător și fascinant de
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
abia stăpînite, privind din cînd în cînd direct în obiectivul camerei de luat vederi, Jens Nielsen povestește episodul ultim, cel mai tragic, al scurtei și miraculoasei vieți a unei artiste pe care marile succese nu au ocolit-o, ale cărei scrieri și-au găsit instantaneu admiratori aproape necondiționați. Ce a împins-o pe Aglaja să se arunce în apele înghețate ale lacului Zürich? Filmul care caută un răspuns și la această chinuitoare întrebare se sfîrșește cu imaginea pontonului pe care Aglaja
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
Reconstituire, puzzle, portret colaj, eseu cinematografic - filmul lui Ludwig Metzger se sustrage delicat și elegant unei încercări de clasificare rigidă reușind să demonstreze convingător cît de aproape și-au stat viața și literatura, realitatea și ficțiunea în existența și în scrierile Aglajei Veteranyi. Aglaja însăși, în carne și oase pe micul ecran, mărturisește - oferindu-ne o foarte funcțională definiție - că literatura se naște dintr-o îndoială asupra realității. Cu pasiunea selectivă a unui documentarist versat, Ludwig Metzger reține din arhiva „filmică
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
și cine deține despre România mai multe informații decît cititorul german obișnuit are o altă perspectivă asupra destinului ei dar și asupra celor două romane pe care le-a scris. Ce ați aflat Dumneavoastră despre țara ei de origine, din scrierile ei, din convorbirile avute cu cei care au cunoscut-o și i-au stat aproape? L. M.: Am citit primul ei roman De ce fierbe copilul în mămăligă (al doilea a apărut după moartea ei), am citit așadar această carte nu
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
nu ca pe un manual de geografie; mi-am dat seama că ceea ce scria ea despre România nu era sută la sută adecvat la realitate. Discursul ei literar este foarte elaborat și ar fi mult prea ușor să-i citim scrierile ca pe o autobiografie plată. Desigur, limbajul, întîmplările sunt prelucrate estetic, dar au și un fundal autobiografic scriitura este însă de așa natură încît romanul devine... poezie, el nu este nicidecum expresia banală a unui destin chiar dacă destinul personal al
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
a preschimbat viața în literatură... o viață care în sine a fost românească prin dramatismul, prin hybrisul ei. Aici în Germania - după cîte mi se pare - Aglaja face parte din generația tinerilor autori exponenți ai unei așa-numite „literaturi transnaționale”; scrierile ei au o puternică încărcătură identitară. Ați remarcat și Dumneavoastră aceasta atunci cînd i-ați citit cartea? L.M.: Da, dar nu numai atunci cînd i-am citit textele, ci și în ceea ce mi-a fost dat să văd și să
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
cu antologia Plurivers de la Humanitas și are, evident, (și) o altă semnificație, nu doar în sensul unei simple recuperări nostalgice a unei vârste poetice trecute. În Dragostea (1992), subintitulat poeme 1984-1987, volum cumva bilanțier, adunând restul de poeme de până la scrierea Levantului, există un poem, Rana, de care mi-am amintit citind aceste sonete: „o să suport condescendența tinerilor / o să las nasul în jos când o să vină vorba despre poezie, o să fac traduceri / ca să nu mă uite lumea, ca să pară că mai
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
colaborarea intensă cu Securitatea, instituție pe care-o consilia, se spune, cu mult aplomb. După o absență de mai mulți ani, numele i-a revenit în actualitate odată cu publicarea unei „Istorii a literaturii române de azi pe mâine”. În masiva scriere, personaje cu spirit de observație au descoperit o identitate perfectă între numeroase pagini apărute sub semnătura lui și niscaiva documente (anonine!) din arhiva Securității. Cu alte cuvinte, omul a făcut public, în postcomunism, ceea ce pe vremea lui Pingelică destina exclusiv
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
cele mai mici detalii, lumi fictive sau demult trecute în uitare. Ce se ascunde în spatele romanelor grandioase, „de largă respirație”? Cum arată arealul unui autor omniscient și din ce este compusă materia primă a aliajului său epic? Este limpede că scrierea unor romane ca Muntele vrăjit sau În căutarea timpului pierdut presupune și altceva decît niște „clipe de grație” și că explicații de tipul „mă oblig să scriu cîte două ore pe zi” (sau, variantă, nu știu cîte zeci de pagini
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]