570 matches
-
dar în seara în care Betty și Georgie au fost aici, ea nu era acasă. Nu știa că Georgie îl șantajează pe tati sau că a ucis-o pe Betty. A rupt din agendă paginile cu numerele noastre și a scrijelit fețele bărbaților din fotografii, vrând să vă sugereze să căutați o lesbiană - mai precis, pe mine. Voia să mă denigreze, să mă vadă amestecată în povestea asta. A sunat și la poliție și le-a dat un pont despre La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lucidă“ (mâna mea coboară); un vacarm de voci, vocile ei, de azi, de ieri, de acum, se reped În auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
culoarea verde a semaforului. Parcurgeam străzile și fâșiile de lumină care mă prideau, cu ochii dilatați și cu o expresie amenințătoare... Nu m-aș fi eliberat niciodată de ea, imaginea ei ar fi continuat să mă persecute. Italia mă domina, scrijelea orice intenție a mea. Vocea ei îmi lovea tâmplele. Era atât de prezentă, încât îmi întorceam capul căutând-o. Dacă ar fi stat pe scaunul de lângă mine, cu jacheta deșirată, cu mâinile albe vârstate de albastru și cu ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai puteam întoarce în acea lume. Miep și soțul ei, Jan, și Kleiman, și Kugler și-au riscat viața ca să o salveze pe a noastră, dar au fost și alții. Îmi amintesc cuvintele pe care niște buni cetățeni olandezi le scrijeliseră pe podul din dreptul ferestrelor pe care nu aveam voie să privim. Țineți-vă mâinile nenorocite departe de evreii noștri nenorociți. Din câte auzisem prin tabăra DP, lucrurile nu se îmbunătățiseră după război. Oamenii se întorceau din lagăre ca să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de cabinet, În miez de noapte. Un vechi avânt revoluționar din anii mișcării de tineret Îl făcu să țină această ședință Într-o clasă a unei școli dărăpănate din cartierul Katamon 2, printre băncile cu vopseaua scorojită și formulele matematice scrijelite cu creta pe tablă. El se va așeza, Îmbrăcat Într-o haină simplă, muncitorească, și niște pantaloni uzați, nu la catedră, ci pe pervazul ferestrei. Le va prezenta fără menajamente situația reală. Îi va șoca pe miniștrii săi, arătându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
găunos, Ed Exley. Parker Încerca și el să Împiedice redeschiderea cazului. SÎnt șanse de cinci la unu. Cinci la unu ca Exley să iasă șifonat... Sifakis urlă iar. Ușa se zgîlțîi. Bud Își vîrÎ capul În apa strînsă În chiuvetă. Scrijelit pe oglindă: „Meg Greunwitz se fute bine - AX-74022“. Nume de fete pe pereți. Săptămîna trecută Departamentul Șerifului din L.A. a adus la morgă o prostituată moartă, pe care Bud a adăugat-o la lista lui: Lynette Ellen Kendrick, 21 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Intrarea interzisă Elenă Marin Alexe Tu calcă pe vârfuri în anticamera sufletului meu, tine-ți respirația să nu trezești rânduri scrijelite de dor. Pe poliță veche uitată de vreme lungă, nu-ți lasă privirea, să nu atingi din întâmplare risipite clipe. Deși nedumerita, arunc mantia tristeții peste umărul gol și te văd răscolind dureri demult îngropate. Nu înțeleg însă, de ce ai
Intrarea interzis? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83282_a_84607]
-
pentru că, uneori, Își dădea seama că lucruri mărunte, tîmpite, ca acestea, puteau pune stăpînire pe el noaptea și-l sleiau. Se Întoarse pe cealaltă parte, și se simți mai bine. Dacă-și Întindea mîna și atingea peretele, putea pipăi tencuiala scrijelită de cei care stătuseră acolo cu ani În urmă: J.B.decembrie 1922, L.C.V. nouă luni zece zile 1934... Datele nu erau prea vechi ca să aibă un aer straniu, dar Îi plăcea să se gîndească la oamenii care le scrîjeliseră, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai spus? Dac-aș fi știut... N-are importanță, zise Helen. Pe bune. E-o prostie, dar toată chestia asta te face să te simți ca un copil. Toată lumea conspiră. Kay mi-a dat o portocală, adăugă ea mîhnită. A scrijelit La mulți ani! În coajă. Julia Îi Întinse un pahar de vin roșu. — Mă bucur c-a făcut-o, spuse ea. Mă bucur că te simți ca un copil. Aș fi preferat să n-o facă, zise Helen. Azi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o stare de tensiune pe care doar un foc iute o mai putea domoli. Am pornit motorul Citroënului, pregătit să cotesc pe alee și să-i blochez Porsche-ului calea de scăpare. Foc-și-pară era semnătura pe care Crawford avea s-o scrijelească o dată În plus pe cerul Estrellei de Mar. Timp de zece minute am stat cuminte sub ziarul meu, aproape dezamăgit că nu vedeam vălătuci de fum ridicîndu-se din streașină. Am ieșit din mașină, Închizînd ușurel portiera În urma mea, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pantofi se trezi însă că este interpelată grosolan de vânzătoare. — Clara! Clara Martin! strigă vânzătoarea, voioasă și familiară. Nu mă recunoști? Sunt Leni! Am fost colege de liceu! Doamna Ionescu se opri locului, stânjenită de vociferarea stri dentă care-i scrijelise auzul. Apoi își recompuse mina; îi zâmbi larg vânzătoarei joviale și o sărută pe obraji, pentru a-și camufla totala siderare. Pe ascuns, în timp ce-și aranja buclele brune, îi studie prin ochelari ecusonul. Da, o chema Leni. Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pază. Surprinzător, e întreg. Lovește cu piciorul ușa. Rapid, aruncă o grenadă. Explozia înăbușită, sună aproape comic în comparație cu cele de până atunci. Un țipăt ascuțit, ca al unei femei, se aude din interior. Intră urmat de alți doi partizani. Pereți scrijeliți de schije, nenumărate tuburi de cartușe trase, încărcătoare, urme de sânge. Pe podea, doi nemți. Unul dintre ei, este întins pe spate cu brațele în lături. Partea stângă a feței nu mai este decât un terci însângerat de oase zdrobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
partizan sârb executat de soldații italieni. Tăcerea îl umple de nervi pe Schultz. Pierzându-și răbdarea, îl lovește pe Dussek cu pumnul în plină față, răcnind cât poate de tare: Vooorbeșteeeee!!! Von Streinitz face involuntar o grimasă, ca la un scrijelit de cuțit pe farfurie. Sub șocul loviturii, prizonierul cade cu tot cu scaun pe spate. Un vârf de cizmă se înfige cu zgomot înfundat în coastele nenorocitului. În picioare, ticălosule! De abia am început. Face un semn celor doi soldați, care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
forme redutabile care poate că alergau spre ele pe podea. Nu auzeau decât bâzâitul caloriferului. Ripley trase aer în piept, înghiți, se îndreptă de spate pentru a prinde lamele somierei metalice și începu să o depărteze de perete. Picioarele patului scrijeliră solul, iar scrâșnetul metalic îi păru asurzitor în liniștea profundă. Când spațiul dintre somieră și perete fu suficient, ea se ridică grijulie, cu spatele lipit de perete, și întinse mâna dreaptă spre vibratorul pe care-l pusese pe saltea. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tablă. Din spate, Mihnea dirija orchestra: Cătălin înțepa în stânga și-n drepta cu șurubelnița (când Belcin întreba cine vrea să rezolve problema, voluntarii săreau pe capete); Gino se prăbușea din bancă și se plimba printre rânduri cu fața tumefiată; Andrei scrijelea AC/DC, Metallica și Megadeth la perete; Cezar stătea cu spatele la catedră, moțăind sub hainele din cuier. Singurul care-o pățea era Suciu, tocilarul clasei. Suciu lua vitamine pentru creștere: Cavit, glucoză și vitamina B Complex; credea că îi fac creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Roșu, asul aviației germane, care ciuruia aparatele britanicilor în primul război mondial: în zilele senine, prin carlinga de sticlă și lemn, le fluturau urechile de la casca din piele roșie. De la Ploiești la Stalingrad, aparatul său făcea prăpăd și reușitele erau scrijelite pe aripă, între dungile crucii negre cu margine albă. La Stalingrad, Vitalian l-ar fi pus la pământ chiar pe celebrul Meresiev, pilotul sovietic care își conducea avionul fără mâini, fără picioare (toate retezate în luptă), dar cu butonul mitralierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chitară, care, sub loviturile chinurilor scotea dulce cântare. Călăii stăteau În jurul lui și‑i zdrobeau trupul, dar el, fiind lovit, slobozea ca un instru ment de aramă de pe buzele sale cân‑ tarea credinței ; l‑au atârnat pe lemn și‑l scrijeleau, dar el Îmbrățișa lemnul ca pe pomul vieții ; au sfârtecat obrajii dreptului cum Îi sfârtecaseră și coastele, dar el cuvânta cu măiestrie ca și cum ar fi dobândit mai multe guri și făcea de rușine pe vrăjmaș prin această străină Înfrângere”172
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
București, 1983; Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu Mureș, 2002, pag. 78, 79, 210. Ignătescu Toader 1957 Sculptor „Dacă cineva și-ar propune să mă elimine, fizic, ar trebui să-mi ia, definitiv posibilitatea de a tăia, scrijeli, ciopli, modela lemnul. Omul nu poate dăinui fără a visa. Eu nu pot visa decât cu lemnul lângă mine. Lemnul îmi dă speranță, putere, dorința de viață, de luptă, de înfruntare a realităților. Doar atunci când creez mă simt eu însumi
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Meridiane, București, 1983; Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 78, 79, 210. Ignătescu Toader 1957 Sculptor „Dacă cineva și-ar propune să mă elimine, fizic, ar trebui să-mi ia, definitiv posibilitatea de a tăia, scrijeli, ciopli, modela lemnul. Omul nu poate dăinui fără a visa. Eu nu pot visa decât cu lemnul lângă mine. Lemnul îmi dă speranță, putere, dorința de viață, de luptă, de înfruntare a realităților. Doar atunci când creez mă simt eu însumi
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
susținute. Cruda... e o plonjare în copilărie, în timpul fascinant al unui carnaval la care participau oameni din zonele marginale, intrați în vria pregătirilor pentru această formă de cultură arhaic stradală, primitiv exhibiționistă, cu mult înaintea începerii ei. Pojghița festivă e scrijelită de García cu un cinism subversiv care frizează perversitatea oricărei celebrări, explozie de furie și frustrare. Muzicieni și dansatori îl însoțesc pe García în demersul lui arhetipal, care lasă libere frâiele protestului și revoltei. Textul a fost scris pornind de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
doare asfințitul nins cu sânge / Și îngerii mă ustură stingheri... / E-atât de frig... Și valul ăsta plânge / Din toate baierele lui de cer... // Cernut din aripi, fluturam tăcere / În mângâieri de perle fumegând... / Foșnea molatec marea printre stele / Și scrijelea dumnezeiri în vânt. // Ardea lumina ca o jertfă aspră / Desculță-n spuma unui cer murdar... / Și umbra ei de pasăre albastră / Murea în rana soarelui amar. // E-atâta dor în umbra ruginie / Și printre stele șoaptele-s adânci. Încărunțit cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
și băgat, Împreună cu toți frații de pe rând, cam Într’o râlă, Într’o brazdă. Cică trebuia să fiu vândut, iar locul meu dat altuia. Au venit unii, mi-au „cântărit“ ramurile, ce mai rămăsese din rădăcini, coletul, tulpina; mi-au scrijelit scoarța, să vadă dacă’s viu; eu am răbdat, dar ei au zis că’s prea scump și au plecat. Alții luau cu ei pe unul sau altul dintre frații mei. Tot mai singur pe zi ce trecea, mă uitam
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Muntele suferinței ne iese în cale nu ca un mușuroi pe maidan, pe care să-l trecem întărind nițel genunchii și gleznele. E un munte cu prăpăstii amenințătoare, cu suișuri abrupte, cu colți de stâncă ce-ți rup hainele, îți scrijelesc carnea care-ți sângerează, cu tunete și trăznete care te înspăimântă, cu prăvăliri de pietre și prăbușiri de copaci în cale, dar cu lumini de curcubeu pe creste. Iată, ai învins. Ești sus, sus! Te bucuri cu lacrimi de bucurie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în mîinile invadatorilor. Germanii și ungurii erau mai puțin entuziaști în fața bastionului cultural de acolo al lui Iorga. L-au pustiit și au pus o placardă pe care scria Schweineamt ("birou pentru porci"); ungurii au ajuns pînă acolo încît au scrijelit pe copaci Éljen Magyarország!, "Trăiască Ungaria!" Devastarea a fost aproape totală; Iorga, care trăia încă în secolul al XIX-lea, i-a învinovățit pe ofițeri că nu dăduseră dovadă de minimul de solidaritate obligatoriu între toți intelectualii"53. Iorga se
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
e lucru știut că, începând cu poststructuralismul, tonul discursului teoretic devine cam prăpăstiosă. Astfel, sker, rădăcina indo-europeană despre care e vorba, însemna: a cicatriza, a juli, a jupui. Latinescul scribere avea următoarele sensuri: a zgâria, a face o incizie, a scrijeli, a înscrie, a prescrie etc., iar cribrum (tot din latinăă desemna ori acțiunea de a cerne prin sită, ori a deforma. Trecem de skariphos, skrifla, (disăcrimen, cernere și hridder, ca să ne întoarcem la sker și variantele lui, kar și caro
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]