572 matches
-
cu umerii încovoiați. Bătu în ușa Melaniei Lupu. * Popa tresări. În prag apăruse Doru Matei. Se apropie vorbind în șoaptă: ― Nu-mi place! Bătrânul opri balansoarul și întinse gâtul. ― Ce nu-ți place? ― Caraliul ăla gras nu se desprinde de scrin. Îl măsoară, îl pipăie... Poate apasă o dată bine... Grigore Popa se chirci. Își scoase mâinile de sub broboada groasă. Erau noduroase, cu degete crispate ca niște rădăcini, prea mari pentru trupul firav. ― Dar să mănânci borș pe socoteala mea ți-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trupul ca în sculpturile lui Michel... Inima i se oprește. Femeia ține în mână un stilet lung cu lama încovoiată. Îl ascunde, ca și zâmbetul, în spatele evantaiului. Ce vrea? șopti înăbușit Valerica Scurtu. De când a venit nu se dezlipește de scrin. Îmi vine să... Melania Lupu duse degetul la gură: ― St, draga mea! Ar putea să ne audă. Nici mie nu-mi place... Apăsă pe comutator. Bucătăria se umplu de o lumină tulbure. Valerica Scurtu își înfipse unghiile în părul cleios
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de roșii. Sculptorul ținea mâncarea pe genunchi. Se descurca perfect, era evident că-i obișnuit cu mesele încropite. Isprăvi primul și făcu hârtiile ghemotoc. Respiră adânc apoi aprinse o țigară. ― Tinere! spuse Popa cu gura plină, înghiți și arătă spre scrin: Uită-te dacă mai sânt acolo... ― Asta ar mai lipsi! ― Firește că sânt îi asigură Melania Lupu. ― Îmi place să mă conving. Doru Matei lăsă țigara în scrumieră. Declanșă mecanismul ascunzătorii, scoase cele două pânze și le desfăcu. ― E în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e supravegheată. Sânt convinsă că e! Da... O greșeală de neiertat. Comisese de fapt două. CAPITOLUL VIII INEGALABILA MELANIA LUPU COMITE ERORI ― Luați loc, vă rog. Melania Lupu îi indică amabilă un scaun, apoi scotoci în poșeta lăsată pe marginea scrinului și scoase o batistă. Avea o fustă cenușie și o jachetă neagră, lucruri simple, ieftine, dar care cădeau admirabil. Cristescu o examină câteva clipe. " Trebuie să fi avut un trup perfect." ― Sînteți singură? ― Da... Adică, nu. Domnul Popa s-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mișcările locotenentului care răzbăteau surd din cămară. În camera ei, Melania Lupii povestea ceva pisicii. Cunoștea vocea monotonă care se împletea la un moment dat cu ron-ron-ul motanului. Înaintă elastic și așteptă din nou." Acum!" gândi și se precipită spre scrin. Atinse stema. O tuse uscată îi opri brațul în aer. Melania Lupu stătea în cadrul ușii. Pisica i se răsucise pe după gât, ca un guler de blană negru. Vorbi încet: ― Comiteți imprudențe, domnule Matei. Nu-i acum momentul să admirați pânzele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vezi?" " Încă o noapte, gândi Grigore Popa. Noaptea te simți mai singur. Când eram mic, dormeam cu un ursuleț. Îl chema Martin și-i lipsea un ochi..." " Am să mănânc o cireașă glasată, gândi Melania Lupu. Mai am câteva în scrin." " Aș avea chef să sparg ceva, gândi Doru Matei. Nu mai suport liniștea... O aud, mi s-a agățat de timpane, mă doare!" "Panaitescu și Valerica, gândi Grigore Popa. Ce destin... Amândoi, acolo... Presimt..." ― Presimt că e zadarnic, spuse răgușit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
război, casa a aparținut soților Cruceanu. În '41, a devenit reședința personală a șefului comandamentului german, Werther von R. Ne-au trimis și un inventar. Când s-au mutat primii locatari, au primit ca "zestre" o lustră Murano și un scrin baroc. Se presupune că au aparținut soților Cruceanu. ― Altceva? Locotenentul surâse. ― Vă așteaptă domnul Van der Hoph din Amsterdam. ― Mă așteaptă? ― Dădea târcoale imobilului. Când se pregătea să sune, l-au oprit băieții și l-au rugat să-i însoțească
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ERRARE HUMANUM EST Melania Lupu urmări silueta maiorului până când acesta dispăru la capătul străzii apoi trase obloanele. Verifică încă o dată ușa de la intrare și se întoarse în hol. Își surprinse chipul în oglinda mică cu pompoane de mătase, agățată lângă scrin. Un cap micuț, cu bucle grațios zbârlite. Șopti: ― Ești singură, draga mea. Dar nu trebuie să te amăgești pentru că el nu te-a crezut! Ți-a lăsat timp ca să te trădezi. Va trebui să fii mai isteață decât ai fost
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce îl căutați pe domnul Vîlcu? ― Urmez un tratament, spuse încet bătrâna. ― Ce fel de tratament? ― Dentar. ― Domnul Vîlcu?! Femeia își coborî privirea: ― Da. Cristescu ridică receptorul. Recunoscu glasul locotenentului Azimioară. ― Da, dragul meu... ― Am reușit să descopăr ascunzătoarea din scrin. ― Presupun că e goală. Nu-i nimic. Te aștept! ― Încă ceva, spuse locotenentul. Televizorul din camera bătrânei e deschis. Ce fac? Maiorul rîse: ― Lasă-l așa și vino repede. Am primit rezultatul autopsiei Valericăi Scurtu și a lui Grigore Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de artă, am avut sentimentul că un far s-a aprins brusc. M-am uitat din curiozitate și pe inventarul întocmit de Sfatul Popular atunci când casa a fost dată în folosință diverșilor particulari. Conținea o lustră de Murano și un scrin baroc rămase de la familia Cruceanu. Scrinul din hol pe care Valerica Scurtu își ținea murăturile... În noaptea dinaintea "sinuciderii" lui Panaitescu, s-a spart o țeavă chiar în săpatele comodei. Mi-e destul de lesne să reconstitui acum evenimentele. Încercând să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un far s-a aprins brusc. M-am uitat din curiozitate și pe inventarul întocmit de Sfatul Popular atunci când casa a fost dată în folosință diverșilor particulari. Conținea o lustră de Murano și un scrin baroc rămase de la familia Cruceanu. Scrinul din hol pe care Valerica Scurtu își ținea murăturile... În noaptea dinaintea "sinuciderii" lui Panaitescu, s-a spart o țeavă chiar în săpatele comodei. Mi-e destul de lesne să reconstitui acum evenimentele. Încercând să-l miște, unul din locatari a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a furnizat un amănunt interesant. În noaptea respectivă, sfidând orice rațiune, toți, fără excepție, dormiseră în hol. Desigur, se temeau ca nu cumva, în lipsă, vreunul să pună mâna pe pânze și să dispară. Simțeau nevoia să aibă tot timpul scrinul sub ochi. O corelație în același sens mi-a îngăduit-o și sosirea domnului Van der Hoph la București. S-a dat drept bijutier. Un telefon la Ambasada română din Amsterdam ne-a adus completarea: bijutier desigur, dar și proprietarul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
autorul scrisorii. De fapt și domnul Vâlcu a fost obligat să acționeze cam pripit. Noaptea respectivă o petrecuse la doamna Doina Popovici. Când s-a întors acasă, și-a dat seama că vecinii săi descoperiseră pânzele. Asociația dintre țeava spartă, scrin, înnoptatul în hol și tablouri era firească. A sesizat desigur și aerul particular al oamenilor, expresia de nerăbdare, teama, nădejdile nebune. Bănuiesc cu ce oftat de ușurare au primit vestea că plecați în concediu. Mă înșel? ― Nu știu unde vreți să ajungeți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e o locuință în care se află totul, dar au tăcut pentru că se bucurau de asistența medicală acordată. Bătrâna clipi nedumerită: ― Credeți într-adevăr, domnule maior? ― Și-acum să vedem cum s-au petrecut lucrurile. Despre existența tablourilor ascunse în scrin erați informat cu mult înaintea vecinilor dumneavoastră. Chestiune poate de ani de zile. Așa ați ajuns să locuiți aici, voiați să fiți cât mai aproape de tablouri. Nu le-ați mutat, considerând tainița sigură. Și-apoi, prin însăși natura îndeletnicirilor, riscați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lacrimi în ochi și cu sughițuri puternice, să revadă imaginea nespus de dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
reia un jurnal mai vechi în altul mai nou reactualizând trăirile sau exprimânduși părerea deja mai matură cu privire la anumite aserțiuni etalate anterior. Așa se face că, în ceea ce voi da spre publicare mai jos, fără a face vreo aluzie la scrinul cel vechi, “de stil rococo original”, ornamentat cu “medalioane de porțelan”, din Scrisorile unui egoist, a lui I.L.Caragiale, găsim un fel de reluare în jurnalul următorului deceniu, al nouălea, a Mâncătorilor de etichete, jurnal scris de Gerard, prin 1977
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
primisem cravata de pionier, dar, recunosc, mă mândream mult cu asta. Purtam cravata roșie ca pe un trofeu. Când ajungeam acasă de la școală, deși-mi aruncam hainele peste tot, așezam cravata, invariabil, în cel mai șic depozit din casă, un scrin moștenit de la o străbunică. Pentru că mereu nu-mi găseam toate hainele singura certitudine... vestimentară fiind cravata tata mă amenința uneori că într-o bună zi o să mă trimită la școală îmbrăcat doar cu amărâta aceea de cravată, ceea ce mă supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dormitor ticsit cu toate lucrurile necesare de obicei unui dormitor. În colț era un șifonier. O noptieră cu o întreagă colecție de pahare cu apă de vechimi diferite și-un ceas deșteptător cu cifre digitale roșii - 4.34 p.m. -, un scrin doldora de deodorante și capace, un flacon de multivitamine și rămășițele unui sul de hârtie igienică, folosit până la partea unde hârtia se încrețește, ca degetele după baie. Toate lucruri obișnuite într-un dormitor - numai că nu le recunoșteam pe nici unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peste nici un fel de scrisori, extrase de cont sau facturi, nici măcar peste plicuri de corespondență nesolicitată. Nici un singur lucru care să poarte pe el numele meu nu era aruncat la întâmplare, dosit sau rătăcit sub sofa, sub pat sau în spatele scrinului. Nimic. Și nimic fi legat de Clio Aames. Șocul provocat de toate astea laolaltă, nivelul de luciditate și control pe care-l implicau, m-au izbit destul de tare. Eram speriat și jignit. Ceea ce începuse ca o căutare atentă, curioasă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Tușa Ruth ar putea fi genul de femeie care ar scuipa într-o batistă și te-ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși ațintiți la mine, mișcând încet din urechea stângă pentru a cerceta micul spațiu din spatele lui. Am căutat prin buzunarele hainei îmbibate de apă. Era mai grav decât crezusem: scrisorile erau toate compromise. Din fiecare buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea pe[ ]. N [ ] face [ ]. — Alo? am zis. E cineva acolo? Cine e? Și, ascultând atent șuierăturile, un cuvânt îmi urcă din plămâni și mi se articulă singur, luându-mă complet prin surprindere. — Clio? am spus. Legătura se întrerupse definitiv. Pe scrinul lui, motanul ridică un ochi, clipi o dată și adormi la loc. Stând turcește pe patul din hotelul Willows, am scotocit în rucsac, am scos sticla de votcă la jumătate de litru, i-am desfăcut dopul și-am tras o dușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sau chiar toată fără să-mi aduc aminte. Nu o băusem; era încă acolo, nu fuseseră luate din ea decât câteva înghițituri. Am pus biletul împăturit de la domnul Nimeni înapoi în Originea speciilor și le-am băgat pe amândouă în scrin. Un duș m-ar fi ajutat să-mi revin și mi-ar fi limpezit gândurile, dar nu aveam timp. M-am hotărât să mă mulțumesc cu confortul pe care mi-l puteau oferi un tricou și niște jeanși curați. Închizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu cureaua legată într-un soi de nod. Își uscase părul negru uscase frecându-l cu prosopul și acum era umflat și încâlcit. — Să nu spui nimic, zise ea. Ai o perie? Am încuviințat și-am arătat cu degetul spre scrin. — Mă cheamă Scout, spuse ea, întorcându-se și trecându-și peria mea prin păr. — Aveam de gând să întreb, am zis. Eu sunt Eric. — Eric Sanderson, știu. — Știi? M-am sprijinit în coate. — Sigur. Părea confuză. — Ce credeai? Că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prin întuneric peretele în căutarea comutatorului. Clic. Am pășit înăuntru. Un dormitor. În spatele ușii se afla un dormitor mic și ordonat. Un pat simplu, un raft de cărți bătut în cuie pe perete, deasupra lui, un dulap de haine, un scrin, o noptieră și o măsuță de scris aproape de ușă. Am închis ușa după mine, am pus jos cușca lui Ian și mi-am sprijinit rucsacul de masă. Sub stratul gros și tăcut de praf, încăperea avea un miros vag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Doamne, Eric. Ce mama dracului e asta? am spus în șoaptă. Ce naiba încercai să faci? — Ce naiba încercai să faci? Am întors camera cu susul în jos. Am umplut aerul cu praf străvechi și patul cu tricouri, pantaloni și șosete din scrin și un teanc de cărți deschise, scuturate, din corpul de bibliotecă. Doctorul specialist în șocuri nu mai putea ține lucrurile în frâu, acum eram o creatură făcută din mecanisme defecte. Ce naiba încercai să faci? Haide, acum sunt pregătit pentru următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]