58,131 matches
-
măsurile pentru ca sensibilitățile oaspeților să nu fie cu nimic agresate. (pentru întreaga poveste vezi p. 68). Cartea lui Mircea Mihăieș grupează un amplu eseu despre opera lui Nicolae Manolescu, o cronică la cea mai recentă carte a sa, Cititul și scrisul (apărută la editura Polirom, Iași în anul 2002) și un interviu de aproape 60 de pagini. Nu voi insista asupra eseului Ambiguitatea transparenței din motivele invocate la începutul acestui articol și pentru că el a mai fost deja publicat în chip
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
s-au modificat, iar vechile formulări pot crea confuzie. Scrie Mircea Mihăieș, „poate că, fără să o știe, Nicolae Manolescu a și scris primul capitol - Copilăria - al «autobiografiei» la care visează. Că ea se va numi sau nu Cititul și scrisul nu are nici o importanță. Important e că scrisul lui Nicolae Manolescu se citește cu o plăcere enormă” (p. 44). Este inutil de spus că între timp Cititul și scrisul a devenit o carte publicată și chiar sumarul prezentului volum conține
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
confuzie. Scrie Mircea Mihăieș, „poate că, fără să o știe, Nicolae Manolescu a și scris primul capitol - Copilăria - al «autobiografiei» la care visează. Că ea se va numi sau nu Cititul și scrisul nu are nici o importanță. Important e că scrisul lui Nicolae Manolescu se citește cu o plăcere enormă” (p. 44). Este inutil de spus că între timp Cititul și scrisul a devenit o carte publicată și chiar sumarul prezentului volum conține o cronică la ea. Cred că ar fi
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
care visează. Că ea se va numi sau nu Cititul și scrisul nu are nici o importanță. Important e că scrisul lui Nicolae Manolescu se citește cu o plăcere enormă” (p. 44). Este inutil de spus că între timp Cititul și scrisul a devenit o carte publicată și chiar sumarul prezentului volum conține o cronică la ea. Cred că ar fi fost mai indicat ca acest appendix să fie topit în substanța eseului propriu-zis, din moment ce acesta tot nu a fost datat. Exegeza
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
sunt artificiale. Când Faianță mănâncă mîncare chinezească, la știri tocmai se vorbește despre un mafiot chinez tranșat și folosit ca ingredient culinar. Constantin Popescu știe că scrie neconvingător; de multe ori afirmă, comentează și impune când ar fi trebuit ca scrisul să sugereze prin propriul meșteșug: „Spectacolul este deprimant umilitor, barbar, dezolant, cinic, dizgrațios, aberant, dezgustător, inuman, degradant...” sau „Imaginea este, bineînțeles, intrigantă”. În momentul în care indivizii au un accident cu mașina, la casetofon tocmai ascultau Diesel Power - Prodigy, când
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
de varianta fericită). Fiecare poet proletcultist trebuia să fie receptiv la sfaturile „îndrumătorului”, deținătorul adevărului absolut în materie de ideologie stalinistă. Rolul acestora era esențial pentru că așa cum recunoștea Nina Cassian în 1975, „oricîtă dăruire și sinceritate ar fi manifestat în scrisul lor, ei (poeții - n.m.) trebuiau să înțeleagă că, fără ajutorul îndrumătorilor, n-ar fi fost în stare să scrie o operă angajată, pe măsura cerințelor Partidului și Poporului” (p. 171). Publicarea de versuri proletcultiste în ziarul „Scînteia” reprezenta visul suprem
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
fi trebuit să-și asume măcar obligația minimă de a aduce la zi bibliografiile tuturor scriitorilor analizați) și a unor absențe greu de explicat la nivelul selecției, Istoria literaturii române de Ioan Holban este un util companion pentru înțelegerea specificității scrisului unor importanți scriitori contemporani. Talmeș-balmeș Pornit de la o idee ingenioasă, dar aproape lipsit de utilitate practică este Dicționarul de opere, coordonat de profesorul Mircea Anghelescu. Lucrarea este concepută pentru uzul aproape exclusiv al școlarilor, fapt sugerat de publicarea ei într-
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
con de umbră sau compromiși (adesea nu pentru opera lor, ci mai mult pentru atitudinile și apartenențele lor trecute). Nimeni din redacția RL nu se implică în alegerile ori în judecățile dlui Ș, așa cum de altfel nu se amestecă în scrisul nimănui. Nu e vorba de a împărtăși opiniile celor pe care-i publicăm. Problema este că se preferă de către mulți comentatori de astăzi o judecată globală negativă asupra unor autori pe care critici foarte supărați pe comunism nu-i mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
cu actualitatea culturală germană, pentru descifrarea unor mesaje aluzive din text și pentru explicarea suplimentară a unor construcții lexicale mai greu de înțeles. Inteligentă, rafinată, directă, incomodă, iconoclastă, Hertha Müller zugrăvește lumea contemporană în culorile ei reale. Chiar dacă adevărurile din scrisul său continuă să doară, în Germania are reputația unei mari scriitoare, fiind propusă pentru Premiul Nobel. Traducerea cărții Regele se-nclină și ucide reprezintă și pentru cititorii români un bun prilej de a face cunoștință cu opera sa.
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
precum spre niște entități răscumpărătoare ale decăderii omenescului. Despovărate de răspunderea materiei vii, naturile moarte îndeplinesc o funcție consolatoare și chiar inspiratoare, nu fără, totuși, obsesiva notă a fatalei cruzimi: "sub o măsuță de bar odihnesc două excelente mașini de scris: dacă una se blochează, cealaltă intră în tură. Altcînd, călăreții popoarelor de stepă aveau alături calul de rezervă. Pe cel căzut îl consumau". în imperiul incertitudinii și al devalorizării, imaginația autorului pătrunde nu fără cochetăria care pune surdină revoltei (expresia
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
și individuală" (în Studii de lingvistică și filologie, I, 1988). Tot Hasdeu formula și excepția, ca o subregulă particulară, întemeiată estetic: la cuvintele în -ie, genitiv-dativul ar prezenta "o urîtă concurgere a trei i": filosof-iii; lingvistul - care propune diferențierea în scris între i vocalic (i ) și i semivocalic (scris i ) - era de părere că la cuvintele din seria citată ar fi fost de ajuns să se scrie cu doi i, pentru a indica pronunția bisilabică, forma articulată filosofii acesteia fiind astfel
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
-a, 1948), se arăta convins de motivarea fundamental estetică a unei norme care ținea în primul rînd de scriere, nu de pronunțare: "Genetiv-dativul singular articulat al femininelor în -ie are finala -iii (conform regulei pomenite chiar acum), pe care în scris o redăm totuși prin -iei (cel puțin așa recomandă Academia). Din cauză că ultimul i este absorbit de cel precedent, pronunțarea ei reală apare, în gura celor mai mulți români, ca -ii (cu doi i sonanți)". Regula specială era constituită "ca să evităm prezența a
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
criticul și prozatorul Mihai Zamfir lansa scriitorilor români o foarte incitantă provocare: "Ce-ar fi dacă, în loc de a lansa pe piață noutăți dubioase, ne-am consacra rescrierii capodoperelor? Dacă am actualiza, în felul nostru, arta medievală a copierii comentate, a scrisului în palimpsest? Ce-ar fi dacă cititorul ar ști din capul locului la ce să se aștepte atunci cînd deschide romanul?" Scriitorul însuși a făcut pasul decisiv de la recomandare la faptă, rescriind (cu rezultate pe care nu este cazul să
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
Ceea ce nu le schimbă însă nici destinul, nici comportamentul, nici atributele care i-au făcut celebri. La nivel stilistic, scriitorul imită comportamentul auctorial al vechilor cronicari. El utilizează un limbaj expresiv și mustos, cu parfum de epocă (noutate absolută în scrisul lui Stelian }urlea), iar din cînd în cînd naratorul intervine direct pentru a sublinia dificultățile misiunii sale, dar și determinarea de a duce lucrurile pînă la capăt. Iată un început de capitol din care răzbat, parcă, îndoielile lui Miron Costin
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
făcusem nici o însemnare în sulurile de hîrtie pe care le purtam cu mine în lungul și latul lumii. Se petrecuseră destule care meritau să fie consemnate și ar fi trebuit să fiu îngrijorat că migala cu care mă dedasem cîndva scrisului se risipise ca un fum. Abia întors din domeniile Ursului, mi s-a deslușit limpede că nu mă pot îndepărta prea mult de ceea ce cred că mi-ar fi menirea și cu ajutorul Domnului trebuie să continuu o muncă începută cu
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
mai străină; trebuie să observăm că, efectiv, prima e mai aproape de obișnuințele de pronunțare românești, de structura tip a silabei (în mod normal consoana se grupează cu silaba următoare, pentru esemes pronunțarea-tip fiind în contradicție cu originea: e-se-mes). În scris e convenabilă din motive de economie a comunicării păstrarea abrevierii (sms/SMS), dar expresivitatea glumeață nu ezită să propună transcrieri ale formei orale: semese(u) ("ți-am dat un semese direct pe Atomic!", fanclub.ro; "i-a transmis un semeseu
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
creația sa se spune că este încărcată de promisiuni pentru mai tîrziu. Apoi, brusc, eroul nostru observă, la început mirat, că, din sintagma "tînărul scriitor", pe care o credea veșnică, a dispărut primul termen și, eventual, află din ziare că scrisul său se află la antipodul "literaturii tinere". Uluit ridică privirea dintre hîrtii și constată că mai toți colegii săi de generație - la ale căror nunți a participat și pe ai căror copii i-a văzut în scutece - au încărunțit, iar
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
buletinul și înțelege cu stupoare că scrierea vîrstei sale începe cu cifra cinci. Începe să priceapă că imaginea sa în ochii celor din jur este alta decît cea pe care se obișnuise să o creadă. Dar cum s-a modificat scrisul său în toată această perioadă? Scrie el mai bine astăzi decît acum două sau trei decenii cînd toată lumea îi prevestea un viitor strălucit? A confirmat sau a infirmat el, ca scriitor, toate speranțele puse în scrisul său de veteranii condeiului
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
cum s-a modificat scrisul său în toată această perioadă? Scrie el mai bine astăzi decît acum două sau trei decenii cînd toată lumea îi prevestea un viitor strălucit? A confirmat sau a infirmat el, ca scriitor, toate speranțele puse în scrisul său de veteranii condeiului? Pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări, autorul în cauză are o singură cale: să publice, în aceeași carte, eșantioane semnificative din textele scrise și, eventual, publicate, de la începutul carierei pînă astăzi. Exact o astfel de
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
din etnicismul gândirist, printr-un proiect de europenizare disperată: "Prin generația Meșterului Manole, scriitorul român are dreptul de a păși în universalitate, bogat de o cultură românească esențială și liber de a crea orice pe temelia acestei culturi. Până acum scrisul nostru a clădit alături de cultura europeană. Azi are dreptul de a crea în ea, deoarece posedă în urmă un ciclu împlinit, o tradiție și un sens ascensiv" (p. 227). Anterior, în 1939, același Vintilă Horia a firma că tinerele condeie
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
de starea de saludos. La îndemîna oricui are tăria să renunțe la ceva. Nimic nu se obține fără renunțări. Sînt născut-crescut în București. Locuiesc mai mult la țară. Am renunțat la garsoniera de lîngă Muzeul Literaturii. După o noapte de scris, pot să umblu peste dealuri, să stau de vorbă, cu mare plăcere, cu văcarii, cu ciobanii, să vorbesc singur. Să tac. Să fluier. Să umblu desculț. Să mănînc doar cînd îmi este foame, nu pentru că a venit ora mesei. Nu
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
că eram așteptat... Avem intimitățile noastre... C.M.: Vă adresez acum o întrebare desprinsă parcă din Oracolele liceenilor. Care sînt scriitori dumneavoastră preferați? A.E.: Thomas Mann și Hermann Hesse. Rilke, Kavafis, citesc multă poezie. Quintilian, Arta oratorică, o artă a scrisului, de fapt: superbe exerciții de concizie și logică. Salinger, Huxley. Lista e mai lungă... C.M.: Domnule Ecovoiu, vă mulțumesc!
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
a fost cazul, nu m-am revoltat cînd a trebuit, nu mi-am achitat datoriile față de părinți și în special față de fratele meu... Am insomnii, coșmaruri, nu-mi găsesc nici o scuză sau iertare. Dar nu mi-am trădat vocația, adică scrisul, și am avut de-a lungul anilor...o oarecare onestitate, fidelitate, rigoare, spirit critic și autocritic exagerat, pînă la autoflagelare morală și spirituală "Omul nu poate fi liber decît acționînd contra propriei naturi", spunea Péguy. Sînt cel mai aprig dușman
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Hoție din ideile unuia din Visurile lui Lebruin, apărută la Brăila în 1840, an după care începe să se discute și la noi tot mai frecvent despre plagiat. O dată cu răspândirea tiparului și mai buna circulație a cărților a făcut ca scrisul să asigure, în a doua jumătate a secolului XIX, o anume notorietate. Înainte de a deveni obligatorie, semnarea textelor era un motiv de mândrie. Ceea ce nu înseamnă că scriitorii pașoptiși nu mai făceau - uneori cu bună știință - confuzie între original și
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
vibrante drept un factor benefic, apt a garda individualitatea în pofida tuturor adversităților, un mijloc al unei lustrații spontane prin intermediul "suferinței pe viu". Un test - de foc - al identității lăuntrice. Oarecare mirare, consideră Lucian Raicu, poate stîrni și faptul că, în scrisul lui E. Lovinescu, remarcabila claritate și rigoare a conceptelor se situează pe o bază irațională, atestată într-o manieră neechivocă de însuși autorul Memoriilor, a vagului muzical, a inefabilului unor dispoziții sufletești. Pe de-o parte expresia limpidă, de-o
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]