1,587 matches
-
nimănui. Doamnă cârciumărească, vă rog un cârnat cu sos pentru domnișoara Fotzi. (Fotzi se așază. Cârciumăreasa îi aduce un cârnat rece și pocnește farfuria de masă. Fotzi se joacă obscen cu el. Schweindi și Hasi clatină din cap indignați) HASI: Scroafă împuțită. JÜRGEN: Fotzi, nu de asta ți-am plătit eu cârnatul. Pentru dezgustătorul din existența omului nu vreau să aud că am plătit ceva. Mai bine înghite în tine crenvuștul. Când o să ai ceva în burtă o să îți vină și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe tine Herta, ca și pe tine, domn' Karl, dar am să vă rog să întreprindeți încercarea să vă faceți mai buni. KARLI (Apasă fața Hertei de șlițul chiloților lui Schweindi): Chiar vrei să preiei o îmbunătățire asupra ta, tu, scroafă în călduri? Vrei chiar să faci un om mai bun din omul din tine? (Herta face semne că e de acord și e lăsată liberă. Cade la podea și scoate o batistă, pe care o ține la nas) HASI: Domn
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
trebui să te chemi Hasi și nu eu, pentru că tu nu ai un corp de Schweindi, ci de iepuraș, și ăla castrat, devorat, unul pe care mai bine îl arunci pe stradă ca să-l vadă lumea. SCHWEINDI (plângăcios): Ești o scroafă răutăcioasă. Dacă o să avem cândva copiii, așa ceva n-o să-ți poată ierta copii noștri. (Hasi îl împunge cu croșeta) Ahhh, acum ai împus în mine, acum corpul meu e rănit. (Hasi îi mai dă o palmă) Ahh... eh... totul are
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Nu știu... tot ceea ce se sfârșește hrănește atât de bine oamenii. Pentru greutățile cu privire la hrană, hrana în sine nu are nici o vină, dacă trebuie să existe... Nici nu-i așa de rău pentru una ca mine... pen' că Fotzi e scroafa voastră, dar numai o scroafă de pe margine. Fotzi nu ucide pe nimeni, și de asta nici nu-i gustă așa de mult foamea din străini. Asta înseamnă să trăiești mai departe, chiar atunci când o viață nu mai vrea asta de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sfârșește hrănește atât de bine oamenii. Pentru greutățile cu privire la hrană, hrana în sine nu are nici o vină, dacă trebuie să existe... Nici nu-i așa de rău pentru una ca mine... pen' că Fotzi e scroafa voastră, dar numai o scroafă de pe margine. Fotzi nu ucide pe nimeni, și de asta nici nu-i gustă așa de mult foamea din străini. Asta înseamnă să trăiești mai departe, chiar atunci când o viață nu mai vrea asta de nici un fel. HERTA: Eu știu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
potrivește exact în propria plăcere. FOTZI (disprețuitoare): Până apare un Bubi pe măsură să-i taie d-lui Schweindi burta din nou. (Hasi se repede la Fotzi și îi vâră cu de-a sila capul într-un cadavru) HASI: Tu, scroafă descreierată, mai deschide și botul nu numai gaura. SCHWEINDI: Tu... tu ai așa un noroc ca nu ești un copil... JÜRGEN (plânge): Doamnă Hasi, vă rog, fiți și d-voastră totuși femeie... (Hasi îi dă drumul lui Fotzi și își
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
această încăpere. FOTZI: Dar noi murim. Noi suntem păsăriți în lume și totuși nu putem zbura. SCHWEINDI (resemnat): Sunt zile în care lumea întreagă miroase a pâine. HASI: Mirosul de pâine m-a făcut să devin înainte de naștere o mică scroafă. De asta m-am luat cu un înfulecător de pâine ca tine, d-le Schweinde-Porcuț1, pentru că voiam să-mi omor de tot mizeria mea pâinoasă. Pâinea este lupta de zi cu zi, acolo unde totul și nimic poate fi de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
degetul arătător) Toate înlăuntrul găurii. În care? (Îl scutură pe Schweindi) În a mea? E oare a mea cu adevărat a mea, sau e numai un pustiu, pentru că nimeni nu o vrea? Ce înseamnă A VREA? Și dacă cine știe ce altă scroafă lasă apă? (Cei din jur încearcă s-o liniștească) Este ăsta un noroc? Înverzește și se împlinește oare totul? Ce să fac eu cu o junglă în burta mea? Trebuie să ucizi, să ucizi, să ucizi... toți oamenii, tot. (Se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lase găurile înfipte, Găurile vieții Cu pumnul lumii, Și să dea la vale pe gât Tot ce-i gata să ajungă copt Și să lase înăuntru Timpul ăla pe bune și lung Pentru groapă și să te spetești Pentru fructul scroafei și carnea vitei. FEMEIA (deschide fereastra cocioabei din nou): Iar te-ai pocnit, iar ai păcătuit, îți pocnești tot timpul lumea din căpățâna ta, îți pocnești mereu căpățâna cu pocnelile tale. Porcii sunt neliniștiți, du-te în cocină și uită
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
-te în cocină și uită-te la porci, dă-le porcilor să mănânce și să bea. (închide fereastra) SEPP BOTDEJIGODIE: Ahdaahda, munții de carne urcă la cer, porcii îngroapă foamea, și foamea îi înnebunește pe toți mai departe, așa o scroafă-i cea mai prima din lumea cărnurilor, în așa fel încât o farfurie plină pute mai puțin, în urmele de viață din ea, ca și cum ar fi a noastră, viața ei. FIUL (privește de o vreme la toată bălăcăreala): Mașina mea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
e cineva cu cineva, numai la noi patria halește ceea ce ar trebui să fie chiar ea însăși. (o vreme scormonește printre gunoaie și apoi pleacă resemnat mai departe) SEPP BOTDEJIGODIE: Lumea unui fitecine e tot așa de mare ca și scroafa lui, și se umple cu foame de la ciuma porcilor și d-aia scroafa trebuie musai tăiată și așa dispare lumea sub pământ și foamea e chiar scroafa, și scroafa este chiar foamea, asta știu deja ochii, încă de pe când erau
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fie chiar ea însăși. (o vreme scormonește printre gunoaie și apoi pleacă resemnat mai departe) SEPP BOTDEJIGODIE: Lumea unui fitecine e tot așa de mare ca și scroafa lui, și se umple cu foame de la ciuma porcilor și d-aia scroafa trebuie musai tăiată și așa dispare lumea sub pământ și foamea e chiar scroafa, și scroafa este chiar foamea, asta știu deja ochii, încă de pe când erau orbi, că ei trebuie să prindă locul în viață pe unde devin cel
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
departe) SEPP BOTDEJIGODIE: Lumea unui fitecine e tot așa de mare ca și scroafa lui, și se umple cu foame de la ciuma porcilor și d-aia scroafa trebuie musai tăiată și așa dispare lumea sub pământ și foamea e chiar scroafa, și scroafa este chiar foamea, asta știu deja ochii, încă de pe când erau orbi, că ei trebuie să prindă locul în viață pe unde devin cel mai ușor roșii... Păi tocmai sângele gâlgâie ăl mai hărmălios Sângele se joacă de-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
BOTDEJIGODIE: Lumea unui fitecine e tot așa de mare ca și scroafa lui, și se umple cu foame de la ciuma porcilor și d-aia scroafa trebuie musai tăiată și așa dispare lumea sub pământ și foamea e chiar scroafa, și scroafa este chiar foamea, asta știu deja ochii, încă de pe când erau orbi, că ei trebuie să prindă locul în viață pe unde devin cel mai ușor roșii... Păi tocmai sângele gâlgâie ăl mai hărmălios Sângele se joacă de-a Foamea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
chiar foamea, asta știu deja ochii, încă de pe când erau orbi, că ei trebuie să prindă locul în viață pe unde devin cel mai ușor roșii... Păi tocmai sângele gâlgâie ăl mai hărmălios Sângele se joacă de-a Foamea Foamea, Scroafa Scroafa joacă Sângele Asta-i rugăciunea cea de toate zilele a gurii unuia ca Botdejigodie Când călărește un dumicat de carne Și tot Ce poate să călărească unul ca Sepp Dumicatdecarne și ce poate să milogească Este râgâitul porcului ăluia
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
foamea, asta știu deja ochii, încă de pe când erau orbi, că ei trebuie să prindă locul în viață pe unde devin cel mai ușor roșii... Păi tocmai sângele gâlgâie ăl mai hărmălios Sângele se joacă de-a Foamea Foamea, Scroafa Scroafa joacă Sângele Asta-i rugăciunea cea de toate zilele a gurii unuia ca Botdejigodie Când călărește un dumicat de carne Și tot Ce poate să călărească unul ca Sepp Dumicatdecarne și ce poate să milogească Este râgâitul porcului ăluia de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la seria de la bicicletă Nici măcar o putoare cât de cât mai serioasă Și atunci când își face cârnații nu dospește nici un sens al vieții la iveală... (brusc, foarte vesel) Zilnic și brav Mă ocup de căpățână și intestinul cel gros Îndop scroafa cu lumea Și hrănesc lumea de la Vinovăție ... Ha, asta a fost din nou o poezie O poezie zburătoare peste întreaga lume Ieri o poezie, mâine o poezie În și de o mie de ani o poezie O poezie e anexată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
copacul prințului moștenitor Acolo stă la răcoare cana cu must a unei umbre oarecare Și umbra răcește mustul Și asta-i o poezea O poezea că lucrurile se încurcă când se numără Până când se agață unele de altele Ca șeful scroafei și cu scroafa Și coasa copil e devorarea mustului și a prințului moștenitor Rudolf 2 O cocină de porci (Femeia și Fiul intră în scenă și vor să spună ceva. Sepp Botdejigodie ia primul lucru care îi cade sub mână
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Acolo stă la răcoare cana cu must a unei umbre oarecare Și umbra răcește mustul Și asta-i o poezea O poezea că lucrurile se încurcă când se numără Până când se agață unele de altele Ca șeful scroafei și cu scroafa Și coasa copil e devorarea mustului și a prințului moștenitor Rudolf 2 O cocină de porci (Femeia și Fiul intră în scenă și vor să spună ceva. Sepp Botdejigodie ia primul lucru care îi cade sub mână și îl aruncă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sunt pentru tine și pentru lume, rele, N-ar trebui să pleci nici o ureche vedeniilor tale Că altfel iar te prăbușești afară din lume Și lumea îți roade din nou șira spinării SEPP BOTDEJIGODIE: Să înjunghii lumea ca pe o scroafă, Și să pui mâna pe lumea înjunghiată Și o mușcătură din măruntaiele lumii s-o lași la afumat Prin propriile măruntaie, prin cele de fier (Fiul vrea să se strecoare spre colțul câinelui cu o țeavă însângerată, dar e descoperit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ta stă în stomacul meu ... Doamne Doamne a cumpărat toate muierile De au devenit întreaga natură, Doamne Doamne este toate muierile care trebuie să existe Hei Sepp cel Împuțit Acu o să ți se facă rău, Așa zice natura către mine Scroafa universală Hei Sepp cel Împuțit Dintr-odată amețești Un metru și șaptezecișicinci centimetri ești tu Trebuie să te scufunzi Nici măcar încă o sută de metri Nici un președinte Președintele coboară de pe un munte periculos în jos Așa mă gândesc Muntele e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o piatră de șlefuit din șorț și ascute o țâră cuțitul) În pivniță, un cuțit așteaptă mereu pe Sepp-ul meu. Cel mai vechi butoi de stejar E obișnuit cu cel mai mare cuțit Sepp cel Împuțit își taie capul Căpățâna scroafei rămâne mereu la mijloc Și în jurul ei se dansează Și mă bate gândul Că el pe dinăuntru așa de gras și cărnos era Și pe urmă la craniu Se scrijelește un rânjet la final. (dispare în gaura de la beci și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
el în oameni Stă și stă și stă Ca un sponsor de spermă sau un calendar gata scris Cei care au luat parte la război caută adevărul Cadavrele sunt corpurile învingătoare Crucea de pe mormânt e o escrocherie Monumentul este dintotdeauna scroafa cea mare și lașă (își aduce must din gura beciului și bea) Un președinte nu are cizme de cauciuc Un președinte are două picioare moarte și două încălțări de lac lăcuite Stau peste întreaga lume Am mii de perechi de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
întâmple nu decide nici un om, decide omenirea (iese) (Sepp Botdejigodie scoate must, bea și gargarisește. Fiul vine cu niște piese dintr-o mașină și se oprește) FIUL: Să te înfrupți și să bei pământul, asta ești în stare. Mărul și Scroafa. Scroafa înfulecă pământul și este înjunghiată. Sânge și must. Scroafa sângerează și mărul va fi la mare cinste într-un must. Ce rămâne din asta, ești tu. (îi cade o ștangă de sprijin. Se apleacă după ea și tot ce
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu decide nici un om, decide omenirea (iese) (Sepp Botdejigodie scoate must, bea și gargarisește. Fiul vine cu niște piese dintr-o mașină și se oprește) FIUL: Să te înfrupți și să bei pământul, asta ești în stare. Mărul și Scroafa. Scroafa înfulecă pământul și este înjunghiată. Sânge și must. Scroafa sângerează și mărul va fi la mare cinste într-un must. Ce rămâne din asta, ești tu. (îi cade o ștangă de sprijin. Se apleacă după ea și tot ce ține
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]