585 matches
-
Încreți, apoi se destinse Într-un zâmbet. Pesemne mesteacănul Îi trezea În suflet amintiri nebănuite. - Fenomene ale naturii. Nu-i nici o minune. Apoi, Înfundându-și bărbia În palmă, continuă firul confesiunii: - Savanții noștri, spuse, apucând cu cealaltă cîteva resturi de scrumbie și aruncându-le motanului negru cu o pată albă pe ochiul drept ce i se cățăra mereu pe genunchi, răsfirându-și și Înfigându-și cu sagacitate ghearele ascuțite În pantalonii săi de doc, care prinseseră luciu de atâta purtat, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mâini, fumegă În amurg ca niște cârpe... Cam asta-i cu credința, conchise el. - Și acum, Îndrăzni Mașa, la voi nimeni nu mai crede În Dumnezeu? - Nimeni, spuse calm vizitatorul, ștergându-și cu dosul palmei buzele de resturi de scrumbie și ulei. - Și mâinile? - Ce-i cu ele? - Mâinile adâncite În rugă, despre care mi-ați vorbit. - Aha, sunt simple mâini. Niște mâini Împreunate În gol. Detașate de tot ce-i trup și tot ce-i suflet. Niște mâini, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe care l-a prefăcut În putregai. Și atunci Înlăuntrul lui pătrunde un alt vierme, care-l roade până-n rădăcini. Și viermele acesta ne roade și pe noi. Nu e de mirare că am degenerat. Spunând aceasta, Extraterestrul mușcă din scrumbia extrem de delicioasă. - Hm, mormăi el mestecând carnea albă, marinată, acoperită de o pojghiță sidefie, unsuroasă, presărată cu bobițe de muștar și de piper. Asemenea marfă la noi nu prea găsești... Și adăugă: Am auzit că În Rusia aceasta a voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
seară se Îmbăta atât de crunt, Încât din pricina spirtului băut, i se aprindeau mici flăcări albăstrii pe buze. Duminică după vecernie pica lat de oboseală și luni la prânz se scula plin de voioșie, ca un nou-născut. Mestecând bucata de scrumbie, Extraterestrul continuă: - La Stavropol am Întâlnit un anume Fedea Iacuvlovici care fabrica spirt Într-un alambic improvizat dintr-un tranzistor. La Început, văzându-l cum stă ciucit pe vine, cu urechea Înclinată Înspre aparat, mi-am zis că omul ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de femei și de bărbați. „Atunci strigați după mine: «Trăiască proletariatul. Trăiască Tovarășul Stalin. Trăiască Tovarășul Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii, fără să stea pe gânduri, cu mic, cu mare, repetă Într-un glas cuvintele soldățelului, primesc fiecare câte două scrumbii sărate bocnă, soldații strigă Îmbarcarea și lumea se urcă În vagoane. Ostașii, cu ochi ageri, glumind, inspectează trenul, Închid ușile cu drugi de fier, se apleacă să privească și pe dedesubt, să vadă dacă nu cumva s-au ascuns oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vadă dacă nu cumva s-au ascuns oameni sub vagoane, aleargă Încoace și Încolo, testând osiile cu ciocănelul, și, În sfârșit, după o așteptare Îndelungată, trenul se pune În mișcare. Ostatecii, ținuți la post negru câteva zile În șir, devorează scrumbiile, fără a se gândi la consecințe. După o oră de mers prin arșiță, e vremea amiezii și soarele se zvârcolește pe cer ca un bulgăre de foc, vagoanele fierb, iar oamenii turbează de sete. În grabă, cică, ostașii au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o petrecere până la destinație, lăsându-i pe deținuți În voia Domnului. Între timp, pe aceștia Îi apucă disperarea. Prizonierii bat cu picioarele, cu pumnii În scânduri, zgârie cu unghiile În tablă, strigând din răsputeri să li se aducă apă. După scrumbiile Înfulecate În grabă, cerul gurii și gâtlejul li se transformă Într-un râu secat. Ca să-și potolească setea, Își beau propria urină și culeg cu limba boabele de transpirație de pe vagon. Trenul oprește În câte o stație, paznici amețiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ei, aruncând unii altora fel de fel de porcării, bătându-și astfel joc de prizonierii aflați pe culmea disperării, prefăcându-se că nu aud gemetele și strigătele de agonie ale „mărfii“ pe care o transportă și pe care o denumesc „scrumbie“. După ce locomotiva Își umple rezervoarele de apă și cărbuni, trenul se pune În mișcare. Și aceasta se repetă mereu la fiecare oprire. Retrași În compartimentele lor, soldații mănâncă scrumbii, măsline, chiar și icre de Manciuria. Au de Îndeplinit o misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ale „mărfii“ pe care o transportă și pe care o denumesc „scrumbie“. După ce locomotiva Își umple rezervoarele de apă și cărbuni, trenul se pune În mișcare. Și aceasta se repetă mereu la fiecare oprire. Retrași În compartimentele lor, soldații mănâncă scrumbii, măsline, chiar și icre de Manciuria. Au de Îndeplinit o misiune delicată și răsplata e pe măsura muncii. Cum să zic, Mașa, soldații sunt oameni tineri, care nu-și fac prea multe probleme de conștiință. Soldații petrec ca niște bezmetici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nici de miros. Ci ar fi luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu prosopul de bucătărie agățat În cui deasupra ușii și ar fi așezat frumos farfuria În dulap peste celelalte farfurii. După câteva zile, mirosul de scrumbie și castraveciori s-ar fi evaporat sau s-ar fi amestecat cu celelalte mirosuri din dulap, iar izul lui neplăcut s-ar fi atenuat de la sine. În prezența musafirului venit din altă galaxie, Mașa n-ar fi dorit să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ușor și vise plăcute“, bolborosise vizitatorul pe jumătate adormit. După ce oaspetele se culcase, Mașa strânsese masa, apoi Își făcuse rugăciunile de seară, apoi se apucase să tămâieze prin odaie. Tămâiase, rostind Tatăl nostru, masa, scaunul, cuțitele, paharele, furculițele, cana, resturile de scrumbie și de pâine pe care le strânsese de pe masă și le pusese În frigider, precum și toate celelalte lucruri, care, Într-un fel sau altul, fuseseră În contact cu vizitatorul venit din alte galaxii sau fuseseră atinse de privirea lui. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trupul său atletic) și adormi de-ndată. Visă, după cum, de altfel, era și de așteptat, că descinsese cu Întreaga șleahtă de hamali la el la bucătărie, iar nevastă-sa, neașteptat de bine dispusă, Îi Îndopa pe toți cu blinele și scrumbii. Lacomi din fire, musafirii, ca de altfel și stăpânul casei, mâncaseră atâta, Încât li se făcuse rău, iar acum, cu degetele băgate În beregată, se străduiau să verse În chiuveta devenită dintr-odată foarte largă. Nevasta, În continuare amabilă, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și i-a buciumat, adăpat, și i-a dus în grajd. Frumoși oameni, frumoasă gospodărie. Pe masă, conform obiceiului rusesc sau ucrainian, fiindcă satul era de ucrainieni, diferite bucate plus ceai. Erau acolo vestiții cartofi rusești la cuptor, telemea, batog, scrumbii și din nou ceai. Și cum să mănânci dacă nu știi cum, mai ales că Feodor gusta ceva și ceai, gusta altceva și ceai, regulă după regulă. Și cum să respecți ce nu știi? Punct. Nemâncat. Flămând cu bucate în
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aș sta mai multă vreme să privesc la această viermuială poate aș înțelege ceva, dar așa...totul e ca pe altă lume. Ici se descarcă butoaie pline cu vin sau cu untdelemn, dincolo se stivuiesc putini cu brânză sau cu scrumbie, acolo hamalii cu sudoarea șiroindu-le pe față și pe spinările goale încarcă o haraba cât ți-i malul cu niște baloți grei. Aici se opintesc în juguri patru boi ca să urnească din loc un car încărcat doldora cu saci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de Edirne, cu monstruoase căpățâni de zahăr, cu vinuri putrede de vechime în butii cu doage de stejar, cu roșcate coarne de mare și curmale aurii și cu alte mărfuri, precum cafeaua, untul, uleiul de calitate și uleiul de măsline, scrumbia de Dunăre, pastramele, șuncile, ghiudemul, pâinea la liber etc., etc., etc., dispărute din comerțul socialist, dar păstrate cu devoțiune de anemica, încăpățânata și subversiva memorie a bătrânelor purtătoare de coșnițe. Neîndrăznind să se viseze vreun Ahile, vreun Novac sau vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
până la subțioara piciorului? Nu-i destul că umblă prin teatru, aproape goale de li se văd tăți chiloții?... Nu suport nici Revoluția, nici dezmățul! simțea Zoe nevoia să susțină în gura mare la festinuri cu mese îmbelșugate, în care reapăruseră scrumbia de Dunăre, șunca de Praga, icrele negre, șampania franțuzească, untul, mușchiulețul și alte alese bunătățuri inexistente în anterioara "epocă de aur". Nemulțumirile Zoei, remarca Vladimir, într-un rând, când medita cu clondirul de whisky dinainte, vin atât din diminuarea exuberanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i aline...“ Takamori Saigo (1827-1877) a fost unul dintre liderii revoltei împotriva shogunatului Tokugawa, care și-a adus contribuția la instaurarea guvernului Meiji. Terminația „ko“ este specifică numelor feminine. Ridichi murate. Supă făcută din pastă de soia. Un soi de scrumbie. O rogojină măsoară 1,80 x 0.90 m. „-san“ este un sufix de politețe, care însoțește numele de persoane (domnul X, doamna X). Găluște din orez garnisite cu bucățele de pește crud sau înfășurate în ierburi de mare. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de-a lungul culoarului, pe lângă ușile peticite cu bucăți de placaj. „Tuuu româncăă, euu țigaaan, tuuu cuminteee, eu golaaan... părinții teiii nuuu măăă vooor, da’ io teee iubeeesc de mooor... aoleuuu”, mă întâmpină jeluirea șlagărului zonei. Te doboară mirosul de scrumbie și de ceapă prăjită. Sunt tot mai nesigur pe mișcările mele, picioarele mă urmează cu greutate. Ar fi trebuit să mă întorc din drum, să mă-nfund eventual într-o bombă. Ce caut? Compania semenilor? Înțelegere? Ce-aștept? Să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
noastră? Cred că uneori cuvintele sunt insuficiente. De exemplu iubire. Toată lumea folosește cuvântul acesta, chiar și cei care toată viața nu fac altceva decât să plivească buruienile de pe câmp, să potrivească focul pentru arderea cărbunilor, să aibă grijă de uscarea scrumbiilor, chiar și ei folosesc aceste două cuvinte: te iubesc. Ne-am spus și noi de-atâtea ori te iubesc, pentru că nu aveam la Îndemână alte cuvinte. „Te iubesc“, „Și eu te iubesc“, „Te iubesc doar pe tine“, „Spune-mi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cădeau din cer puhoaie, ghețurile de la poli, dimpotrivă, se topeau; pînă avea să fie Înecată și ultima furnică. Ar fi rămas peștii, delfinii, balenele, viermii de mare; stridiile, scăpate de pofta gurmanzilor; cum se mai Întorcea roata lumii, scoicile și scrumbiile ar fi ajuns să se hrănească ele cu stîrvuri de oameni; nici păsări nu ar mai fi existat. PÎnă atunci, lumea, nici fierbinte, nici rece pentru Thomas, un borș cald, oferea de toate, doar să bage lingura. Un norocos, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
uriașe încolècite în jocuri erotice perverse?! explorând, mai departe, o telenovelè din America de sud, un reality show în care realitatea se confundè cu spectacolul, pe tvr cultural un film alb negru, psihologic, complex și rafinat că un meniu cu scrumbii, Matei butonând în continuare, mtv! asta era! muzicè! Sigur cè am adormit și când ea s-a aplecat asupra mea trecându-și degetele prin pèrul meu am crezut cè imaginea asta face parte dintr-un scenariu de film mateian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lovirii celuilalt. Căci, în adâncul lor, oamenii, toți oamenii, ascund plăcerea de a-i omorî pe ceilalți, de a se omorî unii pe alții. Animalul mai puternic îl înghite pe cel mai slab, mai mic și mai prăpădit. Rechinul înghite scrumbia. Lupul îl înghite pe miel. Vulpea, pe găină. Omul îl înghite pe om. Asta e toată filozofia vieții și a morții pe Pământ... Acum, dacă Maestrul ar vedea-o pe Tina, ar înțelege că este, cu adevărat, sfârșitul... E 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
urcă sângele în obraz, dar întîlnind privirea mută a lui Auta se stăpâni și își dădu seama că ar fi făcut la fel ca robul de la vâslă dacă s-ar fi aflat în locul lui. Slujbașul răcni la vîslaș: - Să răspunzi, scrumbie uscată, când un oștean viteaz al marelui nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, vrea să știe numele tău blestemat! Lui Iahuben îi părea acum rău de întorsătura neașteptată a lucrurilor și nu mai știa cum să le
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trezește În toiul nopții și cântă fragmente de muzică religioasă, exasperându-i pe toți din casă). Domnul de la doi, slab, suspect de slab, care se poartă proaspăt bărbierit mai tot timpul și Își suge mereu obrajii când e Îngândurat, e “Scrumbia” (hi hi - hi, e Într-un maț individul ăsta... tre’ să treacă de două ori ca să-l vezi, spune deseori mucalitul de Grigostea!). Doamna Emilia, grasa, cea cu un picior mai scurt, care umblă tot timpul În haine largi, tărcate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o creangă de tei care lovea ușor fereastra Închisă ca și cum ar fi vrut să pătrundă Înăuntru. Azi a murit domnul Cantemir, administratorul blocului. Un tip slab, suspect de slab, care-și sugea mereu obrajii când devenea Îngândurat (i se spunea „Scrumbia”). Locuia În scară cu mine. Era administrator de când s-a dat În folosință clădirea asta cu trei scări și patru etaje. Se purta tot timpul proaspăt ras și În veșnicul său costum maro. Un tip inflexibil, morocănos, care se supăra
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]