966 matches
-
cu număr mic, așa cum, peste ani, vor avea parlamentarii noștri de toate culorile care tocmai ne dirighează. În excursie cu societatea civilă Stăm la noul café-bar, amenajat după exigențele lumii noi, cu scaune ergonomice și cu măsuțe frumos împodobite cu scrumiere inscripționate cu marca de țigări Marlboro. Stăm și discutăm una, alta cu Iosif Bobinaș și cu încă vreo doi demni căutători ai adevărului. Bine ne este, adânc tragem fum în piept, duios sorbim din pahare vodca rusească și mult discutăm
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
spionaj maghiar și al și mai spăimosului Mossad, totul garnisit, dintr-o umbră și mai și, de CIA: superdușmanii plăpândei noastre democrații și, mai ales și înainte de toate, ai unității statale împotriva căreia mult unelteam noi pe la café-barul acela cu scrumiere inscripționate vestic, în vreme ce degustam vodcă și sorbeam tutun. Încă o dată, și tot cu mâna pe inimă, recunosc acum, după atâția ani de la destabilizatoarea Proclamație, că versul cu podul, din cunoscuta poemă eminesciană, a fost să fie aproape și de alte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și deschise o altă ușă. Thaw intră într-o cămăruță curată și ordonată în care, evident, locuia o femeie. Avea draperii înflorate, tapet în dungi și o pătură roz din satin matlasat. Mai erau o colivie aurită și ornată, o scrumieră în formă de craniu și mazăre înflorită într-o jardinieră la fereastră. Deschide garderobul, ordonă Drummond de afară. — Nu cred c-ar trebui să mă aflu aici. — Să faci exact ce-ți spun. Ușa garderobului era întredeschisă și, cînd Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
România, alții îl numeau „un caz patologic“. Cred că numai noi și Constituționalul junimist n-am atacat. Își băteau joc de el, dar de oprit nu l-au oprit. Și știi ce-a făcut Lahovary? Domnul Mirto strivi țigara în scrumieră, lângă a lui Dan. — Și-a publicat imediat seria de articole într-o carte, la tipografia ziarului, fiindcă au și ei, la fel ca noi, tipografie proprie. Titlul n-a prea fost înțeles, Histoire d ’une fiction, pe românește e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Iartă-mă, dar sunt speculații, zise Ghazal. Să nu pierdem timpul așa. Să le ducem doar probele forte, și anume că loviturile de cuțit erau ale unui stângaci, pe când Shahla e ca și noi, o dreptace. Și țigara, Mahmoud, din scrumiera de pe măsuță... Shahla nu fuma pe atunci, scrie în toate rapoartele, inclusiv în răspunsurile iubitului ei, care a declarat că soția lui provizorie n-a fumat niciodată. — Te bazezi pe asta? se miră Sharoudi. Sunt lucruri despre care nu vorbești
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de tipul de persoană și acompaniază mâna. Utilizarea limbajului corpului depinde de relația mâinii cu obiectele (creioane, ochelari, mâini), ceea ce demonstrează o lipsă de activitate ori un conflict de ordin psihic, un element important fiind relația cu țigara, apăsarea în scrumieră (hotărâre), atingerea scrumierei (nervozitate), scrumul pus cu grijă (lucruri serioase), satisfacție în a fuma sau legănare pe scaun (stare de bine). GESTURI ȘI LIMBAJ TAINIC! Ideea de vindecare cu ajutorul transmiterii energiei prin intermediul palmelor este foarte veche și este legată de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
persoană și acompaniază mâna. Utilizarea limbajului corpului depinde de relația mâinii cu obiectele (creioane, ochelari, mâini), ceea ce demonstrează o lipsă de activitate ori un conflict de ordin psihic, un element important fiind relația cu țigara, apăsarea în scrumieră (hotărâre), atingerea scrumierei (nervozitate), scrumul pus cu grijă (lucruri serioase), satisfacție în a fuma sau legănare pe scaun (stare de bine). GESTURI ȘI LIMBAJ TAINIC! Ideea de vindecare cu ajutorul transmiterii energiei prin intermediul palmelor este foarte veche și este legată de principiul matern, un
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
imediat, cu un sentiment tulbure de capitulare. "Nenorocita! O creatură inventată să întunece totul în jurul ei." Telefonul târâi o dată scurt și bărbatul tresări. Ridică receptorul, dar legătura se întrerupse. Se așteptase să audă glasul necunoscutei. Aprinse o țigară și trase scrumiera mai aproape. Streșinile plângeau monoton, lumina devenise albăstrie. " Ciudat." Femeia aceea știa totul despre el. Povești vechi de douăzeci sau treizeci de ani, pomenise întîmplări, străzi, nume uitate... Joe, contrabandistul cu un singur ochi, banda lui Alessandro la Neapole... " Ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
văd ce te vexează! O știm cu toții, ai fost totdeauna o cochetă. Splendid, numai că trebuie să te îngrijești. La urma urmelor, un chilot cu picioruș... Spune tu, Ioniță, găsești ceva degradant în asta? ― Taci! țipă doamna Miga apucând o scrumieră de marmură. Taci! Înțelegi să taci?! Melania Lupu o măsură cu ochi micșorați. " Ce se întîmplă cu Florence?" Raul Ionescu o examină pe doamna Miga, dus pe gânduri. " Ce ciudat! Are exact ochii Doinei... Același albastru de oțel, aceeași patimă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ar fi contrar principiilor tale." ― Dacă problemele de conștiință îți tulbură somnul, spuse încet Ionescu, nimeni nu te va împiedica să te întorci împreună cu familia. Autoritățile vor înțelege că nu puteai proceda altfel. Alexandru stinse țigara apăsând mult mucul în scrumieră. Își ridică ochii clipind des, încercînd să alunge usturimea. ― Ceea ce-mi cereți este imposibil. Sânt de acord, mă aflu la dispoziția dumneavoastră, nu-mi voi asasina părinții, cu toate acestea... ― Cu toate acestea? Tânărul râse amar. ― Dumneata îți închipui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vite. Alexandru Miga cu obrazul crispat, strâmbat parcă de-o greață fizică, repetă întrebarea: ― Cum trebuie să procedez? CAPITOLUL IX ÎN ALERTĂ Pe birou se aflau două gume, un etu complet de Carioca și-o carte cu coperte liliachii. În scrumiera ieftină ardea o țigară din care maiorul Cristescu trăsese o singură dată. Din când în când se auzea sfârâitul hârtiei. "Virginia roșii, gândi abstract tânărul Miga. Cum naiba le suportă? O țigară iute, de femei..." ― V-au urmărit? Alexandru tresări
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-mi va veni rândul atât de repede să fiu gazdă. Ajutați, vă rog, doamnele să se dezbrace și luați loc. Arătă câteva x-uri cu perne de piele, risipite în jurul unei măsuțe lungi cu un sfeșnic de cristal și o scrumieră de argint. Melania Lupu își plimbă ochii discret prin odaie. Se uită la marina uriașă ― mult violet, alb și albastru-cobalt ― de-o stridență agreabilă, acidulată ca un pahar de șampanie foarte sec, apoi la fotografia așezată pe bar lângă un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-râse scurt ― nu sânt din cale afară de curios. Când trăiești ca noi, e de ajuns că te suporți. Mărunt, boțit la față, ceva mai înalt decât un băiețel, semăna cu o maimuță cocoțată pe un balansoar. Maiorul căută din ochi scrumiera. ― Mulțumesc... E aici. Așadar, sânt foarte mulți ani de când locuiți în comun. Cum de nu ați găsit până acum nici o soluție? ― Hm! Nici n-am căutat-o. Chestiunea m-ar fi interesat cu 15 ― chiar 10 ― ani în urmă, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o țigară. ― Tinere! spuse Popa cu gura plină, înghiți și arătă spre scrin: Uită-te dacă mai sânt acolo... ― Asta ar mai lipsi! ― Firește că sânt îi asigură Melania Lupu. ― Îmi place să mă conving. Doru Matei lăsă țigara în scrumieră. Declanșă mecanismul ascunzătorii, scoase cele două pânze și le desfăcu. ― E în regulă? ― Mda... Pune-le la loc. Sculptorul începu să râdă. Popa nu-l scăpa din ochi. Răsuflă ușurat abia după ce-l văzu Închizând tainița. ― Aveai o privire... observă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să ghicească eforturile emoționante ale Valericăi Scurtu ― o femeie urâtă ― de a-și încropi un trusou în speranța disperată că se va găsi un individ pe care să-l ademenească o expoziție de bulendre. Și mai cumpăra un vas, o scrumieră sau o carpetă, mai depozita câțiva metri de lenjerie în șifonier, le căuta un loc în interiorul supraîncărcat, le admira și apoi ochea altceva, chibzuia alte economii, cu gândul la el, un anonim fără chip. Se uită la bătrână. Rămăsese în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce fac, ce le trece prin minte, dacă s-au spânzurat ori... Gesticula înfierbîntat traversând încăperea de la un capăt la celălalt. ― Ca să vezi! Domnul Grigore Popa vă descrie cu totul altfel. ― Gaura cheii strâmbă imaginile. E firesc! Cristescu căută o scrumieră. Ținea mâna țeapănă să nu cadă scrumul. ― Dați-i drumul pe jos, spuse sculptorul. Nu mă deranjează... În fine, asta-i cu Valerica! Mi-ar face plăcere să vă ajut, dar... Păru fulgerat de-o idee. Discutați cu Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu vreți să luați o picătură? Nu beau niciodată dimineața, dar vestea asta m-a dat pur și simplu gata. Deschise ușa și strigă, undeva, pe coridor: ― Nana! Se auziră pași lipăind apoi un schimb de șoapte. Cristescu învîrtea absent scrumiera. Era un suvenir din Olanda, o farfurioară de ceramică albă pe fundul căreia fuseseră pictate, cu albastru-cobalt, o moară și niște saboți. Îi plăcea încăperea cu mobilele ei vechi. Emana o liniște specială, un fel de "am oprit ceasul pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Întrebă încet: ― E mai bine să plec? Doina Popovici îi mulțumi cu un surâs. Avea ochii plini de lacrimi. * Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor. " Aș mânca un marțipan. Un marțipan roz cu miezul de fistic." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. ― Plecați în oraș, domnule Matei? se interesă bătrâna. ― Ce-ți veni? ― Observ că v-ați schimbat. ― Ei bravo! N-am de gând să rămân toată viața în pijama. Sculptorul îmbrăcase un costum sel et poivre la care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ținea un satâr de bucătărie. ― Îți crap capul! ― Vă deranjez? Se întoarseră brusc. Maiorul Cristescu surâdea în prag. CAPITOLUL XIII SOLUȚIA DE 18 CARATE Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor: "Astăzi cred că nu mai vine." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. "Ciudat. Mi-e frică. N-am simțit niciodată ceva asemănător. Știu că e cineva în spate. Mă întorc, și nu văd pe nimeni." Grigore Popa asculta pendula. "Tic-tac... Da, voi pleca la Londra. Am să mă stabilesc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să fumez având stomacul gol. Probabil, din pricina acelui obicei prost mă alesesem cu un ulcer care mă supăra în fiecare primăvară și toamnă. Am strivit țigara în scrumiera improvizată dintr-o cutie de conserve și am aprins o mică lampă cu spirt ca să-mi încălzesc un ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiți. După ce-am mâncat, mi-am aprins o nouă țigară și m-am întins în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în carnea mea, fusese destul de exact în esența lui; undeva în memoria mea exista într-adevăr un zid, care mă despărțea de trecutul meu. Când țigara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în scrumieră și m-am dus din nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și m-a invitat, tot jovial, să iau loc în fotoliul din fața mesei. Bănuiam că din spatele ochelarilor fumurii mă privea batjocoritor și asta mă enerva. Dar limbajul, gesturile, tonul erau politicoase, binevoitoare. "Fumezi?" m-a întrebat. În fața lui era o scrumieră plină de cenușă și țigări stinse. Alături, un calendar de birou și multe creioane. Fără să aștepte să-i răspund dacă fumez sau nu a intrat în subiect. Mă invitase să mă avertizeze că se fac cercetări în legătură cu accidentul. Să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și că tot el m-a împiedicat să iau parte la înmormîntare; în halul în care mă găseam aș fi făcut o figură lamentabilă. Nu mai țin minte decât că într-o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-am făcut patul, minuțios, mecanic, ca un somnambul, golit cu totul de gânduri, îndobitocit. Apoi m-am ras, m-am spălat îndelung, mi-am pus o cămașă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a impresiona. Rabin stătea aici mult după apusul soarelui, scriind cu mâna lui scrisori către părinții soldaților - adică toți tații și mamele din țară, dat fiind că era vorba de Israel. Rabin era mort de mult acum, luând cu el scrumierele ce însoțeau fumatul în grup. În momentul de față, obiceiul preferat în caz de stres era mestecatul semințelor de floarea-soarelui, care îl punea pe aceeași treaptă cu șoferii de autobuze și tarabagiii de pe tot cuprinsul țării. Îi făcu semn bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie. Acum ești în siguranță, spuse el, aruncându-i un zâmbet care o neliniști. Se întoarse cu spatele și Maggie îndrăzni să respire din nou; nu-l voia aici. Dar nu plecă: se dusese pur și simplu să ia o scrumieră. —Ești din America deci? —Sunt irlandeză, spuse Maggie cu o voce slabă și distantă. — Da? Ne plac foarte mult irlandezii. Dar lucrezi pentru americani, am dreptate? Zâmbea neîncetat, ceea ce o făcea pe Maggie să-și dorească să se uite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]