4,690 matches
-
inutile, iar restul zilei îl dedicară delicatei sarcini a ridicării Mararei de pe fundul lagunei. Pentru asta, scoaseră mai întâi din ascunzișul ei mică piroga, care nu fusese prea mult afectată de taifun, si se îndreptară, în ea, spre punctul unde scufundaseră catamaranul, pentru că Vetéa Pitó și cei mai buni scufundatori să extragă una cate una pietrele cu care umpluseră cele două carene. Odată eliberată de greutate, ambarcațiunea se ridică singură la suprafața apei, suficient pentru că oamenii să poată aruncă apoi apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îl asigura într-o zi Miti Matái. Era mai rau atunci cand apele deveniseră solide, iar tovărășii mei mureau de frig... Se uită cu ochi triști la echipajul sau abătut și adaugă cu amărăciune: E rau să vezi cum ți se scufundă piroga, dar și mai rău este să vezi cum ți se scufundă echipajul, în timp ce piroga continuă să plutească. Totuși, adaugă, trebuie să-ți păstrezi speranța, fiindcă sunt sigur că eu n-am să reușesc, dar sunt la fel de sigur că Tané
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deveniseră solide, iar tovărășii mei mureau de frig... Se uită cu ochi triști la echipajul sau abătut și adaugă cu amărăciune: E rau să vezi cum ți se scufundă piroga, dar și mai rău este să vezi cum ți se scufundă echipajul, în timp ce piroga continuă să plutească. Totuși, adaugă, trebuie să-ți păstrezi speranța, fiindcă sunt sigur că eu n-am să reușesc, dar sunt la fel de sigur că Tané o sa se-ndure de voi și o să vă-ntoarceți acasă. Trecu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oară de multă vreme încoace, dormi adânc și fără tresăriri, pana cand dinspre răsărit își făcură apariția primele lumini ale zorilor. Insula la care ajunseseră de această dată era un con vulcanic tipic, erodat de trecerea secolelor, si care se scufundase încetul cu încetul în mare, în timp ce coralii formau o lata barieră protectoare de jur împrejur. Insula amintea oarecum de Bora Bora, deși era mult mai mică, o parte a craterului dispăruse sub ape cu secole în urmă, iar creasta cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai precaut că oricând, căci, după aproape două ore de observație, ordona să fie din nou aruncată în apă țestoasă, care în tot acest timp rămăsese pe punte. —Uitați-vă bine încotro se îndreaptă, îi ruga pe toți. O să se scufunde imediat, dar după puțin timp va reveni la suprafață. Dacă înoată de-a dreptul către plajă, e semn că insula e nelocuita, în schimb, dacă rămâne în larg, înseamnă că există oameni pe insulă, și atunci nu se va apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
carene și înțelese că picase într-o capcană diabolica. Le ordona dulgherilor lui să sară în apă ca să evalueze, din exterior, gravitatea daunelor, iar în clipa când primul dintre ei reveni la suprafață, diagnosticul lui fu concis și crud: Ne scufundăm! strigă. Octar se întoarse să ceară ajutor celeilalte nave, dar ceea ce văzu îl făcu să pălească: aceasta se află la mai puțin de două sute de metri distanță, înfipta și ea în mijlocul oceanului, care amenință să-i atingă linia de plutire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în dreapta, încercând să-i ajungă pe cei aflați cel mai aproape. Era o luptă disperată pentru supraviețuire, deși era evident că nu mai aveau nici o speranță de scăpare. Până la urmă, uriașul rechin se întoarse și, cănd făcu acest lucru, catamaranul, scufundat pe jumătate, se răsturna și îi aruncă în apă pe ultimii săi ocupanți. În acel moment, Octar întinse mâna către prințesa și strigă în semn de despărțire: —Anuanúa!!... Anuanúa!!... Un rechin cenușiu îl trase în adâncuri, cu mâna încă ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Stăteam acolo vreo două, trei, patru minute. Doar de la labă, aveam o capacitate pulmonară uriașă. Dacă eram singur acasă, asta făceam toată după-amiaza. După ce-mi dădeam drumul la spermă, plutea acolo în cocoloașe mari, grase, lăptoase. Dup-aia mă scufundam iar să le prind. Să le adun și să le șterg pe fiecare de-un prosop. De-asta îi ziceam Pescuit de Perle. Chiar dacă apa era dezinfectată cu clor, tot mă îngrijoram din cauza soră-mii. Sau, Doamne Dumnezeule, a maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-mea-i la ora de balet. Câteva ore bune n-o să fie nimeni acasă. Mi-o frec până când sunt aproape să-mi dau drumul și apoi mă opresc. Ies la suprafață să mai iau o gură bună de aer. Mă scufund și mă așez pe fundul piscinei. Fac asta din nou și din nou. De-asta trebuie că vor fetele să ți se-așeze pe față. Suptul ăsta e ca și cum te-ai căca și nu s-ar mai termina. Cu pula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
preînregistrat al emisiunii de a doua zi, în care o femeie obișnuită va suferi o transformare radicală a propriei imagini, apoi momentul de tranziție: un cadru estetic cu ploaia de afară, câteva acorduri, și apoi direct publicitate. Vaporul s-a scufundat, sunt sute de victime. La ora unsprezece, film artistic. Spilcuitul își rescrie în minte prezentarea casetei video pentru investitori așa încât să includă și Actele Divine. Dezastrele imposibil de prezis. Și importanța crucială a unui plan solid de afaceri pentru oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unei gropi comune, așteptând să fie împușcați de un alt pluton de execuție. Fotografiile lucioase din reviste cu oameni ca noi sfârtecați de atentatori sinucigași. Buletinele de la radio despre accidente în lanț pe autostradă. Avalanșele de noroi. Vapoarele care se scufundă. Cu mâinile tremurătoare agitându-se în aer, domnul Whittier spunea: — Iubim catastrofele aeriene. Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea. Nu, domnul Whittier habar n-avea... Ducele Vandalilor a găsit fiecare pungă de alimente care conținea sfeclă. Fiecare pernuță argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din nou un strigăt. Sora Justițiară urlă: — Hei, Whittier! Sora Justițiară strigă: Ai întârziat cu nenorocitul de răsărit...! Apoi se aude pumnul care bubuie. Holul în care dau camerele noastre din culise e întunecat. Mai încolo, scena și amfiteatrul sunt scufundate în întuneric. Beznă, cu excepția lămpii pentru stafii. Ne trezim cu toții, punem ceva pe noi, nu știm dacă am dormit o oră sau o noapte întreagă. Așezată în mijlocul scenei, lampa de stafii are un picior lung și un singur bec. Tradiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Bradshaw. Afară strada e întunecoasă. Ceasul de la încheietură arată ora unsprezece. Patronul spune că trebuie să închidă și să plece acasă. Ce s-o fi întâmplat cu pistolul ăla, Terry habar n-are. Patronul deschide ușa, și afară e trotuarul scufundat în întuneric. Baldachinul cu dungi negre și roz. Lunga plimbare până acasă. Afară, stâlpii de iluminat sunt plini de micile picturi ale unor oameni pe care nu-i cunoști. Peste tot pe stradă sunt lipite lucrările lor nesemnate. În timpul plimbării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe care ai avea chef să-l sugi. Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-o parte. Gâtul îi e ațos și împânzit de tendoane. Iată Veriga Lipsă, cu pădurea întunecată care i-a crescut pe obraji, cu țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind de sub ochi. Ceva trebuie să se întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sau turna soluțiile. Filmul este introdus în întuneric pe o spirală specială, care îi permite să ocupe un volum mic în tanc și nici o parte a filmului să nu se atingă de cealaltă. După această operațiune, filmul pe spirală este scufundat în doza de developare (figura 6.1). Fig. 6.1. Introducerea filmului pe spirală Operațiunea se face la întuneric. Filmul se introduce printr-o fantă, după care avansează prin rotirea celor două discuri ale spiralei unul spre celălalt. Etapele developării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
o interpretare unică, din ce în ce mai reușită o dată cu maturizarea vocii. Așa cum stăpânea mișcările dansului, atunci când cânta avea grijă ca vocea să n-o ia razna și ondula sunetele cu talentul înnăscut. Moldoveancă get-beget, fetița cânta cam așa: "Pi o mari-nspumatîtîtî Vaporiu se scufunda. Coana Chirița spărietî Strâgaaa cât o țânea gugura: Vai, vai, vai ci durieri, Iotiti, bre, vaporiu cum chieri Șî marinarii cum plânji: Îh! Îh! Cum plânji cu lacrimi di sânji!" Făcea "Îh!Îh!" după un moment de pauză, trăgând aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
până când a eșuat printre vestitele recifuri din preajma țărmului stâncos de la Nusa Perdo. Acoperit de un vechi privilegiu care-i Îngăduia să jefuiască epavele, sultanul a ordonat pe loc flotei sale, alcătuite din câteva corăbioare, să strângă tot ce nu se scufundase din Nan Sing. Înfuriată din pricina acelei intruziuni, autoritatea olandeză din Batavia a cerut Înapoierea Încărcăturii și i-a ordonat sultanului să se supună legii olandeze. Când acesta a refuzat, după cum era de așteptat, au avut loc câteva Încăierări, iar situația
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avut nimic deasu pra capului și ar fi putut să vadă luna sau poate stolurile de păsări traversând cerul Întunecat. O masă fusese pregătită pentru ei chiar lângă peretele de sticlă de unde aveau o panoramă a luminilor orașului care se scufunda În noapte. Cu puțin timp În urmă, În vacanță la mare, noaptea târziu, pe când toți ceilalți dormeau, Johan se dusese să Înoate de unul singur. Se furișase din casa de pe malul mării, intrase În marea caldă, limpede și Înotase peste
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un Învățăcel ori ca un scrib la picioarele unui predicator electronic. Liniștea era aproape desăvârșită, iar la radio nu era nici măcar fâșâitul dintre programe. În depărtare plângea un copil, un vaier subțire și Între tăiat, altfel mahalaua din jur era scufundată În tăcere. Lui Adam i-a trecut prin minte că radioul putea să aibă o pană chiar În momentul acela crucial. și a ținut respirația. Nimeni nu se mișca. Deodată s-a auzit o voce limpede, deopotrivă incitantă și cumpă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fi uitat la Karl, ar fi izbucnit În râs, era convinsă. — Margaret, Într-adevăr, vino să vezi, a Îndemnat-o Karl, luân d-o de braț și conducând o În fața unei mici pânze În ulei, neînră mată, Înfățișând o fermă scufundată În beznă, cu câmpiile din jur luminate de o lună galbenă. Pe pășune erau niște vaci sche letice, diforme, negre cu pete albe, iar deasupra acelui decor bucolic supra rea list, o mireasă și un mire pluteau pe cerul nocturn
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
strălucitoare, și a spus. Pe deasupra, mai erau și alte mașini care treceau și ale căror faruri sporeau lumina aceea strălucitoare și alungau Întunericul nop ții. El și-ar fi dorit să fie mai mult Întuneric pe străzile orașului, să fie scufundat În beznă. Farah s-a rezemat de mașină privind În gol. El a crezut că o să-l Îmbrățișeze, dar ea doar a zis: Îmi pare rău, n-am vrut să amin tesc de fratele tău. El n-a răspuns. Tu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nesfârșit crepuscul purpuriu care grăbea venirea nopții. Mai târziu, mult mai târziu, după ce noap tea lua totul În stăpânire, avea În sfârșit să cadă și ploaia, iar străzile deveneau alunecoase, acoperite de mâzgă, marile imobile se go leau și se scufundau În tăcere, iar la periferie, În noile cartiere, terenurile de sport și maidanele care separă droaia de lumini ale locuințelor se pierdeau În beznă, astfel Încât, În locul mormanelor de gunoaie și al bicicletelor stricate, s ar fi putut Închipui arbori și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mărarul, scoate sîmburii la vișine...". Narațiunea din "Ca frunza-n vînt" e construită din instantanee, în succesiunea unor figuri aproape închise ermetic în portrete făcute fără cusur, împietrite în nemișcarea unor marionete pe care le-a părăsit păpușarul, uneori sau scufundate în curgerea cleioasă a unui cotidian cenușiu, amorf; acolo, personajul e "ca frunza-n vînt", luptă pentru existență, se agită în raporturi de forță (noră/soacră, soție/soț, mamă/fiu, tată/fiică etc.) ori caută prin niște birouri din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
siguranță îmi place și totuși... Altădată aș fi urnit munții din loc. Acum nu mai pot, nu mai pot și gata. Începe declinul, e aproape, îl simt și ca orice declin are un miros neplăcut. Încet, încet, am să mă scufund în mine, am să mă înec, atunci cu siguranță carnea mea o să înceapă să miroase a animal bătrân, un miros specific de celulă descompusă parțial. Eu n-o să simt, n-o să simtă nici Trofin, sau poate el, el care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când noi te așteptam mahmuri fiind, serios? Mărește el ochii, și eu care credeam că ești o vacă, mov, zic, ha! Ia pizza, nu vreau, și îmi îndeasă pizza în gură și eu îi torn apă în cap și ne scufundăm în negrul ochilor de animale sălbatice. La o petrecere unde era și fosta lui iubită care se va da la Filosof de ziua mea, când eu voi primi cadou un bărbat, pe Filosof, adică, era și actuala lui prietenă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]