3,463 matches
-
fu cu neputință să priceapă cum de nu se făcuseră zob de faleza abruptă pentru a se prăbuși mai apoi, cu gîtul frînt, În adîncul prăpastiei, și părea logic ca insula să-i fi Înghițit cu totul spre a-i scuipa din nou, În același fel, cîteva minute mai tîrziu. În dimineața următoare, foarte devreme, cînd fluxul Începuse să se retragă, Înconjură insula și, profitînd de spațiul pe care apa mării tocmai Îl eliberase, dădu un ocol pînă cînd ajunse dedesubtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ea? Nu primi nici un răspuns și se duse În dreptul patului, luîndu-l pe bătrînul căpitan de părul lui alb și obligîndu-l să-și ridice fața și să-l privească În ochi. - Am Întrebat despre ce e vorba În cartea asta, Îi scuipă el În față cu brutalitate. Îmi răspunzi sau trebuie să te biciuiesc, cum ai făcut tu cu mine? - E o carte de istorie... șopti celălalt. Istorie veche... Și aventuri... - Adevăr sau minciună? - Nu știu prea bine... Cred că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o ambarcațiune la un moment dat, iar Oberlus Își dădu seama de asta cînd se afla foarte aproape de coastă. - Apucă timona! porunci el. Ține mereu pupa spre valuri, căci dacă bat pieziș ne răstoarnă și curenții aici sînt foarte Înșelători - scuipă În mîinile jupuite, pregătit să facă un ultim și suprem efort. Haide acolo! exclamă el. Dacă faci ce-ți spun, curînd vom fi pe pămînt... Începu să vîslească tot mai abitir, făcînd baleniera să Înainteze din ce În ce mai repede, imprimîndu-i viteza necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
virtuală. Își schimba culoarea din fiecare nou unghi. Devenea verde la un pas de-al meu. Roșie la următorul. Devenea argintie și aurie și apoi rămase undeva în spatele nostru, dispăru. — Sărmana, trista și dezorientata de ea, zise sora Katherine și scuipă pe podeaua de ciment. Se uită la mine cum lungesc gâtul ca să mă uit înapoi pe coridor și mă întrebă dacă am familie. Am scris: Mda, e fratele meu gay, dar a murit de SIDA. Și ea zice: — Păi, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de reporteri care-ți fac poze. Așa de strălucitor. Stau acolo în rochia aia de zece kilograme, zâmbind cu toată fața și lăsând să cadă reziduuri animale în pâlnia de plexiglas de deasupra Fabricii de Snack Num Num. Năzdrăvănia aia scuipă afară tartine ca nebuna, și Evie trebuie să se aventureze prin public și să aducă oameni care să mănânce tartinele. Oamenii ar mânca orice doar ca să apară la televizor. Apoi, când nu se mai filmează, Manus zice: — Hai să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cum ar fi trebuit să ne arate viețile. Du-te acolo. Alege excursia, zice Seth. Îți va frânge sufletul, pentru că familia Jetson cu menajera lor robot, Rosie, și mașinile lor zburătoare și paturi tip prăjitoare de pâine care dimineața te scuipă afară, e ca și cum familia Jetson ar fi subînchiriat Acul Spațial familiei Flintstone. — Știți, zice Seth, Fred și Wilma. Aparatul de măcinat resturi alimentare care-i de fapt un porc ce trăiește sub chiuvetă. Toată mobila lor făcută din oase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu balene care cântă în timp ce fac sex. Alte lucruri pe care le urăsc. Brandy pleacă în căutare de relicve și artefacte din viitor. Acrilic. Plexiglas. Aluminiu. Polistiren. Radiu. Seth se duce la balustradă și se aplecă peste plasele antisuicid și scuipă. Scuipatul cade înapoi în secolul XXI. Vântul îmi suflă părul peste întuneric și Seattle, și mâinile strâng până se albesc balustrada de oțel acolo unde au mai strâns-o un milion de alte mâini, ștergând vopseaua. În hainele sale, în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îi brăzdează sânii-torpile și saltă-n sus și trece peste părul ei roșcat. Toată învăpăierea asta care se apleacă peste patul meu ar putea fi modelul la scară redusă al cerului văratic original. Mici diamante artificiale, nu cele de plastic scuipate de-o fabrică din Calcutta, ci alea austriece de cristal tăiate de elfi în Pădurea Neagră, pietricelele alea fals prețioase sub formă de stea sunt cusute peste tot pe tulul negru. Fața reginei absolute e luna de pe cerul nopții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ar mama ei să fie, sunt frumoasă. Vocea acorporală de fond spune cum Fabrica de Snack Num Num ia produse secundare de carne, orice aveți - limbile sau inimile sau buzele sau organele voastre genitale -, le ronțăie, le asezonează și le scuipă sub forma unei pici sau a unui romb sau a unei trefle pe orice biscuit alegeți, gata să le mâncați. Aici, în pat, plâng. Bubba-Joan Mandibulă Împușcată. La distanță de atâtea mii de kilometri, de atâtea persoane diferite care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de piele atârnându-ți de partea inferioară a feței preț de aproximativ două luni. Se spune că ceea ce observă oamenii prima dată la tine sunt ochii. O să renunți la speranța asta. Arăți ca cine știe ce produs secundar de carne măcinat și scuipat de Fabrica de Snack Num Num. O mumie care se dezintegrează în ploaie. O piñata spartă. Fâșiile alea de carne care-ți flutură la gât sunt țesut viu de calitate, hrănit cu sânge. Chirurgul ridică fiecare fâșie și-i prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Scato și dușuri sărate. Sadomasochism. Așteptând ca Evie să ardă de vie, toți își iau ceva rece de băut și se duc să stea în hol, la baza scărilor. Din cămara valetului auzi plesnituri puternice. Din alea dureroase, când îți scuipi mai întâi în palmă. Brandy, făptura aia socialmente neadecvată care este ea, Brandy izbucnește în râs. — O să fie o distracție scârboasă pe cinste, îmi zice Brandy cu colțul gurii ei Plumbago. Am pus un pumn de evacuator intestinal Bilax în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bolnavi cu toții, chiar așa, bolnavi", și și-a rotit un deget în tîmplă, un gest pe care nu-l cunoștea, nu-l văzuse încă pînă atunci, dar care spunea destul ele clar ce avea de spus. Scutură din cap și scuipă într-o parte. "Ar mai trebui să beau ceva, să-mi revin." S-a uitat pe sub sprîncenele subțiri și decolorate, "dai un marghiloman și un coniac alături? Dacă dai îți mai spun ceva." Nu prea mai avea ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
glontele nu trece întotdeauna. Și oare va avea îndeajunsă putere? Va ști să împingă cu atîta forță încît... A simțit atunci cum încordarea mușchilor este pe punctul de a deveni paralizia lor. Era îngrozit, gura îi era plină de salivă, scuipă, mai mult apă, care se prelinse pe la colțul buzelor și îl îngrețoșă. Soldatul s-a oprit nehotărît, peste șopronul apei se auzea clar scîrțîitul furcheților, barcagiul n-avea nici o grijă, era prea bucuros că găsise locul, nu era prea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
reproșa că a sărit peste cal, ba chiar că e lipsit de tact și de simțul măsurii proprii. Pentru un funcționar al Serviciului era destul. Cafeaua își schimbă gustul, deveni leșioasă, dacă ar fi fost în altă parte ar fi scuipat în batistă și ar fi cerut apă rece să se clătească. Se foi pe scaun, clipi de cîteva ori, cuvintele îi stăteau în gît. Nu apucă să deschidă gura pentru că Mihai Mihail lovi cu palma în hârtiile din fața lui, încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atâta vărsare de sânge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această târfă dintr‑un lupanar sirian. „Iar până atunci“, stăruia Simon, scuipând o Înghițitură din apa călâie, când zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țâșnind din umbra caselor și recunoscând printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar până atunci, sub acoperământul mohorât al cerului, Între zidurile neguroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că‑l ardeau măruntaiele, ci o țigară, așa cum pe vremuri unul din strămoșii săi ceruse câteva fire de tutun pe care, după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcâie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvântul meu de onoare, nu‑i tremura mâna mai mult decât Îmi tremură mie, când țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în mijlocul marelui Marae, care încă nu fusese reparat, cu mâinile legate de o bârnă și cu picioarele de doi bolovăni, astfel încât să se poată apropia oricât de mult de el și să se poată învârți în jurul lui, fără nici un pericol. Scuipa, ăsta da, si nu-nceta să scoată sunete dezarticulate cu ciotul de limbă pe care-l mai avea și, cum refuză să mănânce sau să bea, se vedeau nevoiți să-l îndoape cu un fel de terci, pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
între două pietre și se întoarse repede. Băștinașii nu se apropiară imediat, însă atunci când în sfârșit o făcură, prima lor reacție fu cea de bucurie fățișa, incepand imediat să-i strige mii de insulte imposibil de înțeles și să o scuipe furioși. Puțin după aceea se strânseră la sfat și ajunseră la concluzia la care și căpitanul Mararei sperase că vor ajunge: cineva care are la bord pielea unui dușman trebuia să fie considerat prieten. Unul după altul, războinicii se întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a urcat la bord Pețitorul, cu urme de bălegar pe cizmele lui de cowboy. Cu o pălărie de cowboy de pai în mână și cu un sac de fâș pe umăr, s-a așezat și a deschis geamul și a scuipat o zeamă maronie de tutun pe caroseria de oțel striat a autobuzului. Asta am adus pentru cele trei luni departe de lume. Agentul Ciripel, camera lui video. Sora Justițiară, bila de bowling. Lady Zdreanță, inelul cu diamant. De astea vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în timp ce-și toarnă pe gât chili sau plăcintă cu mere sau plăcintă cu carne dintr-o pungă argintie Mylar. Mărul lui Adam îi zvâcnește la fiecare înghițitură, limba îi împinge amestecul călduț în spatele dinților. Mestecându-și tutunul, Pețitorul scuipă pe covorul pătat și spuse că imobilul ăsta igrasios, încăperile întunecoase în care apa se scurge pe pereți nu au nimic în comun cu felul în care-și imaginase colonia scriitorilor: oameni scriind tihnit de mână, fără prescurtări, privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Nimeni nu-i privește, nu le cere bani, nu încearcă să le vândă ceva. Mergând pe jos spre pod, sunt invizibili. În sărăcia lor sunt în siguranță. Packer începe să șchiopăteze ușor din cauza pantofilor purtați invers. Evelyn deschide gura. Apoi scuipă. Da, fata învățată să nu se scarpine niciodată în public scuipă pe stradă. Packer se leagănă, se lovește de ea, și ea îl prinde de braț. O rotește cu fața spre el și se sărută, sunt doar două guri umede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
le vândă ceva. Mergând pe jos spre pod, sunt invizibili. În sărăcia lor sunt în siguranță. Packer începe să șchiopăteze ușor din cauza pantofilor purtați invers. Evelyn deschide gura. Apoi scuipă. Da, fata învățată să nu se scarpine niciodată în public scuipă pe stradă. Packer se leagănă, se lovește de ea, și ea îl prinde de braț. O rotește cu fața spre el și se sărută, sunt doar două guri umede, în timp ce orașul dispare în jurul lor. În prima lor noapte pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Iowa era doar o fațadă falsă. În spatele ferestrelor, îndărătul perdelelor de dantelă, era doar o podea murdară presărată cu mucuri de țigări. Actrița care-o interpreta pe bunica lui Danny, dacă erai în același cadru cu ea, te împroșca cu scuipat la fiecare cuvânt. Scuipatul ei steriliza totul: era mai mult gin decât salivă. Sorbind din vinul roșu, Ken Wilcox spune că viața lui de acum e mult mai importantă. Vindecă animale. Salvează câini. Cu fiecare înghițitură, vocea lui se fărâmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
stern. Cineva îngenunchează ca s-o prindă de nas. Directoarea apasă pieptul de plastic. Și tipul aflat în genunchi, cu buzele lipite de buzele de cauciuc ale lui Betty, începe să tușească. Se lasă pe spate, pe călcâie, tușind. Apoi scuipă. Pleosc, o flegmă acolo pe linoleumul din cabinet. Tipul își șterge gura cu dosul mâinii și zice: — Mă-sa, ce pute. Și ceilalți strânși în jurul lui, inclusiv Cora Reynolds, restul grupei, se apleacă mai aproape. Ghemuit pe vine, tipul zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
apucă sticla de apă oxigenată și-și dă capul pe spate. Luând vreo două înghițituri, își clătește gura. Cu fața nemișcată spre tavan, cu ochii închiși, cu gura deschisă, face gargară cu apă oxigenată. Apoi se îndoaie de mijloc și scuipă în chiuveta de metal. Toți respiră mirosul de înălbitor al apei oxigenate, sub damful de latrină care iese din plămânii Suflătoarei Betty. Directoarea cere să fie adusă o trusă de investigații pentru crimele sexuale. Bețișoarele cu vată și lamelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]