6,083 matches
-
cu dulceață. Se scula dis-de-dimineață, lua camioneta lui Jack și pornea pe Molepolole Road. Apoi colinda savana cam o oră înainte să vină acasă să ia micul dejun. L-am însoțit de două-trei ori, deși nu-mi place să mă scol cu noaptea-n cap și-mi povestea entuziasmat despre păsările pe care le vedeam și despre șopârlele pe care le zăream furișându-se prin praful drumului; în câteva zile învățase cum se numea fiecare. Și priveam cum răsare soarele în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Citise că oamenii au nevoie de opt ore de somn și că, în cele din urmă, trupul își cerea dreptul la odihnă. Dacă era adevărat, atunci ea recupera, deoarece dormea câteva ore în după-amiezile de sâmbătă, iar duminica nu se scula niciodată devreme. Așa că o oră de somn pierdută pe la două-trei în fiecare dimineață nu avea nici o importanță. Nu de mult, în timp ce își aștepta rândul la împletit părul la salonul Fă-mă frumoasă, remarcase într-o revistă un articol despre somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
final, în ultimul minut al zborului, deasupra caselor împrăștiate în savană, în apropierea pistei de aterizare. Într-una din acestea, o fetiță se uita pe fereastră. Se trezise de vreo oră, fiindcă somnul îi fusese deranjat și hotărâse să se scoale din pat și să se uite pe fereastră. Scaunul cu rotile era lângă pat și fusese capabilă să se așeze în el fără ajutor. Apoi, împingându-se singură spre fereastra deschisă, stătu acolo și privi afară în noapte. Auzise avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
însă și un loc foarte bun pentru întâlnirile unor amanți. În noaptea aceea eram în colibă împreună. Era lună plină și era destul de multă lumină afară. Dintr-o dată mi-am dat seama că lângă colibă-i cineva și m-am sculat. M-am strecurat spre ușă și am deschis-o încetișor. Afară era americanul. Nu purta decât o pereche de pantaloni scurți și pantofii lui veldschoen. Era o noapte fierbinte. M-a întrebat: „Ce faci aici?“ Eu nu i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în cot cum scrii? Nu, vor să-ți știe moaca din ziare, să te duci peste tot, să dai din când în când cu tămâia. Băgă-te și tu, că doar nu-i așa de greu... Da’ dacă ți-i scoli pe toți în cap... treaba ta... eu ți-am spus... Am avut și-un mare necaz, mi-au murit doi pești.” ... ia mai du-te... Mi-l și imaginez cu fesul pe cap, istovit după ieșirea la colț să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
noi să treacă zăpușeala, să vină seara cu țânțarii ei cu tot... Mai vorbesc și eu în dodii, nu te-apuca să crezi nimic. *** Sara e ariciul, Sara e cârcotașa, Sara îți dă bobârnace și dacă ești pe năsălie, hai, scoală-te și umblă, Sara vine de mulți ani cu povești ca bilele colorate, Sara mi-ar putea întinde fărașul să-mi strâng cioburile, poate mai iese ceva. Sara l-a iubit pe Vlad și asta nu-i zgârietură, să pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-ntoarce crăiasa după ce-a suspinat și ți-a strigat numele, cu masca hidratantă cu sâmburi de struguri pe față, cu fileu să-i stea buclele bine și-a doua zi, intră lângă bărbat, întoarce spatele, „lasă-mă, mâine mă scol devreme...” și trece în lumea viselor. Nu mai ai nevoie de nici o sabie pusă între cei doi, a căzut stâlpul de telegraf. Fiecare sforăie în colțul lui. Beau vin, râd, Sara mi-a prins fruntea, îi sărut podul palmei, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tactica popii, s-adune enoriașii? O minune contemporană, să se bucure turma păstorită... - Îhî... Intrăm. Un călugăr care vrea să prindă meserie pe lângă pictor amestecă vopseaua într-o găletușă. Doamne cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc... mulți se scoală asupra mea... îngână cu voce subțire. Așază șabloanele, șterge liniile, verifică dacă pensoanele mai mari sau mai mici sunt curate. Dintr-una dintre cutii, își presară puțină pulbere aurită pe dosul mâinii stângi, o-ntinde și e încântat de strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare, asemeni celor lui Eduard Drimon sau Leo Teksil, care la vremea lor derutaseră Întreaga lume catolică. În timp ce neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele Serghei se va scula brusc și va stinge lumina, Înșfăcând flacăra lumânării cu mâna goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii de afară și de la luciul samovarului, aidoma unui lampion. Nilus Îi făcu semn oaspetelui său să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o experienta teribilă, spuse Vahíne Tipanié cu voce tremurătoare. Unchiul meu a fost unul dintre cei care au murit atunci. Mi-aduc aminte de Mai, răspunse Miti Matái. Era un barbat viteaz, dar, nu știu din ce motiv, s-a sculat într-o dimineață cu tot părul alb. O lună mai târziu a murit de frig. — Cum e posibil să moară cineva de frig? întreba iarăși Vahíne Tipanié. Este ceva ce n-am reușit niciodată să-nțeleg. Cum poate frigul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
totusi cei de pe Peștele Zburător le-au demonstrat, în decursul unei singure nopți, ca avuseseră la îndemână suficientă apă încât să mențină în viață un numar de oameni de patru ori mai mare. Soluția atât de simplă era să se scoale cu o oră înainte de răsăritul soarelui și să scuture în interiorul unui vas milioanele de picături de roua pe care frigul nopții le făcea să se depună pe frunzele arbuștilor, înainte că primele raze de soare să aibă timp să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sau argint lustruit, lungă cam de-o palmă, având într-un capăt fie o bilă mare de metal, fie genul ăla de mâner sculptat pe care-l mai vezi la săbii. Fratele ăsta din marină zice că arabii și-o scoală și apoi își vâră tija de metal pe toată lungimea pulii. Și-o freacă cu tija aia înăuntru și slobozul e mult mai mișto. Mai intens. Fratele ăsta mai mare călătorește prin lume și-i trimite expresii franțuzești. Rusești. Sugestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
blonda, e ceva și mai trist. Acolo, în colțul celălalt, îl vezi pe fraierul care a intrat în segmentul A al programului, un babalâc care și-a pieptănat peste chelie șuvițele de păr care i-au mai rămas. S-a sculat la cinci dimineața în patul lui de la Motelul 6 să ajungă aici și să-și prezinte invenția, peria specială de scos pete. Săracul de el. I se pune microfonul și e condus pe scenă, în platoul “cameră de zi”, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
s-a însurat cu ea. A părăsit-o de îndată ce a aflat. Fiind însărcinată, a pierdut contractul de promovare a ciorapilor care nu alunecau niciodată. Și spilcuitul a crescut urmărind emisiuni precum Jos din pat, Boulder sau E vremea să te scoli, Tampa, încercând să-și dea seama care dintre bărbații ăia turuind zâmbitori era taică-su. — De-asta sunt în branșă, îi spune blondei. De-asta: menține relații pur profesionale e prima lui regulă. Blonda spune: — Mama ta e foarte, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
duzină. Un alt lucru de ținut minte e că lungimea unui cadru într-un film video e de la opt până la cincisprezece secunde. Tess și Nelson trebuie să lucreze împreună cam câte douăzeci de secunde odată. După care, trebuie să se scoale și să apese pe butonul PAUSE. Mută camera într-un alt unghi și refac iluminatul scenei. Mai filmează douăzeci de secunde. Căsătoria lor se află încă în punctul în care sexul e distractiv, dar după prima zi de filmare, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu capul plecat, incapabil să-l ridice, celălalt ostenit, speriat, vorbind într-una, fără rost. Nu știa ce-ar mai putea spune, ce anume i-ar mai trezi pofta de viață. La început, fusese convins că numele Anielei ar fi sculat-o și din morți. Acum, dezarmat, sufocat de spaimă, epuizat după o săptămână de eforturi și speranțe deșarte, nu-și mai găsea cuvintele. Îi vedea venele străvezii pe brațele albe, slăbite, străpunse de ace dușmănoase, legate de perfuzii impersonale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
arată că Adam continuă să fie acolo, continuă să aștepte. 2 El e Adam. A venit să trăiască În această casă pe când avea cinci ani. Acum are șaisprezece și nu-și amintește de nimic dinaintea sosirii lui aici. Uneori se scoală tresărind, trezit nu de vreun coșmar, ci mai degrabă de o senzație neliniștitoare că s-ar afla cu ochii ațintiți la un enorm spațiu gol, ceva care aduce cu gura larg căscată a unui puț fără fund și că e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ale unui cocotier subțire și Înalt, care țâșnește dintre tufișurile pitice. E singura pată de culoare Într-un peisaj văruit de secetă. Da, e secetă. E cald. Adam Începe să simtă oboseala ca un leșin, leșinul unui somn adânc. Johan, scoală-te, scumpule! Te simți bine? Dormi prea mult, puiul mamei. Ai rămas În fundul patului cât e ziua de lungă, uite, s-a și făcut noapte! Tata o să se supere dacă vede că dormi Întruna. știi cum e el! Uite ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din vina ei. Ziua aceea era doar ultimul episod din comedia de două parale care era viața ei. Se Întreba dacă nu cumva avea să cunoască chiar În ziua aceea sfârșitul atât de mult Întârziat al acestei nostime farse. Se sculase dis-de-dimineață, fără să simtă moleșeala de care fusese cuprinsă zilele și săptămânile trecute. Torticolisul Îi trecuse, umerii nu-i mai erau țepeni, Încheieturile n-o mai dureau. Era multă vreme de când nu se mai bucurase la Jakarta de o asemenea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
maică-sa, ai ceva astm. Numai că Margaret nu avusese niciodată asemenea crize prin alte locuri pe unde trăiseră. Poate că, Într-adevăr, pricina răpirii sănătății ei de copil viguros erau demonii ăștia balinezi. Iar În acele nopți, dacă se scula și se ducea la fereastră, vedea adesea mici globuri de lumină hoinărind de-a lungul văii. Tu știi poezia aia a lui Hugo cu o gărgăriță? a Întrebat-o Karl după o vreme. E curios, acum câteva zile m-am
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e foarte Întinsă. — Nu cred că-mi place. Marea, vreau să zic. Mă face să-mi fie frică. Johan a rămas cu privirile ațintite În depărtare. — E vremea să pleci acum, Adam. Trebuie să te culci, și mâine să te scoli devreme. Fii cuminte. Urmează o zi mare pentru tine. — Bine. — O să găsești singur drumul. Nu te uita Înapoi, ține-o drept Înainte până ajungi la orfelinat, bine? Vin și eu cât mai repede, n-ai grijă! — De ce nu vii și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
faci un bine e un lucru rar, în viață nu se știe niciodată cum se întoarce roata și munte cu munte se poate întâlni, dar om cu om! Ei, bine, asta e, concluzionă în sinea ei Carmina înainte de a se scula de pe scaun. Strecură foile în mapa albastră. Ce dacă n-a reușit s-o impresioneze pe Viorica? În definitiv, o secretară nu trebuie să aibă păreri personale, dar putea și ea să spună, acolo, o vorbă, în fine. Știi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vine dimineața și numai eu știu ce trag cu frecatul holurilor, prin curent și apă rece, c-am înțepenit, nu alta. I-a sărit țandăra, domnișoară, alelei, m-a lovit pe unde a apucat, până la urmă am reușit să mă scol din pat și să pun ceva pe mine și să mă închid în camera copiilor, că numai somn nu mai aveau ei, mititeii, cu bușeli și cu trânteli. Mariana mea, aia mijlocie, era cu ochii deschiși, n-a zis nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
manevră? Poate doar îi amuză. Vor să vadă cum victimele lor se zbat cu ultimele forțe să le demonstreze contrariul, cum renunță apoi, renunță definitiv la ideea de a mai scoate capul. Se auzi strigat la masă și inginerul se sculă în picioare după ce, reflex, degetul său apăsă pe butonul veiozei. Și, dintr-odată, toată acea larmă de întrebări de sub cupola de lumină încetă, traversă odaia spațioasă, cu multe plante, pătrunse în bucătărie, se așeză pe scaunul din capătul mesei, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nevastă-sa și, râzând, făcu gestul pălmuirii cuiva, că aici dumneaei plătește ca să fie luată la palme și acasă nu pot s-o ating nici măcar cu o vorbă că sare de fund în sus și ea și soacră-mea, îmi scol toată casa în picioare. Aflată în casa părinților Carmina se simți dintr-odată liniștită, despovărată de griji și de resentimente. Se schimbă de haine, luă un capot al mamei și odată cu veșmintele parcă-și lepădase toate îndoielile și temerile. Părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]