2,483 matches
-
apropii de el. (tace un moment) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (furat de gânduri) Mda...Dacă nu, mi-aș dori să fiu poet, căci materialul cu care aș lucra nu este decât umbră de materie în haos. (tace gânditor) Mi-aș dori să sculptez în materie însuflețită. ( ca și cum ar aștepta să treacă timpul) Eu știu asta, am simțit asta îndurerat, deși la început era mândrie și bucurie, că materia moartă capătă formă de însuflețire, și parcă ar fi vie, dând de multe ori impresia
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
tace. Se ridică și se plimbă gânditor prin atelier. Mută câteva lucruri dintr-un loc în altul. Privește pe geam absent ). CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (are vocea gâjâită, ca și cum ar fi un alt personaj) Aș fi vrut la mine în Carpați să sculptez munții. Tot mai rămâne un gând secret, că poate voi reuși vreodată. Când o să mor, o să mor cu gândul că o să fac lucrul acesta în lumea cealălaltă, în care mă voi duce. ( tace deodată. Se aude melancolic și trist susurul
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
trist susurul unei ape de munte) Mă uit la lume de sus, parcă aș sta mereu pe un munte de unde aș privi lumea în zare... Mă gândesc la truda și la menirea sculptorului. ( vocea îi devine deodată încețoșată, impersonală ) Să sculptăm lumea, să sculptăm scoarța pământului și să-i dai pământului chip de om. Iar el să zboare așa, cu chipul de om, prin univers. Însă mă gândesc mai ales la sculptarea lumii ca lume. Să iei lumea și s-o
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ape de munte) Mă uit la lume de sus, parcă aș sta mereu pe un munte de unde aș privi lumea în zare... Mă gândesc la truda și la menirea sculptorului. ( vocea îi devine deodată încețoșată, impersonală ) Să sculptăm lumea, să sculptăm scoarța pământului și să-i dai pământului chip de om. Iar el să zboare așa, cu chipul de om, prin univers. Însă mă gândesc mai ales la sculptarea lumii ca lume. Să iei lumea și s-o sculptezi după gândul
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
lumea, să sculptăm scoarța pământului și să-i dai pământului chip de om. Iar el să zboare așa, cu chipul de om, prin univers. Însă mă gândesc mai ales la sculptarea lumii ca lume. Să iei lumea și s-o sculptezi după gândul și după dorința ta. Și să faci din ea o lume dumnezeiesc de frumoasă. În fața căreia însuși Dumnezeu, dacă El o fi Creatorul acestei lumi, să se minuneze și să se revolte. (tare) Să-i pară rău că
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
o lume fără sens omul ar înnebuni pur și simplu. Ar țipa! (își duce palmele la gură ca atunci când strigi peste o prăpastie) Țipătul ăla... ( cuprins parcă de spaimă, geme de durere) Eu am văzut țipătul ăla, și atunci am sculptat Coloana infinitului, și le-am arătat oamenilor țipătul ăla al omului în fața lumii, și a unui univers fără sens. Și ideea că acest țipăt, omul îl dă tot timpul în fața perspectivei de-a exista într-un univers fără sens, și
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
durere) Cu mineee ! ( ca și cum ar jeli) Cu mineeeeee ! (trâmbițele cocoșilor se ridică parcă deasupra satului ca de pe altă lume) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Trebuia înainte de a muri să merg acasă, mă gândisem și aveam în minte, să merg în țară și să sculptez munții. Ideea mi-a venit demult, pe când eram tânăr și credeam în puterile mele și în putința de a-mi duce sarcina până la capăt. (după câteva momente. De fapt vorbește cu el ) Să nu-i fi sculptat pe toți. Poate
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
țară și să sculptez munții. Ideea mi-a venit demult, pe când eram tânăr și credeam în puterile mele și în putința de a-mi duce sarcina până la capăt. (după câteva momente. De fapt vorbește cu el ) Să nu-i fi sculptat pe toți. Poate că n-ar fi fost nici bine. Daa, câțiva munți trebuia să-i sculptez țării mele. Baremi unul. Mă gândisem eu la vârful Glodeanu, vedeam schița în minte... Nu mi-ar fi trebuit mai mult de 500
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
mele și în putința de a-mi duce sarcina până la capăt. (după câteva momente. De fapt vorbește cu el ) Să nu-i fi sculptat pe toți. Poate că n-ar fi fost nici bine. Daa, câțiva munți trebuia să-i sculptez țării mele. Baremi unul. Mă gândisem eu la vârful Glodeanu, vedeam schița în minte... Nu mi-ar fi trebuit mai mult de 500 de muncitori, în doi ani de zile, și ar fi ieșit o minune. (îl îneacă tusea) Ar
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
cel care nu mi-ai dat putere. Care mi-ai luat puterile, când artiștii ca mine trebuia să-i naști eterni. Să-i naști nemuritori, Doamne, ca să dea cât mai mult oamenilor, semenilor lor. (se gândește câteva minute) Aș fi sculptat în munții de deasupra Gorjului istoria poporului român. Ce minunăție ar fi ieșit! (după câteva clipe) Sau aș fi sculptat istoria lumii de la începuturile ei. (mică pauză) He he he he he ! Istoria lumii de la începutul ei. Istoria lumii în
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
eterni. Să-i naști nemuritori, Doamne, ca să dea cât mai mult oamenilor, semenilor lor. (se gândește câteva minute) Aș fi sculptat în munții de deasupra Gorjului istoria poporului român. Ce minunăție ar fi ieșit! (după câteva clipe) Sau aș fi sculptat istoria lumii de la începuturile ei. (mică pauză) He he he he he ! Istoria lumii de la începutul ei. Istoria lumii în metafore. Sau și mai grav, Doamne, dă-mi înc-o viață! (crezând în ce spune, încearcă să se ridice) Mai dă-
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
he he he he ! Istoria lumii de la începutul ei. Istoria lumii în metafore. Sau și mai grav, Doamne, dă-mi înc-o viață! (crezând în ce spune, încearcă să se ridice) Mai dă-mi o viață, Doamne de trăit ! Aș fi sculptat istoria viitoare a lumii și a omului. Le-aș fi arătat calea adevărată, steaua după care să se conducă. ( a obosit, își trage sufletul) Omul mai este încă animal, și o ființă sărmană, și o fiară. S-ar mai putea
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Nu cred în suferința creatoare. Nu mai avem niciun acces la spiritul Lumii, poate fiindcă nici nu îl căutăm; însă trupul omenesc nu este nici el diferit de structura universului. • Din toată lumea, numai românii și africanii au știut cum să sculpteze în lemn. • Lectura-viciu și conversația-sporovaială ne împiedică și meditația și visarea. Lectura-viciu, fără de studiu, nu ar trebui să rămână nepedepsită. *** 2) O altă latură a Pentagonului sau a doua, autorul i-o se rezervă lui Emil Cioran (1911-1995), filozof al
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
se întorc Acasă din Pleiade, în chiar clipa aceasta, în universul soarelui nostru galactic, milioane de biosfere translucide, de bioluminiscență solară, și e de-ajuns ca să-i poți mulțumi în fiecare zi lui Dumnezeu că ți-a dat ție să sculptezi “Coloana soarelui de vis” și să te jertfești pe altarul Artei-transformării, pentru Telostelleratorul ce urmează să fie construit pe planeta Albastră. Cafeaua de dimineață dă în clocot, a fiert... soarele din piept numit suflet s-a topit și a curs
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > POEME SCULPTATE ÎN VERDE - GEORGETA MUSCĂ-OANĂ Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 466 din 10 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului POEME SCULPTATE ÎN VERDE GEORGETA MUSCĂ-OANĂ SCULPTEZ SPERANȚE-N FLORI DE MĂR Îndepărtez toți anii ce strecoară Nesiguranță, durere sau eșec
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > POEME SCULPTATE ÎN VERDE - GEORGETA MUSCĂ-OANĂ Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 466 din 10 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului POEME SCULPTATE ÎN VERDE GEORGETA MUSCĂ-OANĂ SCULPTEZ SPERANȚE-N FLORI DE MĂR Îndepărtez toți anii ce strecoară Nesiguranță, durere sau eșec, Schimb veșnicia iernilor în vară Și-n ploi stelare trecutul îmi înec. De ce doar rău, când poate fi și bine? Sculptând în florile de măr speranțe
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
SCULPTATE ÎN VERDE GEORGETA MUSCĂ-OANĂ SCULPTEZ SPERANȚE-N FLORI DE MĂR Îndepărtez toți anii ce strecoară Nesiguranță, durere sau eșec, Schimb veșnicia iernilor în vară Și-n ploi stelare trecutul îmi înec. De ce doar rău, când poate fi și bine? Sculptând în florile de măr speranțe, Mă-ncredințez chemărilor divine, Pe crestele luminii să mă-nalțe. Arzând în soare șalul de regrete, Refuz să duc poveri sau oboseală! Puterea dăruirii să mă-mbete În seri ce ning cu nuferi de beteală
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
Făr’ a strivi petala De poți sorbi tăcerea-n munți Făr’ să rănești smaraldul, Înaltul de îl știi cuprinde Prin zborul de acvilă, Atunci, deschisă-ți este ușa spre iubire! În amintirea unui fulg de vezi Cum valuri, mușcând țărmul, Sculptează-n vise eșuate Sărutul mătăsos al verii; Iar din durerea ploilor dezlegi Doar șoapta cristalină A lacrimii ce-a fost cândva izvor; Și de mai poți s-asculți Lumina-n foșnet arămiu, Scriind poemele în brumă, Atunci, prietene, poți spune
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
se zbat zănatic Aștepți să dea în floare iar castanii Sau te hrănești cu vise, singuratic Când numeri rătăcit prin toamnă anii? Clădești din temeri sumbre cazemate Te-afunzi în taine scrise-n spovedanii Refuzi să crezi și-n cremene sculptate Ți-s gândurile. Templul tău e teama? De ce ești prizonier al neputinței De-a-nvinge frici și-a ridica marama Sub care plânge lacrima dorinței? Deschide ochii larg, privește-n zare Și crede-n în dragostea fără păcat De rătăcești tăcut
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
să înceapă ședința de tratament bioenergetic cu mine, până cănd nu i-am povestit tot ce știam eu la vremea aceea despre “imaginile-regine”, Coroane regale și despre toate instalațiile mele de Coloanele infinite cu care mă “jucam” și la care sculptam intens, fără să cunosc bine “efectul” de descărcare-încărcare energetică și consecințele asupra mea a acestor energii inedite din Coloane...E o întreagă poveste plină de mistere încă nedezlegate cu felul în care m-a vindecat doamna AM, curios lucru este
SCRISOAREA NR.142 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351677_a_353006]
-
este faptul că, nu numai că Știa bine, cunoștea toate “unghiurile zenitale” și “gradele solstițiale” pe care, din neștiință, le greșisem “măsura și ordinul” cu doar “două grade” în construcția Coloanelor și Reginelor, ce mai, cred că pricepea tot ce sculptasem până atunci, și lucrul acesta chiar mă revolta, dar, mai mult, AM mi-a anticipat creația în următorii ani, căci tot atunci mi-a spus că voi face “Stele și “Cruci de lumină”, cosmice, etc. Ce mai, era o adevărată
SCRISOAREA NR.142 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351677_a_353006]
-
mai fost teamă de femeia cu har de la Dumnezeu. Am înțeles... că n-o să se supere, chiar dacă voi „șchiopăta”, atunci când voi încerca să-mi exprim simțirea vis-a-vis de pictoriță și lucrările sale. Mi-ar fi plăcut să pot picta sau sculpta, dar n-am fost în stare nici măcar a croșeta. Pentru toate acestea trebuie să te naști cu har de la Dumnezeu... Constanța Abălașei-Donosă este o artistă inteligentă care învăluie arta sa în lumină, culoare și poezie, manifestând sensibilitate și creativitate ieșite
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351726_a_353055]
-
din mine / scriu pe-o piatră despre liniște / cu mâna rămasă din aripi / alături” - spune ea în poemul “Loc pentru păpădii”. De altfel, orice suport este bun pentru Poezie: valuri, nisip, munți, iarbă, frunze, albastrul de zare ș.a. Și a sculpta în piatră un poem este o dovadă de trecere prin lume. Când inspirația vine, nu mai trebuie să-ți găsești locul fiindcă locul poate fi chiar în tine. Cred că o poezie foarte reușită este “Licurici pentru zmei” pe care
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > VISUL UNEI NOPȚI DE IARNĂ Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 404 din 08 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Știi, te-am visat azi noapte în plin ger; Mă sculptai ca pe o floare în fereastra ta. Nu aveai daltă, foloseai doar ochii, Gura, mi-o potriveai cu buzele-ți fierbinți. Eu tăceam, tu mă sorbeai din ochi Și toată mă conturam în foamea lor. Ca o Ană, cuminte, mă
VISUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346717_a_348046]
-
în fereastra ta. Nu aveai daltă, foloseai doar ochii, Gura, mi-o potriveai cu buzele-ți fierbinți. Eu tăceam, tu mă sorbeai din ochi Și toată mă conturam în foamea lor. Ca o Ană, cuminte, mă lăsam sedusă Și mă sculptai așa cum îți doreai. Dar peste noapte a început să plouă Și toată creația s-a transformat în sloi. Ochii tăi nu au mai avut puterea Să țină conturul chipului meu, intact. Neputincios te-ai retras în cochilia ta Și ți-
VISUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346717_a_348046]