576 matches
-
agale spre pătrățelele (slab) luminate ale blocurilor. Vei crede că, gândind despre fete, vorbesc despre niște struguri prea acri pentru mine, și ai dreptate. De fapt, ca să fiu cinstit, nu prea am avut de-a face cu fete din alea sculpturale și înțolite ca lumea despre care vorbeam. Prima mea femeie am avut-o la douăzeci și doi de ani și era tot o "babă", de vreo douăzeci și nouă. Apoi a mai picat câte una din timp în timp. Dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se definea în mod plastic, sensibil și tactil, mișcarea de înscriere în spațiu și în realitatea spiritului a gesturilor esențiale care compun o acțiune. Ca și cum oamenii care joacă pe scenă, actorii, sunt puși să silabisească, prin vorbă și mișcare solemnă, sculpturală, felul în care orice mișcare importantă întrupează chiar importanța pe care însăși viața o capătă prin această mișcare. Mișcările sunt nenumărate, ca viteză și putere de arcuire în spațiu; o vedem mai ales la animale, unde mișcările vieții se desfășoară
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
la animale, unde mișcările vieții se desfășoară cu tot evantaiul lor, de la ritmul lent al deplasării greoaie la cel elastic și încordat al animalelor la pândă. Nimeni în afara grecilor, a celor patru autori de teatru, n-a știut să decupeze sculptural modul scenic prin care teatrul pune stăpânire și face plastic vizibil sensul suprem, predestinat să nu fie uitat, al mișcării care construiește ritmul revelat, sculptat ca act de revelație; ritmul în care actele vieții trebuie să se înscrie în fața ochiului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
femeii despică înălțimea camerei. Imediat însă vede palmele ei coborînd spre măsuță, trăgînd după ele întregul trup, care nu se arcuiește, ci se lasă pe vîrfuri, împrăștiind poala rochiei într-un clopot imens în jurul pantofilor. Te rog, Mihai! oferă degetele sculpturale ceașca. Mihai gustă mai mult din politețe, dar imediat înțelege că-i o cafea bună și bea cu plăcere. Mais où sont les neiges d'antan?(1 oftează el mai apoi, lăsîndu-se adînc în fotoliu, cu ochii închiși. Cînd revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
complet neproductive. Pe platoul înalt al platformei Poiana Mare - Lohan, la obârșiile Lohanului, există suprafețe, de teren inutilizabile, care sunt rezultatul existenței unei pânze acvifere cu debit foarte bogat și al defrișării masive a pădurii, care au intensificat procesele morfo sculpturale actuale. Suprafețele de teren neproductiv din restul cuestei Lohanului sunt marcate de o modelare a versanților ceva mai lentă, șiroirile, alunecările de strate ori începuturile de ravenare fiind mai modeste și mai rare. Totuși, ele creează mari dificultăți, astfel încât suprafețele
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
în două panouri, are partea de jos acoperită cu spirale de acant, în timp ce friza superioară înfățișează o procesiune ceremonială. Tiberius răcnește la urechea tânărului: — Exact la fel s au petrecut lucrurile acum 24 de ani! Velleius pricepe. Privește atent cortegiul sculptural și, fără voia lui, se emoționează. Își imaginează cu ochii minții cum a intrat principele în Roma. Ca și aici, s-a oprit probabil să facă mai întâi o libație în prezența marilor flamini și a virginelor ve stale. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de polen, luând-o cu binișorul, ca pe o balerină recalcitrantă. Pălăria galbenă cu borul lat este dată pe spate, lăsând să se vadă un scalp osos și o singură șuviță de păr cărunt. Este încruntat de-a lungul nasului sculptural și pare să nu observe sosirea lui Jonathan, fiind concentrat asupra a ceea ce face. Doar când se termină transferul de polen se îndreaptă de spate. Se întinde și își privește noul elev cu un zâmbet post-coital. — Bridgeman, zice. Abia sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de celălalt prin ură, dar când intră, simt furnicături în unghiile ascuțite, a fost al tău, iar acum nu mai este, jelește-i plecarea, stă în fața mea îmbrăcat în cămașa de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat, fața lui sculpturală este inexpresivă, nemiloasă. Am venit să îmi iau câteva lucruri, spune el, plec de aici, iar eu îl înjur mușcându-mi buzele, iar ai câștigat, întotdeauna ai fost mai îndrăzneț, mai crud, credeam că te-am învins printr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Etern și În cele mai acreditate târguri france din Orașul-Lumină. E demn de interes, deși eclectic, sincretismul lui Otto Julius Manntoifel, al cărui sanctuar cu Multe Muze din Postdam Îmbină casa-Încăpere, scena giratorie, biblioteca circulantă, grădina de iarnă, impecabilul grup sculptural, capela evanghelică, chioșcul sau templul budist, patinoarul, fresca murală, orga polifonică, casa de schimb, vespasiana, baia turcească și budinca. Oneroasa menținere a acestui edificiu multiplu a provocat vinderea lui la licitație și demolarea de rigoare, aproape În continuarea sărbătorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
strada Pasteur, a Înțeles-o și avocatul nostru, doctorul Savigny. Judecătorul, pe care, În ultimă instanță, aveam să-l mituim cu o minimă parte din Încasările, are ultimul cuvânt. Eu mă pregătesc să râd ultimul. Să știți cu toții că opera sculpturală a lui Garay, expusă În micul bazar omonim, constă din spațiul care se interpune, atingând cerul, Între construcțiile din intersecția străzilor Solís și Pavón, fără a trece cu vederea, desigur, copacii, băncile, pârâiașul și cetățenii care tranzitează pe acolo. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
odată cu ea puterea sfințitoare a celui reprezentat, la fel cum pentru cel ce iubește simpla privire aruncată asupra fotografiei aduce bucurie. În decursul timpului omenirea a fost preocupată de reprezentarea chipului și, în acest sens, stau mărturie nenumăratele portrete picturale, sculpturale sau basoreliefuri ce reproduc de la chipul unor copii până la figuri marcante ale istoriei. Chipul lui Hristos însă, pentru că întruchipează atât dumnezeirea, cât și omenirea, cuprinde în El întreaga reprezentare a existenței și rațiunii de a fi. Omul a fost mereu
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
efigia reprezentată de o mască țintuită pe un stâlp acoperit doar de o simplă țesătură, acoperământul acesta nu are rolul de a ascunde stâlpul, ci de a sugera un corp care, deși e absent, poate fi totuși interpretat ca imagine sculpturală a statuii zeului. Masca atestă, așadar, prezența/absența zeului, prin legătura ei cu un corp absent, dar evocat sau evocabil la modul virtual și care poate lua forma unei statui. Acest corp-noncorp materializează deopotrivă o prezență și o absență. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Or, gestul sculptorului nu este exact acela din care rezultă o formă cu înfățișare de om viu, lipsită însă complet de viață, ca în cazul statuii din Poveste de iarnă? Teatrul ar trebui să regăsească tocmai această semnificație a actului sculptural, iar posibilele soluții în acest sens ar fi marioneta, manechinul, figura de ceară. Paloarea cadaverică, lividitatea chipului, ca un înscris al morții. Maeterlinck formulează astfel paradoxul unui teatru al absenței omului sau mai degrabă al unui teatru ce are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
durată - ca în legendele moldave - pe locul și din lemnul unui paltin sacru (substi- tuire similară cu cea prezentată mai sus). Un fenomen identic semnalează Romulus Vulcănescu într-o comună din județul Mehedinți, unde pasărea- suflet nu mai este figurată sculptural în vârful stâlpului funerar (simulacru arhaic al coloanei cerului la mor- mânt), ci, odată cu înlocuirea aces- tuia, în vârful crucii. Acest fenomen îl face pe etnolog să vorbească despre „adaptarea obiceiului funerar străvechi la condițiile noi de figurare promovate de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca cioplitor le-a învățat de la alți artiști, căutând după aceea singur elementul său specific în forme ba alungite, ba modificate ca structură în chipurile din lemn duse până la esențializare. Iftinchi modifică însăși linia formată pe volum, lăsând deoparte elementul sculptural pentru narațiune care la artist capătă un farmec static cu acel haz original al unui artist făcut să se întrebe mereu dacă lucrările sale care au un merit deosebit - întregesc - și eu spun, cu cinste, Galeria Artiștilor Naivi. Undeva prin
Caravana naivilor by Augustin Lucici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1037]
-
Dumitru UNGUREANU Aveam vreo 18 ani și mă plimbam prin București, căutând mugurii primăverii. Lângă zidul Capșei, aurită de soarele după-amiezei, am zărit o zeiță. Avea părul lung și bogat, fața frumoasă și hotărâtă, umerii, sânii și brațele decise, șoldurile sculpturale, iar picioarele... Ah, picioarele scăpate de sub minijup ca niște pui de delfini din plasa braconierilor! M-am oprit la colțul blocului Romarta șii-am privit... Ce privit! Am sorbit minunata priveliște, îndrăgostit pe loc, iremediabil și definitiv, cum numai la vârsta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
fără grabă, uluitor de multă frumusețe, împodobindu-și casele, veșmintele, scoarțele sau manifestânduse frumos în cântec, joc și fel de a fi. Conform unor reputați arhitecți, satul gorjean era „un uriaș ansamblu de sculptură ambientală”, „o reuniune de uriașe obiecte sculpturale”. La vârsta de 17 ani începe să se manifeste înclinația lui spre artă, când, baiat de prăvălie fiind, construiește o vioară din scândurile unei lădițe de portocale. Urmează Școala de meserii din Craiova (1894-1898), apoi, pleacă la Viena unde lucrează
A doua oară unu by Viziteu Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92957]
-
iar revistele și criticii publicând nenumărate studii și articole cu laude. În 1913 expune simultan la Salon des Independants în Paris și la the Armory Show în New York. Recunoașterea sa pe plan național și internațional se datorează, în principal, ansamblului sculptural de la Târgu Jiu, terminat în 1938. Ansamblul, alcătuit din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului era dedicat românilor care în 1916 reușiseră să oprească o invazie germană. Aceste lucrări depășesc limitele concretului, generând diverse interpretări ale semnificației celor trei
A doua oară unu by Viziteu Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92957]
-
lucrărilor mele senzația pe care o ai, spre exemplu, atunci când te uiți la un pod frumos.“ Cu timpul, privirea a coborât de pe pod, în jos, înspre apă. Lumea a căpătat o cu totul altă interpretare atunci când ea a devenit material sculptural, aidoma pietrei și metalului, pe care le completează minunat, organic și anorganic dimpreună, monument viu, ritm necontenit, concepte simple, transformate în obiecte de o incredibilă sofisticare. Obsesia s-a născut cândva la începutul anilor ’80, când, prins de o ploaie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
negre Moleskine, la finalul FIEC|REI zile, câteva date (de natură „psihologică și economică“, spune ea, în urma a cinci coordonate dinainte stabilite), pentru a fixa „senzația“ acelei zile. La asta se adaugă maniera ei prea puțin informativă și mai degrabă sculpturală de a percepe realitatea, astfel că zilele vor avea o anumită materialitate, textură, culoare. Și chiar text. Pasul numărul doi al acestui demers la granița dintre utilitate (artista își verifică astfel eficiența etc.) și dependență halucinantă îl reprezintă traducerea obiectului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
apoi expunerea lui. Să li se facă rău și celorlalți (am să explic mai jos la ce mă refer). Ioana este un artist vizual obsedat de conceptualism, în același timp, însă e atrasă mai presus de puterile ei de zona sculpturală și chiar tactilă a artei. Tot ce vrea este, astfel, să transpună timpul în obiecte palpabile care să traducă „senzația fiecărei zile“ în culoare, textură plus o frază esențială. Până acum, Ioana vopsea pereții galeriilor pentru a face vizibile zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
de la exterior sau bogatul decor extern al fațadelor: piatră, cărămidă și ceramică. În secolul al XVI-lea în vremea lui Petru Rareș, stilul moldovenesc evoluează cu gropnița și tainița (ascunzătoarea sau camera tezaurului), pridvorul deschis, iar pictura exterioară înlocuiește decorul sculptural al fațadelor. În secolul al XVII-lea la elementele vechi se adaugă o puternică influență orientală, de origine caucaziană și arabă venită prin Rusia. Se înlocuiește zidul despărțitor dintre naos și pronaos cu o triplă arcadă sprijinită pe doi stâlpi
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
felul în care o găsim la Sfinții Trei Ierarhi. Brâul este din piatră, bine degajat, încadrat de câte o friză ornată de frunze sculptate în relief”<footnote Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 247 footnote>. „Ceea ce ne interesează în ce privește sectorul sculptural, este elementul comun pe care îl aflăm la coloanele de la bisericile cantacuzinești: Cotroceni (1679) și Doamnei (1683). Acest element îl aflăm și la coloanele pridvorului bisericii mănăstirii Dintr-un lemn, a cărui pridvor a fost adăugat de Șerban Cantacuzino în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
altarul de restul bisericii. A treia periodă este cea paleologă din secolele XIII-XV. Apar modelele antice și ideile renascentiste. Conturul este înlocuit de modeleu, personajele capătă volum, apar figuri monumentale și puternice, frumoase și cu o armonie a proporțiilor, caracter sculptural al figurilor, iar în frescă găsim tendința narativă. Acum este epoca umaniștilor, a oamenilor de litere. Pe Iisus Hristos îl întâlnim în icoane reprezentat astfel: dogmatic - Pantocrator, Arhiereu, Sfânta Treime, Judecata de apoi; liturgic - Iisus în potir, pe disc, omul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
o, dulce timp, în pacea ta sfârșește fapta noastră, ne înalți din abis spre cer, întrerupi orice mizerie a inimii și sufletului, faci să sece lacrimile și mântuiești celui drept mânia și dezgustul". Iar în epigrama pentru Noaptea din complexul sculptural al mormântului familiei Medici, stă scris: Mi-e drag să dorm și mai mult, să fiu piatră, În timp ce rău-i peste tot și chinul. Să nu văd, nici s' aud îmi e destinul. Nu mă treziți, vorbiți, vă rog, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]