2,171 matches
-
insulei nu e dat de Tanit, zeitatea protectoare a insulei, venerata de cartaginezi pentru blândețea ei, albă și luminoasă, întruchipând bunătatea maternă, telurica, stăpâna a mării și a nopții. Responsabil pentru numele de Ibiza este răutăciosul zeu Bes, de statura scunda, cu un caracter agresiv și jucăuș în același timp, visceral și imprevizibil, petrecăreț și iubitor de excese. Să fie oare acesta un semn că locuitorii Ibizei erau încă din antichitate libertini, senzuali și nebunatici? Curios cum tocmai aceste trăsături sunt
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
turiștii, îmbrățișând statuia de bronz a acestui simbol feminin al dragostei. Desigur, n-am făcut-o, nu doar din cauza ironiei din invitația de a o face, venită din partea fiicei mele, Monica. Era la mijloc și reactivarea complexul meu de bărbat scund, provocat de disproporția dintre mine și mult prea-zvelta Julietă de bronz. Am urcat, însă, și eu în acel apendice romantic al conacului medieval, sub care trubadurii lutieri au subjugat inima celebrei victime shakespeariene. Am intrat în acea locuință celebră care
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347047_a_348376]
-
Acasa > Strofe > Amintire > ÎNGER ȘI SUFLET - VERSURI - MARA Autor: Maria Ciumberică Publicat în: Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Mara Mara, fetița scundă, ce sta pe Strada Mare Avea o păpușică. Era mândră de ea. Și o iubea din suflet. Era o alinare Și-avea mare valoare. (I-a dat-o mama sa). Era o jucărie, cum nu mai era altă!... De-o
MARA de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347074_a_348403]
-
Nechibzuind, decise Din brațele fetiței, păpușa să o smulgă, S-o rupă-n bucățele, s-o calce în picioare Să o arunce-n focul din drum... Mara să plângă... De ce făcuse asta?! Cu ce-i greșise oare?! De-atunci, fetița scundă, ce sta pe Strada Mare Își cheamă jucăria, iubirii dată vamă. Și nimeni, niciodată, nu-i da-va alinare, Ca păpușica vie. Și sufletul de mamă. 30.09.2009 Referință Bibliografică: ÎNGER ȘI SUFLET - versuri - MARA / Maria Ciumberică : Confluențe Literare
MARA de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347074_a_348403]
-
și jocul decorativ. Cele din partea de jos sunt cu o deschidere mai mare, sunt mai înalte și se termină cu arcade care au trei rânduri de ceramică, de culoare verde și diferite nuanțe de maro. Cele din mijloc sunt mai scunde și mai înguste și se termină cu arcade din ceramică aplicată, de culoare verde închis și torcoaz care ies în evidență. Cel de-al treilea rând de nișe dă forma bolților și încadrează ferestrele. Cupola are nișele și arcadele terminate
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
lucru nu-l făcusem niciodată, m-am așezat în rând. -Este tovarășa învățătoare! mi-a șoptit mami, după care s-a retras unde erau deja ceilalți părinți. Eram ultima, cu fetița care își sugea degetul și după ce eram cele mai scunde printre ceilalți, ne lăsam și genunchii moi, să nu fim văzute. În mintea noastră credeam că dacă noi nu o vedeam pe tovarășa învățătoare, nici ea nu ne vedea pe noi. -Voi cele două cu codițe, veniți în față! am
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
recăpătat puterile și a pornit în explorarea locului, însoțită de ființele insulei. La prima cotitură a găsit un izvor cu apă limpede, făcându-și căuș din pălmi și-a potolit și setea. Era un peisaj exotic, cu iarbă fină, copaci scunzi, cu trunchiuri întortocheate, tufe pline de fructe de pădure, flori necunoscute dar atrăgătoare, animale cu licăriri prietenoase în priviri. Și lumea aceasta era înconjurată de apa strălucitoare a unei mări fără sfârșit. -În acest loc mi-ar plăcea să trăiesc
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
sărbători sau „când mă taie pe mine de-o curățenie generală”. Altfel, într-o săptămână, ar rămâne fără nimic. Așa e la cămin, iar el merge acasă cam o dată/lună. L-am cunoscut...la o expoziție de grafică. E destul de scund, foarte slab și foarte brunet (păr, barbă)...iar pielea sidefie. “Mă înfiați, d-nă?” îmi zise atunci, așa, direct. „Vă uitați la mine...delicios.” Abia atunci am realizat că așa și părea. Mă uitam în direcția lui, dar jur că nu
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
nu întârziase la serviciu, ajungând în dreptul ușii deschise, a pătuns. L-a izbit încă din prag mirosul de vechi și putred. Și, fiindcă în mod firesc ar fi trebuit să urce treptele, el a coborât la demisol, pășind în coridorul scund și îngust, cu uși de o parte și cealaltă. Trecea în revistă chipurile cenușii ale năpăstuiților care locuiseră în micile încăperi râncede: oameni săraci și nefericiți, cei mai mulți singuri pe lume, și-i imagina vegetând... Trecând prin dreptul unei uși întredeschise
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
care ni se descoperă un strălucit narator cu umor fin, de efect, în aceeași măsură cu un arhivar de noțiuni științifice ale tehnicii de război de acum 70 de ani. „Printre ofițeri era și Căpitanul C...care era cel mai scund din Regiment căruia camarazii îi făcuseră un cântec: „Jumătate-n cizmulițe, Jumătate în chipiu”- el se supăra...” De remarcat sunt detaliile amintirilor de război cu nume, locuri, întâmplări, momente ca filme redate, de o acuratețe rară ca și cum retrăim concret acele
MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE- CONSTANTIN ZAVATI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357783_a_359112]
-
Lui sunau cam așa: “Pregătiți-vă să mă urmați, nu luați hrană, haine sau medicamente, că nu vă vor fi de folos acolo unde ajungem”. Eu am ieșit la poartă că locuiam la o casă de la țară, cu un gard scund din șipci și am pornit și eu să merg în urma lui Iisus, dar cu oarecare teamă. Îmi era frică să calc pe acel drum îngust și sclipitor, să nu mă frig sau să fie prea rece. În sfârșit, mi-am
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
creat-o și a lăsat-o în bătaia palmelor jandarmului, luând-o de aici, din căsuța ei sărăcăcioasă, dar liniștită, de pe malul stâng al râului Doamnei Clara, a fost providențială. A fost crescută Sultănica în frica lui Dumnezeu, în odaia scundă cu pământ pe jos unde, deasupra mesei, pe peretele de la răsărit, ardea veșnic candela înconjurată de busuiocul din sticluțele de agheasmă, atârnate cu grijă sub icoana Sfântului Ioan Botezătorul și cea a Maicii Domnului cu Pruncul, înveșmântată cu rochie și
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
de teatru, concerte - când asistam la o lansare la cafeneaua literară - sus, la etaj, priveam cum Ioan Gyuri Pascu susținea un concert de chitară și voce, pe ritmuri sud-americane. Am avut un gust neplăcut. Nu pentru ce cânta băiatul acela scund și slăbuț, un uriaș în materie de muzică și teatru, un actor total neexploatat la capacitatea sa, nu pentru cei câțiva gură-cască, ce-și ițeau ochii și urechile ca să-l asculte iar la urmă au uitat să-l aplaude, grăbiți
BOOKFEST 2012 de ROMEO TARHON în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358185_a_359514]
-
apelor! Este aici! E dincolo! Este peste tot! Și sus pe munte Este, ca un Tot Învăluie Pământul în iubire, cu blândețe Îl simțim în toate serile, în diminețe! Dar Tu, Tată, mereu ni Te ascunzi Puternicule, suntem fragili și scunzi... Poate ne-am topi de-nfricoșare, Ne ocrotești de dincolo de zare! Dar Fiul? Fiul este aici cu mine S-a înălțat, dar n-a plecat, e-n lume Revine când îl chem în rugăciune Și asta-I tot cereasca Ta minune
MÂNGÂIETORUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357567_a_358896]
-
pronaosul. Este partea cea mai sacră a bisericii, locul în care preotul săvârșește pe Sfânta Masă, misterele Liturghiei și în primul rând Sfânta Taină a Euharistiei. La început, absida principală (spațiul altarului), a fost despărțită de naos printr-o balustradă scundă numită cancel (cancellum), preluată de la bazilicile antice, care apoi a fost inlocuită cu tâmpla (templon), o despărțitiră facută din stâlpi sau coloane, între care se puneau draperii. Acest fel de despărțire a fost folosit în bisericile moldovenești până prin secolul al
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
Frigul dimineții și o vagă neliniște mă determinau să grăbesc pașii, împiedecându-mă de șine și traverse. Inima îmi venise la loc abia când, în sfârșit, începusem să recunosc unele detalii ale zonei. Nimic nu părea să se fi schimbat. Clădirea scundă a gării se ivise brusc din negură, cu copertina ei disproporționat de mare, sprijinită pe niște coloane de fontă. Între acestea, le puteam distinge pe măsură ce mă apropiam, atârnau ca odinioară, suspendate cu lanțuri, mai multe ghivece de flori. Binecunoscutul pavaj
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
la secundă! Azi mă închin și mă întorc în seară; Un teritoriu viu stă să mă doară, Lăsând melancolia mai rotundă ... Aș pune punct, dar sunt în plină vară! Revin, plecând pe viscolita undă; O rază îmi arată cât de scundă Mă simt în fața Lui... Dar, gândul zboară ... Am să-mi asum neliniștile toate. Nesomnului i-aș pune iar un dinte; E tot mai greu să-ncerc a mă socoate Stăpâna poeziei mele sfinte. Cobor genunchiul... Cine știe?..., poate Un nou
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
sub fluturi neașteptați lumina-nflorește pe umerii dimineții ... NAȘTERE Greu mă adun, ușor mă-mpart! Hotar între "am fost" și "sunt" - Elimin unghiuri dintr-un carte Ori, cu mulțimea, mă înfrunt Retras cu numerele prime Găsind, în cerc, o rază scundă, Hrănesc pe drum câteva rime, Echidistanța mă inundă ... Pătrund multiplul infinit, Amanetez un "pi" și-l cânt, (în carte am semnul matematic) Uitând că azi am devenit Număr impar..., nume de sfânt ... ECOUL ... întinde palma să-ți revăd linia vieții
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
spune unul dintre colegii de excursie: - Domnule, sunteți cel mai reprezentativ membru al grupului. - De ce? - Păi de când ați intrat în biserică, umblă un rusnac după dvs, cu o coală în mână. Uite-l că vine! Într-adevăr, un personaj destul de scund și insignifiant, pe care nu îl observasem până atunci, se apropie și îmi arată un portret în cărbune. - How much? - Five euro. Dându-mi seama că banii sunt la Leni, o strig: - Leni, mă cumperi? Câteva doamne din grup izbucnesc
DOUĂ CAPITALE IMPERIALE de DAN NOREA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350662_a_351991]
-
existența.” Vorbea mult, repede, si cu voioșie. Era plin de viață, de bucuria de a trăi, a se mișcă, nici cei 68 de ani ai săi nu-i putuseră seca dinamismul. Parcă și acum când scriu despre el îl văd. Scund de statura corpolent, cu părul saten, ochii verzi, fata brăzdata de urmele luptei cu viața. Se numea Pedro era spaniol, din tot ce-mi povestea fusese mereu un nonconformist din punct de vedere social, moral. Avea încă un simț al
JURNALUL UNUI CALATOR (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358825_a_360154]
-
dar o iapă nici atât. Nemaipunând la socoteală că iapa colonelului Pătrașcu era una faină „dorobănțească”, mândră, nevoie mare și atât de înaltă... că mă-trebam cum o poate încăleca domn’ colonel Pătrașcu? Dumnealui era cam de un metru șaizeci și cinci, chiar mai scund ca mine, care păream destul de deșirat la douăyeci și unu de ani cât aveam pe-atunci. Măi omani buni, dacă mă credeți?... e treaba domniilor voastre, dar la ora șase nu l-am mai găsit pe „DUȘCĂ”, iar de la Zmaranda îmi
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
unison mințile noastre! Și am intrat. Atunci n-am știut, aveam să aflăm pe urmă, pășisem în ograda Șefului de Post al satului. Paralel cu o casă înaltă ca un conac, albă-lucie în lumina lunii, se ținea mândră o clădărie scundă, însă lungă-lungă, cunia și grajdul cailor omului. În fața bucătăriei luminate de un Petromax, o masă uriașă chema înspre rotundul ei de lemn la... mâncare, căci în mijloc trona, trântită direct, o mămăligă uriașă, cât roata carului, iar în jur așteptau
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
Marina, viitorul patriarh, după care au plecat la București „ca să facă 23 August”, povestea, așa cum am spus, arareori; pentru asta, trebuia să i se dezlege limba cu câteva ciocane de țuică la MAT, cârciuma oficială sau la Trocărel, un om scund și bolnăvicios care-și transforma seara casa în cârciumă clandestină, se-nțelege, vânzând țuică luată de prin Loviște pe nimica toată fiindcă el o cumpăra en gros. Firește, nu era crezut decât de foarte puțini, cei mai mulți dintre cei care-l
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
care mâna-i conștiincioasă și răbdătoare i-l ținuse în așteptare, la două degete de buze, pe timpul cât vorbise. -Da, în picioare și gratis, ca pentru tine, așa! glăsui șugubăț, între două molfăituri și Costache Ofticosu, iar Lenuța, nevastă-sa, scundă și grasă ca o minge de rugbi, chicoti ascuțit de două-trei ori, apoi duse repede mâna la gură, pentru a feri de ochii indiscreți ai comesenilor - de parcă ar mai fi ceva de ascuns - dinții rari și strâmbi, „ca de greblă
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]
-
întoarse capul,curiozitatea fiind prea mare. -Ce este?,ce mi-ai luat?Ziua mea este abia peste o lună. -E mai special.Daca vii cu mine îți voi arăta. Față se ridică și luandu-l de mână pe acel omuleț scund,cu barbă albă și salopeta ,îl urma până în spatele grădini. -Să înțeleg că primesc drept cadou o tufa de trandafiri? Spuse ironic față privind mai bine în jur... -Grăbita la fel ca mamă ta.Daca ai avea puțină răbdare ai
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]