5,253 matches
-
cu cizme electroizolante În picioare și cu o cască pe cap să fie interesat de pian. Poate, doar se joacă. Îmi place orice fel de muzică, dar după cum vedeți nu pot să cânt la pianul acesta. Vă rog să mă scuzați, eu plec imediat! Pianul acesta este o pianină pentru că nu are coadă, dar aceasta nu prezintă prea mare importanță. De ce să pleci, eu am venit să văd cine cântă, nu să-ți spun să pleci. Ai vrea să poți cânta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dat peste el. Credea că visează. Încercă să cânte, nu reuși. Nu reuși nici să-și adune curajul pentru a-i privi Întreaga făptură, norocul său veni de la sunetul sirenei cu aburi, care anunța că este vremea pentru masă. Se scuză față de profesoara de pian: Știți, noi mâncăm În colectiv, muncitorește, punem bucatele la comun și nu mai pot rămâne. Mulțumesc foarte mult! Pentru nimic! Să mai Încerci! Noaptea a fost una neliniștită și acaparată de fermecătoarea sa profesoară de pian
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mod rezonabil, am planuri mari și nu vreau să mă căsătoresc, doresc să prind o funcție mare. Oricum aș cheltui ceva bani cu alte fete, mai bine ți-i dau ție, iar tu Îmi oferi ce mi-ar oferi ele! Scuză-mă că am vorbit atât de direct, dar este o treabă foarte importantă și pentru mulți ani, aproape șase ani, iar eu sunt un om serios și mă țin de cuvânt! Iartă-mă, dar trebuie să te Întreb, ești de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și o sticlă de Johny Walker. Măsuța era joasă, ei s au așezat față În față În cele două fotolii din piele, fata umplu pe jumătate cele două pahare și spuse. Știu că te-am supărat, te rog să mă scuzi pentru că team făcut să crezi că ... cea mai frumoasă fată nu numai de pe pământ, parcă așa mi spunea-i, nu?, are cea mai rece inimă și te trimite acasă fără o cafea, nu! Mai susții cele afirmate? Cu toată ființa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fii surprins dacă am să spun un adevăr: nu știi ce-și doresc femeile și nici nu știi să faci dragoste! Băiatul olarului a rămas stupefiat și buimac a mai putut Îngâna doar atât: Eu credeam ..., vă rog să mă scuzați, mulțumesc, plec, vai, vai! Fata a zâmbit, l-a luat de mână, a aprins lumina și i-a Întins o carte cam uzată. Nu este nicio nenorocire, asta se Învață iar tu ai șanse să devii un băiat râvnit de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să facă cineva o mișcare și să închidă jocul. Lenôtre se așeză lângă Voisin, la perete, și întoarse bilețelul: pe partea cealaltă erau frânturi din scrisoare. De la soția ta? întrebă Voisin. —De la fiica mea, răspunse Lenôtre. Te rog să mă scuzi. Se duse acolo unde își avea așternuturile făcute sul și scoase un bloc de corespondență. Se așeză lângă Voisin și începu să scrie, încet, atent, cu un scris prelung și citeț. Șansele erau din nou de zece la unu. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să-i încurajezi să se arate pe aici, pentru bunul mers al afacerii. Știți cum e, Monsieur, n-ați mai trecut pe la noi de atâta timp... Americanul începu să bată tare în masă cu o monedă. —Vă rog să mă scuzați, spuse chelnerul. —A, nu, Jules, nu se poate să lași așa un vechi client. Ia încearcă să nu vezi barba, și Charlot își acoperi cu mâna bărbia, nu recunoști o persoană cu numele Chavel? Americanul bătu din nou în masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
impertinent. Avea pielea foarte albă, parcă pudrată, iar glasul lui amintea de cel al unui cântăreț, perfect conștient de intonația cu care rostea fiecare cuvânt. Îți dădea impresia că ar putea interpreta orice melodie. Distinsă doamnă, vă rog să mă scuzați că dau buzna astfel... Își întoarse privirea către Charlot și se întrerupse brusc: parcă și el l-ar fi recunoscut... sau ar fi avut impresia că-l recunoaște... — Ce dorești? întrebă Thérèse. Luându-și cu greu ochii de la Charlot, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
întrebă fata. — Doar atât: că v-a iubit foarte mult și că gestul lui a fost cea mai bună dovadă pe care v-o putea da. În holul mare era foarte frig și bărbatul începu să tremure: —Noapte bună, Mademoiselle. Scuzați-mă că am dat năvală peste dumneavoastră în felul acesta. Ar fi trebuit să-mi închipui că teritoriul este ocupat. Făcu o plecăciune ca pe scenă, dar fata nici nu-l văzu. Îi întorsese deja spatele și aproape dispăruse dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu zăngănitul autoritar de la prima sa vizită. Își ținea o mână în buzunar strângând cu putere revolverul, simțind că bărbăția lui are nevoie de un sprijin. Când ușa se deschise, de-abia reuși să rostească bâlbâit: —Vă rog să mă scuzați. Dar, deși emoționat, își dădu seama că bâlbâiala spontană fusese exact nota potrivită momentului: acel ceva care să stârnească mila și să facă ușa să se deschidă de o palmă. Fata rămăsese ascunsă în întunericul holului și nu-i vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu privire la ce? — La ceea ce s-a întâmplat în închisoare. Cum eu n-am fost acolo, nu mi-a fost greu să-i prezint un tablou foarte convingător. Am fost iertat, dragul meu Charlot, în timp ce tu, dimpotrivă, ești stigmatizat ca mincinos. Scuză-mă că mă amuz atât de tare, știu, desigur, că e foarte nedrept. Izbucni într-un hohot de râs, așteptându-se parcă să-l vadă pe celălalt gustând cu mult altruism hazul întregii situații. Va trebui să-ți iei tălpășița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și o să mori din cauza unei sinucideri, își continuă Esmé, imperturbabilă, prezicerea. — Eu să mă sinucid? Niciodată! răsuflă ușurat Kiril și își ia suta. — Am zis din cauza unei sinucideri, repetă Esmé. — La franceza ei... șoptește Lionel. — Ce are franceza mea? — Mă scuzați. Esmé trage aer în piept și-și îndreaptă privirea spre Roman. — Rusule, ești pregătit? Nu sunt rus, sunt polonez! se enervează Roman. — Slavule, ești pregătit? Nu vreau s-aud! Păstrează-ți banii, nu vreau s-aud! Face o criză de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un munte de cușcuș. — Bună dimineața, madame Agnès. — Bună dimineața, domnule Lionel, răspunde ea atât de rece, încât trebuie să mărească flacăra la primus, să nu se stingă. — Știu, aseară am venit târziu acasă, se simte Lionel obligat să se scuze. — Nu e grav. Prima duminică din lună... e de înțeles. Munciți prea mult, domnule Lionel. Lionel o privește lung: ce i-o fi apucat pe toți cu aluzii la prima duminică din lună? Să fi răsuflat ceva de la Polichinelle? Greu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de la etajul trei al unui bloc de opt etaje, își dă seama că a exagerat cu bătutul unei perne din care a vrut să scoată praful: fața de pernă s-a rupt și fulgii plutesc liber. Își cere scuze: -„ Mă scuzați“ - și intră în casă. — Bă, da’ știu că v-ați speriat, râde Lionel de ei, alb ca varul. Kiril, care a rămas cu ochii îndreptați în sus, vede un chinez pe acoperișul blocului. Chinezul duce ceva în brațe. Se apropie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Kiril. Nu e grav, și bărbatu-meu a murit. — Când? întreabă plin de compasiune Lionel. — Acum 32 de ani. — Cât trebuie să-l fi iubit! Să purtați și acum doliu după el... — Doliu după el? Dă-l în mă-sa! Scuzați-mă. Cu tot respectul pentru morți, dar nenorocitul a fost un bețiv! N-a fost bun decât să-mi lase o pensie. Port negru că slăbește, îi explică Agnès cochetă. Cine e Kiril? Îl știți, bulgarul... cu pepperoni... Îl cunoaște
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
c-o să-mi taie calea o oloagă la drum de seară și... Și aseară, o femeie cu un picior în ghips mi-a tăiat calea. Și... - Lionel ezită îndelung - mi-a mai spus că până la urmă o să ți-o trag. Scuză-mă că te-am tutuit. — Nu e grav. Și eu voiam să-ți propun. Liliane vede privirea interogativă a lui Lionel și adaugă, pentru a evita orice echivoc: — Să ne tutuim. De acord. Asta înseamnă că ghicitoarea se mai și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bagă capul între umeri și spune umil: — Bună dimineața, madame Agnès. — Bună ziua, domnule Lionel, îl corectează ea. Dimineață a fost când m-am trezit eu. V-ați luat o zi liberă? — Nu, dar am programare la un doctor, găsește Lionel scuza cea mai la îndemână. Sper că nu e grav? se oprește Agnès din călcat. — Un control de rutină. — Așa da: avem nevoie de francezi sănătoși. Și așa, sistemul nostru sanitar stă să crape. Să nu întârziați. La revedere, domnule Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aproape disperată: — O secundă, domnule, unde vă grăbiți așa? Se pare că nevasta unui șeic și-a anulat rendez-vous-ul de la ora asta. Aveți un noroc... — La cât a scăzut prețul barilului de petrol, e de înțeles, încearcă Lionel s-o scuze pe nevasta șeicului. — Intrați, vă rog, îl îmbie secretara, zâmbindu-i din tot botoxul. În timp ce Lionel intră în cabinet, secretara apucă să-i spună profesorului, prin interfon: — Laurent, în sfârșit, un client! Să nu-l ratezi și pe-ăsta, că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de la moștenitoarele lăsate cu apa-n gură, pentru că, să fim serioși, prin voalete s-ar fi văzut tot. De câte ori își recuperează câte-un articol vestimentar, Lionel își cere scuze. În timp ce vorbește, se îmbracă. Sunt trist, Liliane. Vă rog să mă scuzați, doamnă, i se adresează el văduvei. Azi am vrut să mă sinucid, ca să nu se împlinească prezicerea ghicitoarei. Vreți să-mi țineți puțin cămașa, să mă îmbrac? Mulțumesc. M-am aruncat în râul Maine. Vă rog să mă scuzați, doamnă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mă scuzați, doamnă, i se adresează el văduvei. Azi am vrut să mă sinucid, ca să nu se împlinească prezicerea ghicitoarei. Vreți să-mi țineți puțin cămașa, să mă îmbrac? Mulțumesc. M-am aruncat în râul Maine. Vă rog să mă scuzați, doamnă sau domnișoară, că nu-mi dau seama după cum arătați. — Domnișoară, îl ajută mezina și-i întinde pantalonii. — Nu știu să înot. M-am dus la fund. Ca un pietroi m-am dus. Și m-am trezit pe mal. Vă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că nu-mi dau seama după cum arătați. — Domnișoară, îl ajută mezina și-i întinde pantalonii. — Nu știu să înot. M-am dus la fund. Ca un pietroi m-am dus. Și m-am trezit pe mal. Vă rog să mă scuzați, domnișoară. — Corect, îl încurajează fata mai mare, ajutându-l să-și pună haina. M-ați nimerit. — Mă bucur. E clar, orice aș face, o să mor duminică, de ziua mea. Clarvăzătoarea a văzut clar. — E o prostie, o nouă coincidență, nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
într-un plic la vedere, pe noptieră, să zicem, cu instrucțiuni să fie depuși în contul fundației. Dacă nu muriți, măcar rămâneți cu banii. Există riscul ca banii să fie furați de cel sau cei care o să vă descopere cadavrul, scuzați-mi exprimarea... — Și-atunci? Puteți lăsa plicul la mine, în cea mai mare siguranță. Lionel îl privește lung: figura lui Marcel Rioret exprimă orice, în afară de onestitate. Se decide: — Facem așa: dumneavoastră pregătiți actele. Până mă chemați să le semnez, eu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
candelabru fastuos. În drum, mângâie duios ananasul. Îi strigă lui Jean: — Jeane, te-ai înșelat: astăzi, asta e masa numărul 8. Jean are un schimb de priviri cu Robert, după care se apropie de masa centrală: — Vă rog să mă scuzați, domnule: aveți dreptate, m-am înșelat, aceasta e masa numărul 8. Doi picoli le trag scaunele celor doi clienți, care se așază vizavi unul de altul. Luminile se sting în celelalte laturi ale încăperii. Un chelner se apropie cu un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe seara de azi. Mai rămâne finalul apoteotic. — Noi o să ne cam retragem, îl anunță el pe Robert. Apropo, nu mai există lume bună în Angers? Văd că n-a mai venit nimeni... — Joia e o zi mai slabă, se scuză Robert. Lionel trage fața de masă și se șterge cu ea pe picioare. Toate farfuriile, tacâmurile și paharele se răspândesc pe jos. Trezit din letargie și încurajat de gest, Robespierre începe să alerge ca nebunul prin restaurant, încercând să apuce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
te tutuiesc, acum că tot o să mori? — Tutuiește-mă fără milă, o merit. Nu ți-am spus fiindcă n-am știut că te interesează. — Pe mine mă interesează tot ce mișcă în blocul ăsta, darmite ce n-o să mai miște... Scuză-mă dacă am fost prea directă. — Nu e grav. Apropo: știi că nebunul ăla iar a început să arunce cărămizi la ghenă? Și un radio cu ceas, ceea ce mă face să cred că, totuși, e vorba de sârbii de la trei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]