119,853 matches
-
te preocupe? Desigur, nu știi. Poate chiar că nici nu contează să-ți ascunzi jocul, poate că târăști un cancer încă nedetectat, care te va scoate din joc într-un an sau doi. Ai putea face un infarct, mai cu seamă dacă nu vom modifica împreună actualele tale condiții de muncă. Ai putea să mori mâine, într-un accident de circulație, mai ales dacă numărul călătorilor va tot spori. Cum vezi, mai degrabă gândesc pentru tine, decât împotriva ta. Nu poți
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
împreună actualele tale condiții de muncă. Ai putea să mori mâine, într-un accident de circulație, mai ales dacă numărul călătorilor va tot spori. Cum vezi, mai degrabă gândesc pentru tine, decât împotriva ta. Nu poți să nu-ți dai seama de importanța votului tău, pe care, poate, nu vei mai fi în măsură să mi-l dai la viitoarele alegeri. Cu mine, nu riști nimic. Vreau să spun nimic mai mult decât ceea ce ai și acceptat să riști. Îți dau
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
ci a ta sau, ca să zic așa, a ordinatorului. În orice caz, din trei, eu sunt cel mai generos. În așteptare, imaginează-ți ce viață vei duce, căci va fi desigur o viață trăită în așteptarea a ceva. Mai cu seamă asta îți lipsește acum. N-ai nimic la orizont, afară de foaia de impozite și de avizul băncii. De acum înainte, vei avea în toți anii o scadență vitală: îți vei trăi fiecare zi, una după alta, cum nu le-ai
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
o imagine de critic literar, ci una de cronicar, în sensul francez al termenului". Sperăm că din chiar aceste citate rezultă speța "demodată"(deși, în fapt, menită a supraviețui tuturor modelor metodologice!) căreia îi aparține autorul băcăuan, cunoscut mai cu seamă din coloanele revistei Ateneu. Speța care a produs floarea eseului nostru interbelic: Zarifopol, Ralea, Suchianu, M. Eliade, Petru Manoliu, Pandrea, dar și E. Lovinescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu (mai "specializați"ultimii în postura criticii aplicate, însă nu
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
constă el? În a nu avea complexe în fața operelor de primă mînă (cu celelalte lucrul nu-i prea greu), în a-și expune în mod neretușat părerile, sau, cînd e vorba de istoria literară, concluziile cercetării; în a nu ține seama în judecarea literaturii de considerente extraprofesionale. Prielnică de obicei scriitorului, atunci cînd simte o piedică în calea comunicării, ambiguitatea face, în schimb, un critic de neînțeles. Datoria sa e ca, fără a ceda de la norma urbanității, să se exprime răspicat
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
simțea sătul pînă-n gît de aceeași adunare seară de seară. Avea cămașa udă de sudoare și încerca să și-o usuce pe trup cu briza caldă a ventilatorului electric ce zumzăia ca un bărzăun în toropeala odăii. - Noi, de bună seamă, nu mîncăm păsărele de hîrtie - spuse. Dumneavoastră toți știți ca și mine că în ziua cînd vor fi copaci și flori în această groapă de bălegar, în ziua cînd vor fi heringi în loc de gîngănii în ape, în ziua aceea nici
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
După mai multe rotiri uriașul fluture litografiat se desfăcu de tot, se lovi de perete și rămase lipit acolo. Laura Farina se strădui să-l desprindă cu unghiile. Unul dintre gardieni se trezi la aplauzele din odaia alăturată și luă seama la încercarea-i zadarnică. - Nu se poate desprinde - zise prin somn. E zugrăvit pe perete. Laura Farina se așeză iar cînd începură să iasă bărbații de la adunare. Senatorul rămase în ușa camerei, cu mîna pe clanță, și o descoperi pe
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
nu credeți - răspunse ea. Împlinesc nouăsprezece ani în aprilie. Senatorul se simți interesat. - În ce zi? - Pe unsprezece - spuse ea. Senatorul se simți mai bine. "Suntem Berbeci", zise. Și adăugă zîmbind: - E semnul singurătății. Laura Farina nu-l luă în seamă, fiindcă nu știa ce să facă cu ghetele. Senatorul, la rîndul lui, nu știa ce să facă cu Laura Farina, căci nu era obișnuit cu iubirile neprevăzute, și pe deasupra era conștient că aceasta își avea originea în lipsa de demnitate. Numai
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
mă? Au, au, au! Păi, băăă, dacă și ăia la Plevna o luau la sănătoasa tot așa..., acum eram pașalâc turcesc! - Lasă, mă, copilul! Ușurel, tată, ușurel! Vezi că e pe-aci! - m-a apărat bunicul când și-a dat seama că Îmi luasem inima În dinți și voiam să mă Întorc, dar nu găseam cuțitul. Porcul se zbătea și țipa ca prins În menghină. Nu mai auzeam nimic. - Hai, du-l! Du-l tu, că ești bărbat, ce Dumnezeu! - m-a
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
astfel, mici concentrate de lingvistică. De asemenea trebuie specificat că unele articole reprezintă, de fapt, succinte studii de ex. limbaj, lexicon, gramatică, sem(?), tranzitiv. Aproape fiecare articol este însoțit de ilustrări adecvate alese cu deosebită grijă din cei mai de seamă scriitori... Celui care consultă D-ul nu-i va scăpa elementul estetic de bună calitate care îl întîmpină în special la articolele de poetică, de stilistică, de naratologie etc. Socotim, de asemenea, că este de reliefat că informațiile din articole
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
considerăm că neapărat trebuia să figureze în D. Noua ediție a D-ului cuprinde o substanțială "remaniere"și la capitolul "sensuri noi"la articolele existente în ediția primă precum acord, anaforă, diastratic, macrostructură, stare etc. Credem însă că chiar o seamă dintre noile intrări ar trebui să fie îmbogățite de ex. la insulă s-a adăugat, în ediția a II-a, pe lîngă accepția din gramatica generativă, sensul de Insulă lingvistică, semnificație aplicabilă și limbii române dar socotim că, în afară de izolarea
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
total neverosimil, după cum sîntem lăsați să credem - că, într-o bună dimineață, a primit o singură scrisoare. Și mai neverosimil încă, după cum pretinde, este amănuntul că nu a recunoscut nici scrisul de pe plic și nici nu și-a putut da seama, fără a citi, despre ce ar putea fi vorba în misivă. Prea multe semnale, introduse explicit! Corespondentul îl acuză pe Dumas că, într-adevăr, nu a făcut decît să copieze, în tot ciclul Muschetarilor, acest manuscris, pe care, afirmă tot
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
implicit în ochii cititorului - drept o autoritate infailibilă în probleme dintre cele mai diverse, începând cu cele filosofice și politice și sfârșind cu felurite dileme și tactici practice, vestimentare, sexuale, sentimentale, ori în general de viață (și de moarte, ținând seama de sănătatea precară a celor doi). Nici o umbră asupra personajului, nici un credit sau drept la îndoială acordat cititorului. La fel de perfectă (dacă se poate spune așa - or,defectul aici este că se poate) ne apare și Rosamund, soția lui Chick, nu
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
fără rost, nu vezi că în România se moare de foame? Ca să fiu sincer, nu prea văd, deși admit că în unele zone se tinde spre o economie închisă; și nimic nu se va remedia cîtă vreme nu băgăm de seamă ce se mai întîmplă și pe la alții, îndeosebi în cîmpul ideilor." Dan Petrescu, Deconstrucții populare, Ed. Polirom, 2002, 296 p.
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
În cadrul sistemelor represive - chiar dacă sună paradoxal - adevărul are o situație avantajată, deoarece opresiunea conține în sine deja valoarea de adevăr. În schimb, în societăți deschise, problema devine mai complexă, mai complicată deoarece aici conștiința publică nu-și mai poate da seama pe loc, și absolut exact, ce este adevărat și ce este fals. Unde ar trebui să se afle granițele acestei relativizări? Ele nu sunt infinite, deoarece există pe de altă parte și adevărurile existențiale, empirice, de care nu ne putem
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
în această privință? Aș răspunde afirmativ... Dar - și acest "dar" îl spun cu majuscule - de puțină vreme suntem martorii dezvoltării unei noi ramuri a științei: tehnologia genetică. Cu apariția ei și cu întreaga dispută în jurul posibilităților ei practice, ne dăm seama cît de puternică este de fapt dorința oamenilor de a afla pînă în detaliu și exact "tainele" vieții și ale existenței noastre. În conștiința publică există această dorință. Și la noi, în Occident, o serie de oameni destul de inteligenți cad
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
idealurile unei lumi patriarhale. Motivul acesta al meleagului rustic părăsit (ce e drept, întețit, la un moment dat, prin traducerile din Esenin, semnate de Zaharia Stancu și George Lesnea) a căzut un timp în desuetudine, deoarece atît poeții noștri de seamă din interbelic, cît și șaizeciștii "expresioniști" au ajuns la o cosmicizare a crizei afective, la o viziune mai complexă care estompa experiența comună, stereotipă, a despărțirii individului de toposul originar. El revine în ultimii ani, odată cu "reoccidentalizarea" societății românești, cu
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
se consola are aspectul unui gol - sîmbure al lirismului însuși ce n-ar putea fi substituit prin nici o explicație. Atingînd un punct contemplativ (un gol ce instrumentează substanța poeziei, venită parcă din afară, din mirajul citadinismului american), poetul își dă seama de constanța izolării (inadaptării) sale, de lăuntrică factură, manifestîndu-se indiferent de situarea sa pe meridiane: "la urma urmei, fugi de acasă pentru a fi fericită/ sau pentru că fericirea de-acolo nu te mai satisface,/ pare monotonă, la fel de monotonă ca viața
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
titlului spectacolului Othello?! consfințesc apartenența regizorului la această categorie de directori de scenă și funcționează drept avertismente explicite adresate spectatorilor. În ambele spectacole frapează capacitatea constructivă a lui Zholdak. El concepe necanonic structuri vizual-teatrale arborescente, cu ample și, mai cu seamă, imprevizibile ramificații. Regizorul dă semne că a pus un pariu cel puțin riscant, acela de a transfera către scenă specificitățile discursului filmic. Ajutat de scenograful Kolio Karamfilov, Zholdak nu lasă neexploatată nici măcar un singur colțișor al spațiului scenic, îl propulsează
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
corecturi. Asta în tot cursul anilor '60 și începutul anilor '70; era o delectare excepțională. Pe vremea aceea îl vedeam mai puțin pe Gary, dar în schimb în anii '80, prin corespondență (publicată aproape toată) am compensat, mi-am dat seama mai bine de inteligența și erudiția lui. Eu eram va să zică în America și doar 3 oameni, afară de familie, au avut curajul să corespondeze regulat cu mine: Sârbu, Doinaș, Steinhardt. Alții, mai păstrau câte un contact ocazional sau indirect: Mircea Anghelescu
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
oraș oarecum amorțit și n-am știut despre romanele care aveau să apară abia după '89 și după moartea sa. Știai că avea literatură de sertar? Cum o evaluezi azi în contextul volumelor apărute după '89? V.N.: Acuma să ținem seama că era vorba de o perioadă când eram expatriat, nu? N-aveam cum să știu mare lucru. Gary făcea uneori aluzii foarte discrete la literatura lui de sertar în corespondeență. Apoi am citit mai ales Adio Europa, imediat după 1990
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
nu diverși anonimi care se tot semețesc și se afirmă în sus și în jos. C.F.: Crezi că dacă ar fi fost publicate la timp, cărțile lui ar fi schimbat ceva în literatura română? V.N.: Nu-mi dau prea bine seama cum ar fi schimbat literatura română a anilor '80. Da, probabil că ar fi schimbat-o, ar fi adus mai multă realitate, mai multă crudă întunecime în ea. Altceva sunt însă absolut sigur că ar fi schimbat, și anume imaginea
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
Dar includerea într-un florilegiu de prestigiu nu se obține decît atunci cînd textul este de pregnantă valoare. în peisajul cultural italian există antologii de poezie modernă de referință, de care orice cercetător sau istoric literar este obligat să țină seama. Pentru a ne referi la ultimele decenii ale secolului nu de mult încheiat, trebuie amintită Lirica secolului XX de L. Anceschi și Sergio Antonielli, din 1953 și culegerile, mai mult complementare decît contrapuse, Poezia italiană din secolul XX, în două
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
își face cruce. Spre deosebire de fosta putere, cei care-i vor înlătura în 2004 pe pesediști știu exact ce trebuie să acapareze și pe cine să elimine (chiar fizic). E suficient să te uiți la mutrele buldogilor extremiști ca să-ți dai seama că ei sunt cu totul altceva decât găinarii oploșiți pe lângă Corneliu Coposu ori decât turnătorii cu mâini tremurânde din partidul liberal. Nu sunt singurul care face asfel de predicții sumbre pentru România. O fac destui dintre ziariștii și intelectualii români
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
mâini tremurânde din partidul liberal. Nu sunt singurul care face asfel de predicții sumbre pentru România. O fac destui dintre ziariștii și intelectualii români. Degeaba. Deodată cu ultima fărâmă de pâine din țară, iliescienii au furat și sacul. Nebăgând de seamă, nefericiții, că odată cu lucrurile furate au introdus în sac și ilustrele lor trupuri.
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]