3,068 matches
-
acum era și ea detectiv particular, tot trebuia să se achite și de sarcinile care țineau de secretariat. Își dăduse seama că va trebui să abordeze subiectul din timp, să evite orice eventuală neînțelegere. Nu pot să angajez și o secretară și un adjunct, îi explicase. Suntem o agenție mică. Nu avem profituri mari. Știi asta, doar tu trimiți notele de plată. Lui Mma Makutsi îi căzuse fața. Era îmbrăcată în rochia ei cea mai elegantă și-și făcuse ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tu trimiți notele de plată. Lui Mma Makutsi îi căzuse fața. Era îmbrăcată în rochia ei cea mai elegantă și-și făcuse ceva la păr, care acum îi era coafat în smoculețe ascuțite. Nu-i ieșise pasența. Deci sunt tot secretară? întrebă ea. Mă ocup în continuare doar de bătut la mașină? Mma Ramotswe clătină din cap. — Nu m-am răzgândit, o liniști ea. Ești detectiv particular-adjunct. Dar cineva trebuie să bată și la mașină, nu-i așa? Intră în atribuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tulburat pe marginea fotoliului confortabil, rezervat pentru clienți. În fața lui, cele două femei îi zâmbeau încurajator. Femeia solidă - ea era șefa, știa asta, fiindcă îi văzuse fotografia în ziar - iar cealaltă, cu coafura ciudată și cu rochia extravagantă, era probabil secretara ei. — Nu trebuie să fiți stânjenit, îl încurajă Mma Ramotswe. Suntem solicitați de oameni de tot felul. Nu-i nici o rușine să ceri ajutor. De fapt, interveni Mma Makutsi, cei puternici au curajul să ceară ajutor. Numai cei slabi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de-acuma la el acasă și era prea târziu ca să mai dea înapoi. Și, cum stătea în biroul lui de la Tlokweng Road Speedy Motors, contemplând absent un maldăr de hârtii, luă două hotărâri. Una dintre ele fu să angajeze o secretară - o decizie pe care, știu chiar în momentul când o lua, n-o va duce niciodată la îndeplinire -, iar a doua fu să nu-și mai bată capul cu modul în care ajunseseră copiii la el și să-și canalizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mult prea speriat ca să mă simt bine. Poate altădată. În după-amiaza următoare, la scurt timp după ora două, Paul Monsopati, funcționar-șef la hotelul Sun din Gaborone, pus de conducere pe lista pentru promovări, se strecură în biroul uneia dintre secretarele hotelului și o rugă să iasă din cameră pentru câteva minute. — Trebuie să dau un telefon urgent, îi explică el. O chestiune personală, legată de o înmormântare. Secretara încuviință dând din cap și părăsi încăperea. În fiecare zi mor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de conducere pe lista pentru promovări, se strecură în biroul uneia dintre secretarele hotelului și o rugă să iasă din cameră pentru câteva minute. — Trebuie să dau un telefon urgent, îi explică el. O chestiune personală, legată de o înmormântare. Secretara încuviință dând din cap și părăsi încăperea. În fiecare zi mor oameni, iar înmormântările astea, la care participă toate rudele, fie ele cât de îndepărtate, dar disponibile, și aproape toate cunoștințele ocazionale ale mortului, presupun o pregătire minuțioasă. Paul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dreptate, soția vă este infidelă“ și nimic mai mult? S-ar chema că ne-am făcut oare datoria? Doar nu-l mințim, nu? Numai că nu spunem tot adevărul. Mma Ramotswe se uită lung la Mma Makutsi. Apreciase dintotdeauna comentariile secretarei sale, dar nu se așteptase să facă din țânțar armăsar. Astfel de probleme întâlneai în fiecare zi. Nu era ceva plăcut. Ajuți alți oameni să-și rezolve problemele, dar nu-i nevoie să găsești soluția perfectă. Ce face clientul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oameni ca domnul doctor Ranta. O să vedeți. Pot să vorbesc despre asta, fiindcă mâine plec. Mi-am găsit o slujbă mai bună. Mma Ramotswe primi indicații despre cum să ajungă la biroul doctorului Ranta și își luă rămas bun de la secretara săritoare. Universitatea n-a avut o idee prea bună când a pus-o pe femeia aia la recepție, reflectă ea. Dacă îl întâmpină fiecare vizitator care se interesează despre o anume persoană cu bârfe la adresa respectivei persoane, oaspetele și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bună să se încurce cu studentele, dar acesta nu-i total un motiv să fie pus pe liber, cel puțin nu în viitorul apropiat. Probabil nu se poate face nimic. Remarcă imediat că o să țină figura, iar presupunerea ei că secretara suferise din cauza doctorului Ranta, se dovedi a fi corectă. — Ooo, ba da, replică ea, însuflețindu-se dintr-o dată. Studentelor care-i fac pe plac le arată subiectele de examen. Da! Sunt singura care știe treaba asta. Studenta este fiica verișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care știe treaba asta. Studenta este fiica verișoarei mele. Fata i-a povestit mamei, dar nu l-a reclamat. Iar mama mi-a spus totul. — Dar n-aveți nici o dovadă, zise Mma Ramotswe cu blândețe. Asta-i problema? — Da, recunoscu secretara. Nu există nici o dovadă. Ar minți și și-ar scăpa pielea. Și fata asta, Margaret, ce-a făcut? — Margaret? Care Margaret? — Fiica verișoarei, răspunse Mma Ramotswe — N-o cheamă Margaret, zise secretara, ci Angel. N-a făcut nimic, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ramotswe cu blândețe. Asta-i problema? — Da, recunoscu secretara. Nu există nici o dovadă. Ar minți și și-ar scăpa pielea. Și fata asta, Margaret, ce-a făcut? — Margaret? Care Margaret? — Fiica verișoarei, răspunse Mma Ramotswe — N-o cheamă Margaret, zise secretara, ci Angel. N-a făcut nimic, iar el a scăpat basma curată. Bărbații scapă întotdeauna, nu-i așa? Lui Mma Ramotswe îi veni să răspundă Nu. Nu întotdeauna, dar se grăbea, așa că spuse la revedere pentru a doua oară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a doua oară și se îndreptă spre Facultatea de Economie. Ușa era deschisă. Mma Ramotswe citi bilețelul înainte să bată la ușă.: Dr. Oswald Ranta, diplomat economist, (UB) Ph. D. (Duke). Dacă nu sunt înăuntru, puteți lăsa un mesaj la secretara facultății. Studenții care vor să li se înapoieze referatele, să se adreseze asistenților sau să meargă la biroul facultății. Ascultă să vadă dacă se aude vreo voce din cameră, dar nu se auzea nimic. Auzi doar zgomotul tastelor, semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
expunerii la căldură la altitudine și a muncii brute. Veți face asta, nu-i așa, Mma? Este gata să vină în Botswana. Va veni peste o zi-două, dacă o anunț. Puteți pleca de aici? Doar pentru câteva zile? — Am o secretară, răspunse Carla. Poate să-mi țină locul. — Și băiatul? Michael? Ar fi fericit să-și întâlnească bunica, nu credeți? Carla își ridică privirea. — Da, Mma Ramotswe, aveți dreptate. Porni spre Gaborone a doua zi și ajunse acasă seara târziu. Menajera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să mă duc? Garsoniera era plătită până la sfârșitul anului, de-aici n-am luat leafa de două luni. Nu vezi, nici nu mai vine nimeni... Doar directorul din când în când. Și-atunci țipă că i s-au uscat florile. Secretara și-a luat concediu de maternitate, Filip încearcă să prindă o bursă în State, Aurora nu s-a mai întors. - Dar Amalia? - Dă-o-ncolo de pațachină! Și asta-i dusă cu pluta... - Nu cred, chiar așa? - Da, măi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a furat în ultima lui carte munca unor doctoranzi, dar n-au curaj să facă scandal, comentează altul. - Cică l-au prins pe șef c-o studentă, făcea omu’ percheziție corporală în birou, se discută în consiliu, îmi zice o secretară. Am făcut un slalom prin mai mult de cincizeci de ani de literatură, aplecându-mă să nu smulg stegulețele, așa, înc-un viraj, frână... strâng brațele să nu dobor repere, periodizare ar fi asta, de fapt o înșiruire de plicticoșenii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e nimeni dincolo de ele. Nu ai ce să vezi la mine, așa că nu se uită aproape nimeni. E-o înfățișare care spune: Mulțumesc că nu mă implicați. — Dați-mi voie să v-o prezint, zice Brandy, pe domnișoara Kay MacIsaac, secretară personală a prințesei Brandy Alexander. Agenta imobiliară, în costumul ei albastru cu nasturi Chanel de alamă și cu eșarfa legată la gât ca să-și ascundă pielea căzută, îi zâmbește lui Alfa. Când nu se uită nimeni spre tine, îi poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vile din West Hills. De jur-împrejurul nostru sunt oameni de la catering și florari. Masa e întinsă și plină vârf cu argintărie și cristaluri, seturi de ceai, samovare, sfeșnice, cupe de tot felul. O femeie într-o uniformă șleampătă de tweed de secretară sperietoare de ciori despachetează cadourile astea de argint și cristal și ia notițe într-un carnețel roșu. Un flux continuu de flori ne înconjoară ca un vârtej, găleți de iriși și trandafiri și violete. Vila e dulce de parfumul florilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mama lui Evie, o, știi că ea e. Și asta trebuie să fie noua casă a lui Evie. Și eu mă-ntreb cum s-a făcut de-am venit aici. De ce azi? Ce șanse sunt? Cottrell imobiliara ne conduce pe lângă secretara în tweed și toate darurile de nuntă. — Asta-i casa fiicei mele. Dar ea-și petrece aproape toată ziua la departamentul mobilă de la Brumbach’s, în centru. Până acum am lăsat-o să-și vadă de micile ei obsesii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
căsătorim cu un tolomac. Se dă mai aproape: — A fost mai dificil decât v-ați putea închipui vreodată, să-ncercăm s-o aducem la casa ei. Știți, a ars din temelii ultima casă pe care i-am cumpărat-o. Lângă secretară e-un vraf de invitații gravate cu aur. Alea-s de la cei care nu vin. Scuze, dar n-o să ajungem. Par să fie multe invitații returnate. Invitațiile-s frumoase, însă, gravate cu aur, cu marginile tăiate de mână, un cartonaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zilnice. Ștefan nu știa dacă să râdă ori să plângă văzând-o ajunsă în pragul disperării. Mai așteaptă puțin, îi spunea. Îți promit că voi găsi ceva pentru tine. Luana se ruga de el să-i caute un post de secretară la o firmă serioasă, era convinsă că e făcută pentru o astfel de meserie și pentru că bărbatul nu vroia să-i mai strice inima explicându-i cam ce reprezenta, la ora aceea, o astfel de ocupație, ea se încărca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împreună, umăr lângă umăr, într-o carte. Iuliana îl servi cu o ceașcă de ness dar el refuză cu o expresie neînfrânată de oroare. Te rog, fără cafea! Venise cu indicațiile clare și femeia le notă în minte ca o secretară conștiincioasă. Urma s-o viziteze pe Luana, s-o scoată la plimbare, să-i vorbească despre evenimentele nefericite cu naturalețea, blândețea și finețea de care era în stare iar mai apoi avea să-l aducă pe Sergiu să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
personală dar cum, în acel moment, nici unul nu beneficia de schimbări majore, discuția alunecă tot spre problemele de serviciu. Psihologul se lupta, de câteva luni, cu o zăpăcită, fără să reușească să-i pună ordine în idei, celălalt, nemulțumit de secretara pe care-o moștenise, o mutase, cât mai diplomatic cu putință, la un alt birou și rămăsese descoperit. Ștefan mărturisi că auzise de acest lucru și că tocmai de asta îl sunase. Bariu îl privi încruntat. Știi că politica firmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
suflecate și cămășile descheiate, împreună cu o întreagă echipă de oameni în jurul lor. Luana se declară plăcut impresionată de reacția pozitivă a tuturor. Venea zilnic cu cel puțin o jumătate de oră mai devreme iar dacă, la început, considerase responsabilitățile unei secretare ca fiind sinonime cu acelea de a răspunde la telefon și a face cafeaua pentru domnul director, ea descoperi, aproape imediat, că munca ei implica mult mai multe. În primul rând, necesita ordine, atenție, discreție, atitudine deschisă, receptivitate și flexibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai curând, că pot face ceea ce am promis. Și uite că nu prea am idee cum. Luana nu știa dacă șeful ei i se destăinuia din pricina celor două pahare de vin pe care le golise sau căpătase suficientă încredere în secretara lui. Debutul lor coincidea și fiecare, în parte, era măcinat de dorința de mai bine. Pentru ea, ceea ce făcea, locul în care ajunsese era un vis din care se temea să se trezească. Deși acum se afla în stadiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ezita. El o văzu preocupată, ghici că vorbele lui i-au ajuns la suflet și mai departe, intui dorința ei de-a vorbi și spuse, căutându-i privirea: Luana, trebuie să recunosc că ești pentru mine mai mult decât o secretară. Probabil că ai în tine o mică vrăjitoare pentru că, de nenumărate ori, îmi citești gândurile. Știi ce vreau de la tine mai înainte să apuc să deschid gura. Ești o femeie inteligentă, cu reale valențe. Mi-e teamă să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]