1,339 matches
-
în cinstea importantului eveniment. Cu acest prilej se bătu și o medalie comemorativă, în 700 de exemplare, plus două de aur pentru domn, în semn de omagiu (una era pentru Elena Cuza). O delegație a Adunării merse să-i mulțumească. Secularizarea mai are meritul de a fi oprit înstrăinarea unor importante documente și valori artistice întrucât mănăstirile dețineau încă o mulțime de obiecte de mare valoare (icoane, manuscrise și tipărituri miniate, legate în aur și argint, împodobite cu pietre nestemate, etc.
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Veniturile lor nu erau controlate de nimeni, fiind risipite în scopuri străine de țară, de către <nămolul acela tot crescând de călugări fără treabă și nepăsători>. Încă de la începutul domniei, Alexandru Ioan Cuza și-a înscris în programul său de reforme secularizarea averilor mănăstirești. În 1859, când printr-o carte vizirală Poarta le absolvise pe acestea de a contribui la cheltuielile statului, guvernul își manifestă autoritatea, punând sechestru pe veniturile lor. După întoarcerea domnului de la Constantinopol, se luaseră și alte măsuri pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o mare măsură, sustragerii lor. În anul următor, asemenea obiecte au intrat în patrimoniul Muzeului național de antichități, atunci reorganizat printr-un decret al lui Cuza. Totodată, unele documente de interes istoric au fost depuse în păstrare la Arhivele Statului. Secularizarea înfăptuită la sfârșitul anului 1863 constituia deci încununarea unui lung șir de măsuri luate de Cuza și miniștrii săi. Venise în sfârșit timpul a fi rezolvată una din peroblemele de bază ale tânărului stat național, urmărită cu perseverență de Alexandru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să nu te superi dacă am să-ți spun că printre cele hârtii colbăite din biblioteca mea am găsit câteva vorbe scoase din cartea: “Pagini din istoria neamului românesc”, unde profesorul Ioan Vlăducă se ridică împotriva acelora care au făcut secularizarea, faptă de căpătâi în devenirea neamului românesc! ― Sunt sigur, sfințite, că știi gândurile mele privind închinarea mănăstirilor către locurile sfinte. Acea îndrăzneață faptă a lui Alexandru Ioan Cuza de readucere în patrimoniul românesc a unor averi incomensurabile, înstrăinate pe calea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
averi incomensurabile, înstrăinate pe calea închinării mănăstirilor și a dăruirii unor latifundii de către domnitori și marii boieri locurilor sfinte, este o faptă de căpătâi pentru neamul nostru. Așa că nu mă îndoesc că au apărut și oameni care au fost împotriva secularizării. ― Ca să încheiem ziua bine, rogu-te să citești cu glas plin aceste rânduri. Am luat din mâna călugărului cele câteva pagini. ― Să citesc rând cu rând tot ce scrie aici, sfințite? ― Numaidecât, fiule. Altfel nu vom putea pătrunde în mocirla
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ziua bine, rogu-te să citești cu glas plin aceste rânduri. Am luat din mâna călugărului cele câteva pagini. ― Să citesc rând cu rând tot ce scrie aici, sfințite? ― Numaidecât, fiule. Altfel nu vom putea pătrunde în mocirla gândirii adversarilor secularizării. ― Întâi am să citesc din Scrisoarea Sfântului Calinic de la Cernica, adresată ministrului Cultelor pentru a nu seculariza averile Mănăstirii Frăsinei. Și spune Sfântul Calinic: “Nu vă puteți închipui cât de grozav mă izbi acel anunț, puindu-mă din nou în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
se rugau pentru tot neamul românesc”. ― Acea “parte din veniturile lor” este măsurată de Radu Mihnea voievod prin “ucazul” său bine știut din 26 martie 1618 - a intervenit călugărul cu nemăsurată vehemență. ― “ Aceasta a durat - am reluat eu cititul - până la secularizarea averilor mănăstirești (1859-1863), înfăptuită de doi francmasoni: domnitorul Alexandru Ioan Cuza și Mihail Kogălniceanu”... ― Nu știu ce are a face francmasoneria europeană și cu secularizarea averilor mănăstirești, care e o problemă curat românească!? Citește mai departe și ai să vezi ce “român
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
26 martie 1618 - a intervenit călugărul cu nemăsurată vehemență. ― “ Aceasta a durat - am reluat eu cititul - până la secularizarea averilor mănăstirești (1859-1863), înfăptuită de doi francmasoni: domnitorul Alexandru Ioan Cuza și Mihail Kogălniceanu”... ― Nu știu ce are a face francmasoneria europeană și cu secularizarea averilor mănăstirești, care e o problemă curat românească!? Citește mai departe și ai să vezi ce “român” era acest profesor Ioan Vlăducă. ― “Domnia lui Cuza Vodă se inaugură în 1859 prin acte arbitrare în Biserică. Primul act, comis de guvern
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
bătrânul pe autor. Am reluat cititul: “Astfel aceste mănăstiri începură a trăi în mizerie, din cauza sumelor bugetare ridicole și neînsemnate. Mitropolitul Sofronie Miclescu, care protestă în 1859 demn,... a fost în fine depus, în noiembrie 1860... Apoi prin legea de secularizare a averilor mănăstirești din 13 decembrie 1863, au fost declarate ca averi ale statului toate averile mănăstirești din România”. ― În sfârșit, ne-am adus aminte și de ființa noastră națională! - a izbucnit bătrânul. Citește mai departe. “Prin <legea comunală> din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
grație grecimii. Ar cam fi trebuit să cerceteze dumnealui istoria ortodoxismului și să vadă cine a fost și când și cum a ajuns la noi Sfântul Andrei... ― Pentru a ne da seama ce a însemnat de fapt această lege a secularizării averilor mănăstirești, iată, părinte, câteva articole din ea: Art.1 - Toate averile mănăstirești din România sunt și rămân averi ale statului. Art. 2 - Veniturile acestor averi se înscriu între veniturile ordinare ale bugetului statului. Art. 3 - O sumă se afectează
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
împiedică de spinările noas tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii (neglijabile, cel mult înduioșătoare) după valori arhaice, frumuseți specifice, tradiții și cutume sleite de mult și care, pensionate fiind, au dreptul cel puțin la o „secularizare amiabilă“. Trăim în reveria Căderii, cu prezentul ca sfârșit perpetuu (ceea ce ne oferă un sprijin ideal „împotriva tentației optimismului revoluționar“), postulând „invariabilitatea naturii umane, iremediabil sortită decăderii și corupției [...] Adesea reacționarul nu e decât un înțelept versat, un înțelept interesat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mod de viețuire. Astăzi din mila Lui Dumnezeu există mănăstiri pe toate continentele Pământului. Viețuitorii lor poate nu mai deranjează atât de mult și nu mai sunt necesare decrete ca cel din 1959. Rolul acelor decrete este jucat astăzi de secularizare, de globalizare, ce apar pe scena vieții de astăzi, dar și de mâine. Dacă după anul 1959 monahii erau cu trupul în lume, dar cu inima și mintea la mănăstire, astăzi trupul este în mănăstire, însă de cele mai multe ori mintea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
vieții sale, Al. I. Cuza, având ca prim ministru pe Mihail Kogălniceanu (vezi Kogălniceanu Mihail), s-a străduit în mod special să realizeze și unirea în fapt a celor două țări, prin reforme care au pus temelia statului modern România: secularizarea averilor mânăstirești, reforma agrară, reforma electorală, legea învățământului, a fost adoptat Codul civil și Codul penal, au fost deschise primele Universități, în 1860 la Iași, care îi poartă numele, și în 1964 la București; a fost reorganizată armata, a fost
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
pură de agresivitate.” Misiunea tradițională a religiei a fost aceea de a oferi o arie rituală pentru exprimarea puterii individului în condiții tolerate de societate. Începând cu perioada iluministă Statul a preluat din sarcinile religiei, societatea intrând în procesul de „secularizare”; cu toate acestea cadrul de manifestare a puterii individului nu-și află un spațiu bine delimitat în noile condiții. În societatea contemporană statul dă un sens existenței lumești doar prin sistemul de producție, întrucât se sprijină pe ecuația putere = avere
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
viitor. Acesta din urmă a apărut când cel de-al treilea a secularizat sfera discursului despre Dumnezeu și Providență, progresul științific devenind necesar și fără un „de ce”. Al patrulea efect constă în afirmarea omului radical de maximă tehnologizare și de secularizare insinuantă. Radicalismul său relevă un individualism posesiv, anarhic și anti-autoritar. Refuzul conceptului ontologic de persoană face ca prima caracteristică a antropologiei radicale să fie concepția omului ca individ și nu ca persoană. Potrivit acestei concepții, individul poate fi o cărămidă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de a recunoaște binele și de a-l urma”. Putem încă o dată să localizăm această ruptură a slăbirii concepției despre om ca urmare dură a slăbirii concepției despre Dumnezeu, în special în afirmarea celui „de-al patrulea om” - radical, omul secularizării, un om fără tradiție și fără viitor. Viitorul, de fapt, este deja terminat, întrucât orice „după” nu este altceva decât o necesitate pentru a menține sistemul etern al producției și al consumului, ideologia perenă a ceea ce este nou și mai
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o reintegrare completă socială și comunitară. Este evident că boala nu este o urmare directă a păcatului individului. Epoca modernă În această epocă se observă o radicală schimbare de atitudine, cauzată de progresul cercetării științifice și de creșterea procesului de secularizare. Boala nu mai este imputată cauzelor externe care au de-a face cu universul sacrului, nici nu este legată de responsabilitatea omului. Ea este considerată ca o consecință a proceselor biofizice alterate, care pot fi restabilite prin intervenția omului. Acest
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
moral? din revista America, relevă cinci factori care au contribuit la menținerea acestei situații de „gol moral” în domeniul medicinei: absolutizarea autonomiei a condus la excluderea considerării acelor valori și bunuri care fac ca alegerile să fie juste sau greșite; secularizarea medicinei a constat în deteriorarea relației medic-pacient, fapt care indică pierderea culturii compasiunii și curei, ea fiind înlocuită cu un ethos al afacerilor; exagerarea eticii clinice a ignorat cu ușurință aspectele colaterale precum binele comun, dreptatea distributivă și spiritualitatea pacientului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pierderea, în conștiința colectivă, a caracterului de delict și asumarea celui de drept, ajungându-se la pretinderea recunoașterii legale din partea Statului. În conformitate cu concepția Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea, există patru cauze care stau la baza conspirației împotriva vieții: secularizarea culturii care, odată cu pierderea sensului lui Dumnezeu, a produs și pierderea sensului omului, a demnității și a vieții sale; dezordinea morală care consistă în dihotomia libertății de adevăr. În acest mod, absolutizarea libertății în mod individualist predispune la eliminarea celuilalt
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
neamului românesc. Inițiatorul, Întemeietorul și conducătorul primei școli aromâne a fost părintele ieromonah Averchie, despre care se cuvine să scriem câteva cuvinte evocatoare. Trimis la București, În 1862, de starețul mănăstirii Iviru de pe Muntele Sfânt Athos din Macedonia ca să oprească secularizarea averilor mănăstirești din România, măcar a acelora ce aparțineau locașului său monahal, ieromonahul Averchie Valahul, pindean din Avdela, fu puternic impresionat, mai cu seamă când urmări ca simplu spectator o paradă a oștirii române, la Cotroceni, de similitudinea izbitoare a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
sociale actuale, pune totul în discuție și ne obligă să reanalizăm toate fenomenele sociale, inclusiv pe acelea cu o tradiție istorică venerabilă. De fapt, profunditatea și vastitatea schimbărilor din vremea noastră, pentru care au fost născocite sintagme precum cea a secularizării și a „morții lui Dumnezeu”, sunt de o așa natură încât nu mai reușim să le facem față doar prin niște simple ajustări ori prin actualizări insignificante. Nu este vorba, așadar, nici de actualizare, nici de o simplă reformă, în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
un nivel secundar. Ceea ce unește fenomenologia și teologia în punctul terminal de reflecție a lui Michel Henry nu este planul metodologic, ci, încă o dată, faptul originar al unei Revelații desfășurate după principiul veritas index sui. VItc "VI" Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbanktc " Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbank" Tradiția se explicătc "Tradiția se explică" Starea de fapt a culturii contemporane îi obligă pe teologi la un permanent recurs la arheologie. Postmodernitatea este o paradigmă politică făcută să tolereză
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teologia în punctul terminal de reflecție a lui Michel Henry nu este planul metodologic, ci, încă o dată, faptul originar al unei Revelații desfășurate după principiul veritas index sui. VItc "VI" Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbanktc " Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbank" Tradiția se explicătc "Tradiția se explică" Starea de fapt a culturii contemporane îi obligă pe teologi la un permanent recurs la arheologie. Postmodernitatea este o paradigmă politică făcută să tolereză varietatea și amestecul. Incapabil de sinteze majore
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
adevărat profetică și autocritică, preferând construcția de sisteme metafizice în locul hermeneuticii Scripturii, sau refugiul în sentimentalismul pietist în absența unei deconstrucții conceptuale a idolatriilor politice și culturale. În Răsărit, teologia n-a perceput decât foarte târziu miza modernității și a secularizării, răspunzând fie printr-un vis totalitar (e.g. a treia Romă perpetuă), fie printr-o proiecție spiritualistă anistorică, încurajând izolaționismul liturgic și individualismul moralist. Pentru că a încetat să mai reprezinte o metanoia și o provocare, teologia n-a mai rămas decât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
une voûte, cu proiecția imaginii orașului păcii: Ierusalimul cel de Sus. Invenția seculară și seducția puteriitc " Invenția seculară și seducția puterii" Fidel metodologiei sale „arheologice”, John Milbank caută de la bun început să deslușească raportul dintre fenomenul desacralizării și cel al secularizării, a căror coincidență face din Europa locul de naștere al modernității. Se știe mai puțin despre geneza modernității prin conjuncția mai multor idei din teologia naturală și teologia politică, pe care autori ca Hugo Grotius (1583-1645), Thomas Hobbes (1588-1679) sau
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]