2,610 matches
-
producția de factori de creștere (TGF) de către celulele epiteliale viscerale, care vor induce, la rândul lor, o sinteză crescută de matrice extracelulară, sub forma „spiculilor” menționați mai sus. în timp ce în GEM primitivă depozitele imune sunt situate exclusiv subepitelial, în GEM secundare (de exemplu, în LES), astfel de depozite apar și în mezangiu și în spațiul subendotelial (deoarece complexele imune provin din circulație). Evoluția spontană a GEM primitive este variabilă. După 5 ani, se poate constata: • Remisiune completă (proteinurie < 0,3 g
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
intensivă în scopul de a reduce (HCO3-). 4. ALCALOZA RESPIRATORIE Alcaloza respiratorie sau hipocapnia primară este tulburarea acido bazică inițiată de reducerea presiunii CO2 în fluidele corpului și este consecința unei hiperventilații alveolare cu eliminarea de CO2 peste cantitatea produsă. Secundar se produce scăderea bicarbonatului plasmatic. în hiperventilațiile acute intervine compensarea prin sistemele tampon, în timp ce în hiperventilația cronică diminuă excreția acidă la nivel renal. Embolia pulmonară este cauza principală a hiperventilației acute. Hiperventilația cronică poate fi de origine centrală sau poate
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
East Hanover, College Book Publishers 1999. Acidoza/alcaloza respiratorie Normal PaCO2 este menținută între 39 și 41 mmHg prin ventilație. Ventilația este reglată prin: chemoreceptorii cerebrali sensibili PaCO2, PaO2 și pH chemoreceptorii arteriali, mecanoreceptorii pulmonari Acidoza și alcaloza respiratorie sunt secundare unei anomalii primitive la nivelul aparatului respirator: Hipoventilație Hiperventilație Acidoză respiratorie Hipercapnie acută: obstrucția căilor aeriene depresie respiratorie (morfină, hipnotice, leziune nervoasă) afectare neuro-musculară (miastenie, Guillain-Barré) boli restrictive (pneumopatie, pneumotorax) Hipercapnie cronică: BPOC, sindrom de apnee - somn, obezitate boala Charcot
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
j. Timiș - 1.IX.1972, Lugoj), poetă, prozatoare și ziaristă. Este fiica Vioricăi (n. Bujigan) și a lui Aurel Peteanu, profesor de română și latină, publicist, animator cultural, în perioada interbelică, al Lugojului. O. face cursul primar și pe cel secundar în orașul natal și în Timișoara și își ia licența în drept la Universitatea din București (1936), după ce urmase și Facultatea de Litere, fără să o încheie. A studiat, în 1930 și 1931, la Dijon și Grenoble. Scrie versuri de
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
sectorul secundar începe să se dezvolte masiv, absorbind cea mai mare parte a efortului comunității. În fine, când eficiența acestuia ajunge la o anumită valoare, se creează posibilitatea ca sectorul terțiar să se dezvolte cu prioritate, sectorul primar și cel secundar putând asigura nevoile comunității cu un efort social relativ redus. Această societate este de tip postindustrial. Există și o serie de limite importante ale utilizării gradului de dezvoltare al forțelor productive drept criteriu unic al progresului. În primul rând, acest
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
negativă de menținere Intărire pozitivă/negativă de menținere Teoria și practica Ipotezele explicative se bazează pe modelele teoretice propuse de către cercetările clinice și fundamentale, dar țin cont, în aceeași măsură, de particularitățile individuale. Unele variabile ignorate sau considerate ca fiind secundare în plan teoretic pot avea un rol preponderent la un subiect anume. Această discordanță alimentează dezbaterea clasică asupra relațiilor dintre teorie și practică. Unii cercetători afirmă faptul că o conceptualizare teoretică riguroasă a cazului constituie o fază prealabilă indispensabilă tratamentului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ședinței sunt dirijate de scheme: el se controlează foarte bine, este puțin distant la început, raționalizând mereu, grijuliu să rezolve bine ceea ce i se cere. Terapeutul atribuie acest comportament schemelor de inhibiție emoțională și de exigență crescută, definite ca fiind secundare schemelor carențiale: acestea permit evitarea comentariilor și aprecierilor (care declanșează schema carențială) cu ajutorul atitudinii conformiste, a self-control-ului și a perfecționismului. Pacientul validează ipoteza în funcție de care terapeutul declanșează, de asemenea, schemele sale strategice de coping. Pornind de la aceste constatări, ei lucrează
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
literal - lumea idilică și societatea de tip organicist, cele două fixații de la care i s-a constituit în cercuri concentrice opera. După ce au coagulat teza de doctorat, ele au stimulat studiile despre romantismul Biedermeier și, ulterior, despre fecunditatea creatoare a secundarului, a marginalității culturale. Aceeași sursă alimentează impulsul constant spre temperanță și măsură, spre evitarea exceselor, spre opțiunile echilibrate ale căii de mijloc. Urmărind un itinerar spiritual, eseurile oferă radiografii penetrante ale celor două lumi de adopțiune unde s-a format
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
s-a format central-europeanul N.: mediul cultural bucureștean privat și public al anilor ’50-’70 și America - o experiență a alterității. Căci stagiul american e în primul rând istoria unei reacții, exact în sensul rezervat conceptului în lucrarea consacrată teoriei secundarului. Ea consemnează răspunsul unei conștiințe transilvane în fața unui spațiu radical străin. Transferată în registrul teoretic, diferirea devine o arhitemă a scrierilor publicate după expatriere. Mai întâi în The Taming of Romanticism. European Literature and the Age of Biedermeier (1984). Aici
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
European Literature and the Age of Biedermeier, Cambridge-Londra, 1984; ed. (Îmblânzirea romantismului. Literatura europeană și epoca Biedermeier), tr. Alina Florea și Sanda Aronescu, București, 1998; A Theory of the Secondary. Literature, Progress and Reaction, Baltimore-Londra, 1989; ed. (O teorie a secundarului. Literatură, progres și reacțiune), tr. Livia Szász Câmpeanu, București, 1997; Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (1940-1975), Timișoara, 1994; Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Aug. Doinaș, București, 1994; Jocurile divinității. Gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
literar, comparatist, traducător. Este fiul Elisabetei (n. Stoleriu) și al lui Vasile Panaitescu, învățător. Învață la Iași, unde urmează Școala Primară „Carol I” (1930-1934), Liceul Național (1934-1942) și Facultatea de Litere și Filosofie, luându-și o primă licență în franceză, secundar română și romanistică (1946), iar pe a doua în germană, secundar franceză și italiană (1948). Obține titlul de doctor în filologie în 1972, cu teza L’Humour de Raymond Queneau. Bibliotecar onorific al Seminarului de Germanistică de la Universitatea din Iași
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
Vasile Panaitescu, învățător. Învață la Iași, unde urmează Școala Primară „Carol I” (1930-1934), Liceul Național (1934-1942) și Facultatea de Litere și Filosofie, luându-și o primă licență în franceză, secundar română și romanistică (1946), iar pe a doua în germană, secundar franceză și italiană (1948). Obține titlul de doctor în filologie în 1972, cu teza L’Humour de Raymond Queneau. Bibliotecar onorific al Seminarului de Germanistică de la Universitatea din Iași (1942-1948), va fi ulterior bibliotecar la Biblioteca Centrală a Universității ieșene
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
Muloviște, azi în Republica Macedonia - 5.VII.1936, Brăila), clasicist. Este fiul Theophanei-Flora Papacostea (n. Tonu) și al lui Gușu Papacostea, institutori; comparatistul Victor Papacostea este fratele său. Urmează cursurile primare în comuna Viziru din județul Brăila, iar pe cele secundare la Brăila, luându-și bacalaureatul în 1905. Este licențiat al Facultății de Drept (1908) și al Facultății de Litere și Filosofie (1909) din cadrul Universității din București. Lucrează ca profesor de limbile latină și greacă la liceul din Alexandria (1912) și
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
le ofereau. Personalizarea era mai întâi generică, în raport cu structura de apartenență, și abia apoi individuală, în raport cu individul X. Atunci când individul X era considerat, acțiunea primară de caracterizare consta în categorizare, adică în specificarea apartenenței la o structură, și numai în secundar se prospectau atributele personale. Exercițiile cunoașterii sociologice erau în mare parte de tip structural: se distingeau structuri și poziții în structură pentru a explica variante de comportamente sau conduite structurale și apoi individuale. Sondajele de opinie, invenții de instrumente sociologice
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
preferință, nu o judecată de valoare, fiindcă există o demnitate și o valoare intrinsecă a ceea ce este „secundar” (și nu neapărat sublim „joc secund”), a ceea ce nu e „central”, normativ, „la modă” etc. Datorăm lui Virgil Nemoianu frumoasa „teorie a secundarului”, un adevărat elogiu al marginalității și al rolului său dialectic. Vezi splendida sa carte A Theory of the Secondary. Literature, Progress, and Reaction, The Johns Hopkins University Press, Baltimore și Londra, 1989. Vezi versiunea românească, care prezintă unele diferențe, O
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
elogiu al marginalității și al rolului său dialectic. Vezi splendida sa carte A Theory of the Secondary. Literature, Progress, and Reaction, The Johns Hopkins University Press, Baltimore și Londra, 1989. Vezi versiunea românească, care prezintă unele diferențe, O teorie a secundarului. Literatură, progres și reacțiune, traducere de Livia Szász Câmpeanu, Univers, București, 1997. Exemplul meu favorit în privința unei geografii simbolice a producției intelectuale este următorul: confruntarea pe teren românesc dintre modelele (sau numai modele) occidentale. În acest sens, povestea cea mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
bolșevice, a uzinei. (Ă). Romanul n-are, așadar, un miez epic distinct, În care să se cuprindă problemele esențiale pe care și le-a propus romancierul. Mai mult chiar. Scriitorul a fost atras de o serie de aspecte cu totul secundare ale realității observate (Ă). Finalul romanului păcătuiește În acest fel, printr-un soi de optimism retoric, exterior - pentru că se reduce la simple considerații ale scriitorului, pe deasupra subiectului și a oamenilor Înfățișați. (Ă) Partea a doua a romanului suferă mai ales
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să trateze tema propusă și numai după aceea să treacă la analiza fiecărui element În parte, astfel ca autorul să aibe cât mai mult de Învățat din critica ce i se aduce, domnii aceștia pornesc de la un element cu totul secundar, deschid o largă discuție În jurul său și abat În modul acesta atenția creatorului și publicului de la ceea ce este esențial. (Ă). De multe ori, apoi, există În cenaclu o tendință foarte periculoasă de a cocoloși critica sub pretextul că autorii sunt
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de opt mii de dolari pentru răscumpărarea unor bijuterii mult mai scumpe), Marriott îl obligă, la propriu, să-și pună la bătaie instinctul detectivistic. Cum Marriott refuză să spună cui aparțin bijuteriile, cazul principal - descoperirea asasinului - se îmbogățește cu unul secundar, al identificării proprietarului podoabelor furate. Marlowe devine angajatul lui Marriott într-un mod firesc: e vorba de o slujbă temporară oferită de un client ca oricare altul. Scriitorul își dă seama că detectivul nu poate avansa prea mult de unul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din acest punct de vedere, ținând cont că formațiunea s-a constituit ca voce a tehnocrației agrare din fostul regim. Liderii PDAR erau, În general, oameni cu o bogată experiență În Administrația de stat, funcțiile lor În partidulul comunist fiind secundare În raport cu statutul de tehnocrat. Foste cadre În ministerul agriculturii sau directori de cooperative agricole de producție În anii ’70-’80, ei nu ocupaseră funcții de propagandă și nici nu fuseseră implicați În procesul decizional politic al PCR. În ceea ce privește partidul condus
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
produsul-carte. Energia electrică nu este considerată ca fiind rezultatul unei activități de servicii. Întreaga activitate economică, realizată astăzi, se grupează în trei mari sectoare: primar, secundar și terțiar. Serviciile aparțin sectorului terțiar, care contribuie alături și indisolubil legat de cel secundar și primar la producerea tuturor bunurilor, având un rol tot mai important în realizarea indicatorilor macroeconomici, cum ar fi: PIB, PIN sau VN etc. Un frumos text din lucrarea Managementul marketingului (1997) de P. Kotler, preluat dintr-o revistă de
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
a descompunerii unei părți a intelectualității burgheze. Într-o perioadă critică în care burghezia este, prin esență, anticulturală (...). Procedeele prin care romancierul dă individualitate personajelor sale - fie că e vorba de acelea care stau în focarul acțiunii, fie de cele secundare, apărând în răstimpuri dar caracterizate prin câte o trăsătură ce le fixează - ar trebui să fie studiate cu atenție de tinerii noștri prozatori (...)”. Concluzii interesante despre revirimentul prozei și al poeziei, despre retragerea unor critici din activitatea scrisă în favoarea discuțiilor
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ale gândirii care sunt verbale, au legătură cu sinele povestitorului și încărcătură emoțională și sunt favorizate, de regulă, de comunicarea interpersonală. Abilitățile cognitive: cadru teoretic Opunându-se „gândirii eficiente” (1981), Frankenstein a specificat patru tipuri de gândire eronată caracteristice retardului secundar (1970b, 1972, 1981): gândirea irațională este reflectată prin: modele de gândire caracterizate prin asociații și emoții necontrolate; preferința pentru concretizări în detrimentul abstractizărilor (exemple mai degrabă decât reguli și generalități, concepte specifice mai degrabă decât generale, identificarea valorilor cu manifestarea lor
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
conștient, prin opoziție, ceea ce nu poate fi spus, exprimat în cuvinte este inconștient. Vorbim în cazul inconștientului de reprezentare de imagini. Este motivul pentru care visele, produse de inconștient, sunt practic făcute din imagini, iar schimburile verbale, în măsura în care există, sunt secundare și, în general, destul de sărace. Putem rezuma astfel cele două sisteme: - conștientul, reprezentare de cuvinte = cunoscutul; - inconștientul, reprezentare de imagini = necunoscutul. Principiul plăcerii Principiul realității Proces primar Proces secundar Limite somatopsihice Lumea exterioară Inc (partea refulată) Cenzură Pcs Pc-Cs Par-excitări
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să nu încercăm să găsim imediat esențialul, neglijând detaliile. Într-adevăr, deplasarea, de exemplu, are ca obiect punerea accentului pe un element secundar. De aici, ceea ce luăm drept nucleul visului (personajul principal, situația generală etc.) poate să nu fie decât secundar, iar aceasta din cauza deplasării. Freud redă visul unuia dintre pacienții săi care își vede familia așezată în jurul unei mese. Or, procedând prin asociere, spune că recunoaște masa respectivă ca fiind cea pe care a văzut-o la o altă familie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]