1,848 matches
-
profund ideea de structură lingvistică, apropiind-o de structura și de combinatorica matematică. Din această nouă definire a structurii rezultă un accent mai hotărât pe ordinea proprie limbii: pentru Saussure fiecare limbă analizează în maniera sa substanța, fie fonică, fie semantică la care se aplică. Pentru fonologi - cum este Martinet - orice limbaj se identifică cu o anumită analiză a realității, reprezintă un fel particular de a organiza lumea. Pentru Hjelmslev, limba ordonează lucrurile proiectând asupra lor o ordine care îi este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Paris, 1964 16. Levi-Strauss, Claude, Mythologiques 4. L'homme nu, Pion, Paris, 1971 139 17. Levi-Strauss, Claude, Gândirea sălbatică, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1970 18. Levi-Strauss, Claude, Antropologia structurală, Ed. Politică, București, 1978 19. Mauro, Tullio de, Introducere în semantică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1978 20. Miege, Bernard, Gândirea comunicațională, Ed. Cartea Românească, București, 1998 21. Mounin, Georges, Introduction ă la semiologie, Les Editions de Minuit, Paris, 1970 22. Rovența-Frumușani, Daniela, Semiotică, Societate, Cultură, Institutul European, Iași, 1999 23
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cu propriul sânge”, „martiri ce se sacrifică pe sine pentru alții”42, până la cele ce se regăsesc În formulări comune, ca „partizani”, „luptători”, „frați”. Relevante rămân autodefinirile colective ale grupurilor de partizani sau luptători din munți. Aceste denumiri transmit o semantică de o mare varietate: una istoricistă, care apelează la personalități și eroi din panteonul național („Organizația Vlad Țepeș”, „Haiducii lui Avram Iancu”, „Gărzile lui Decebal” etc.), și una cruciată („Cruce și spadă” etc.). Alte denumiri trimit spre o semantică justițialistă
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
o semantică de o mare varietate: una istoricistă, care apelează la personalități și eroi din panteonul național („Organizația Vlad Țepeș”, „Haiducii lui Avram Iancu”, „Gărzile lui Decebal” etc.), și una cruciată („Cruce și spadă” etc.). Alte denumiri trimit spre o semantică justițialistă a haiducului construit În durata lungă În tradițiile populare, precum „Haiducii Muscelului”. Există și denumiri În care rezistența acoperă o semantică regalistă, precum „Garda albă”, „Armata albă”. Un alt set de denumiri de grupuri Încorporează ideea salvării naționale, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Avram Iancu”, „Gărzile lui Decebal” etc.), și una cruciată („Cruce și spadă” etc.). Alte denumiri trimit spre o semantică justițialistă a haiducului construit În durata lungă În tradițiile populare, precum „Haiducii Muscelului”. Există și denumiri În care rezistența acoperă o semantică regalistă, precum „Garda albă”, „Armata albă”. Un alt set de denumiri de grupuri Încorporează ideea salvării naționale, cu Încărcătura simbolică dată de o mișcare patriotică precum mișcarea de rezistență din munți Îndreptată Împotriva comunismului alogen: „Frontul Apărării Naționale”, „Partizanii României
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pe mari, Îl vede azi Îl vede mîini, ea Îl privea cu un surîs ca În cămara ta să vin să te privesc de-aproape. Într-o mitologie a imaginarului „complexul spectacular “deține un rol important, de el legîndu-se toată semantica verbului a privi, a vedea, dar și ocultarea, ascunderea. Dialectica vederii și ascunderii ține de acțiunile eroului, de epifaniile sale, de ocultările sale. Acest complex spectacular implică mai totdeauna „pedepsirea'' eroului care a Îndrăznit să tulbure ordinea mitică. Luceafărul va
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Franța, în perioada 27-28 octombrie 2005. Iată câteva extrase din textul invitației, în care sunt prezentate problemele actuale pe care le ridică elipsa în fața cercetătorilor: "Domeniile lingvistice în care se încadrează tema: analiza discursului; lingvistică generală; descrierea limbii; morfologie; pragmatică; semantică; sintaxă; lingvistică textuală. (...) Elipsa, veche noțiune a gramaticii (în care constituie un mod de explicare a "aberațiilor" în descriere) și a retoricii antice (în care este o figură de stil vizând un efect pragmatic), este considerată, alternativ, fie instrument metalingvistic
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
un loc vid sau o suprimare care nu se conformează structurii așteptate, modelului canonic?; în lingvistica enunțului și pragmatică se constată prezența în interacțiunea și construcția discursivă a unor nespuse recuperabile din co(n)text; în lingvistica cognitivă sau în semantica interpretativă, un conținut este recuperat în raport cu elementele formale, cu o structură enunțiativă, cu o structură textuală etc. Elipsa revine astăzi pe linia de plutire, datorită noilor modele frastice (de exemplu gramatica generativă a lui Chomsky) sau enunțiative (de exemplu Teoria
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
așadar, conținutul noțional unic asupra rezultatului condensării, în timp ce elipsa implică omisiunea unor elemente subînțelese, nu transferul de sens asupra altor elemente. Termenul elipsă "absență, omisiune" folosit pentru fenomenul condensării nu exprimă decât latura formală a procesului, nu și pe aceea semantică. De aceea, apreciem că termenul confuz elipsă nu mai poate fi acceptat ca denumire și pentru procedeul condensării, ci trebuie limitat la omisiunile sintactico-lexicale care nu duc la formarea unor cuvinte. I. 2. Accepții ale termenului absorbție Realizând confuzia care
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
semantice a cuvintelor, pornindu-se, așadar, de la elementul lexical menținut în urma omiterii altora și constatându-se că acesta are un alt sens decât cel cu care era cunoscut până atunci. Astfel, E. Glose 20 introduce în conținutul cursului său de semantică și lexicologie, printre mecanismele principale ale modificărilor semantice (între subcapitolul Metafora și metonimia și cel intitulat Generalizarea și specializarea), un subiect care chiar corespunde condensării lexico-semantice: absorbția lexicală. Termenul absorbție este folosit și chiar explicat în mai multe lucrări ale
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
agentul exterior eului creator, în timp ce "imaginația" este termenul care ar trebui utilizat pentru a descrie contribuția personală a eului creator. În absență acestei distincții pe care o cred de bun-simț critic, s-ar genera contradicții teoretice serioase legate de validitatea semantica a celor două concepte, concepute să exprime realități diferite. În al doilea rând, mi se pare util de trasat o scurtă prezentare diacronica a conceptului, care este mai neclar și de aceea mai controversat decât acela de "imaginație". Primul apologet
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și extraordinar de dens și de esențializat" (1973, p. 258). Wagenknecht subliniază că, măcar în contextul acestui epos, "limbajul este (subl. în text, n.m.), în proporție excepțională, forma" (1973, p. 258). Corolarul meu ar fi acela că obsesia blakeană în privința semanticii iluminate înaltă limba engleză la proporțiile unui idiom șui generis, apt de a suprima, pe alocuri, esteticul în favoarea religiosului. În acest sens, trebuie amintită considerația lui A.C. Goodson, care, pornind de la argumentația lui Essick, potrivit căreia "formele vizionare sunt construcții
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
la fel ca în finalul piesei, sunt atât de orbi încât nu-și dau seama că trec cu indiferență peste evenimentele majore? Ideea nepăsării, a orbirii în fața momentelor cu adevărat importante, a fost surprinsă pe pânză de Breugel 72. Înrudirea semantica dintre operele celor doi artiști, Arrabal și Breugel, este evidentă. Se poate spune că structurii ciclice a piesei îi corespunde, în film, replică lui Milos: "Mais/et/ la vie continue" ("Dar/și/ viața continua"). Așadar, dacă, în piesa, mesajul este
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
îndeplini funcțiile pentru care au fost create, rotile în care sunt îmbrăcați Dila și Topé, rotile imobile ale motocicletei pe care e răstignit Emanou, roată scripetelui cu ajutorul căruia este ridicat Emanou răstignit pe motocicletă. Țeavă face parte din aceeași sfera semantica vizuală cu bastonul orbului pe care-l vindeca Emanou. Se poate extinde, așadar, simbolismul bastonului la nivelul țevii. După Dicționarul de simboluri, bâtul (incluzând aici bastonul sau toiagul, iar, în cazul nostru, țeavă), pe lângă faptul că poate fi considerat o
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
este întreruptă de replică lui Milos: "Emanou? Emanou est là!" ("Emanou? Emanou este aici!"). Pentru a înțelege mai bine importantă pe care o are replică pentru un vorbitor de limba franceză, trebuie sa remarcam bogăția și, în același timp, ambivalenta semantica a adverbului "là". Așadar, "là" înseamnă "într-un loc diferit de acela în care se află persoană care vorbește", ca de exemplu: Ici îl pleut, là îl fait beau.84 În schimb, construcția "être là" se traduce "a fi prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
dormitorul. A ținut să mă asigure că în cada de baie se doarme excelent și că ar merita să-ncerc odată. Despre profesoratul lui la facultatea de limbi clasice și despre felul unic în care „se juca“ cu morfologia și semantica greacă am scris cu altă ocazie. Aici aș adăuga doar că se pregătea pentru fiecare curs sau seminar asemeni unui actor care intră în scenă și care știe că în lumina rampei nu poți apărea oricum. Aș mai putea spune
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cognitiv preexistent (familiarizare, normalizare, justificare, negare). Asociere: proprietate a elementelor unei reprezentări, activată în timpul culegerii de date, prin aplicarea de teste asociative structurate în jurul unui cuvînt inductor susceptibil de a face să apară termeni induși ale căror centralitate (valență, conexitate), semantică și lexic se studiază. Caracterizarea în același timp proiectivă, afectivă și cognitivă a unui asemenea fenomen este confirmată. Atitudine: componentă a unei RS, ce descrie în principal orientarea afectivă, evaluativă față de obiect, structurat într-un ansamblu ierarhic de opinii, tipic
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
și eu.” (M. Eminescu, P.L., p. 16), „Făt-Frumos, zise împăratul, binele ce mi l-ai făcut mie nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor.” (M. Eminescu, P.L., p. 10) Numărul se impune ca marcă distinctivă prin natura sa semantică directă, obiectivă; forma de plural, de exemplu, a substantivului reflectă lingvistic existența în pluralitate a „obiectului” extralingvistic denumit prin cuvânt: „Dintre sute de catarge,/Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, p. 396) Categoria
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. În cadrul caracterului și funcționării sistemice a limbii, problema statutului morfologic al formelor meu, tău, la care trebuie adăugat și său, pe de o parte, și al formelor mi, ți, la care trebuie adăugate și -i, -și, trebuie judecată: • în legătură cu semantica și sintaxa genitivului; • în legătură cu semantica pronumelui; • în legătură cu recțiunea prepozițională. * Sub aspect semantic, genitivul este cazul raportului de posesie (cu diferite variante, determinate de conținutul lexical al termenilor: apartenența, dependența socială etc.) în care sunt înscrise „obiectele” interpretate lingvistic prin cei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sistemice a limbii, problema statutului morfologic al formelor meu, tău, la care trebuie adăugat și său, pe de o parte, și al formelor mi, ți, la care trebuie adăugate și -i, -și, trebuie judecată: • în legătură cu semantica și sintaxa genitivului; • în legătură cu semantica pronumelui; • în legătură cu recțiunea prepozițională. * Sub aspect semantic, genitivul este cazul raportului de posesie (cu diferite variante, determinate de conținutul lexical al termenilor: apartenența, dependența socială etc.) în care sunt înscrise „obiectele” interpretate lingvistic prin cei doi constituenți ai sintagmei nominale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sustrage nici pronumele de persoana I și a II-a: asupra mea, asupra ta; mea, ta sunt la genitiv, ca și casei, Mariei, acesteia, lui. Variabilitatea în interiorul categoriei gramaticale a cazului înseamnă, sub aspect semantic, adăugarea sensurilor cazuale la constanta semantică lexicală sau lexico-gramaticală a termenului flexionat. Pronumele demonstrativ acesta, de exemplu, își păstrează sensul ‘ân spațiul sau în timpul locutorului’, indiferent de cazul în care se situează sau de statutul său pronominal sau adjectival: acest tânăr/acestui tânăr/pe acest tânăr
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
studenți are diferit doar sensul gramatical: ‘plural’ vs ‘singular’; sensul lexical rămâne nemodificat, cum nemodificat rămâne sensul lexical al aceluiași substantiv la genitiv: viața de azi a studentului. Nu se comportă în mod diferit nici pronumele; acesta își păstrează constanta semantică lexico-gramaticală, indiferent de variabilitatea sensului concret-lexical în actualizarea lui, în funcție de situația de comunicare și indiferent de sensul gramatical categorial: acesta păstrează sensul de ‘apropiat de locutor’, în opoziție cu acela ‘ândepărtat de locutor’ și în interiorul opoziției de număr: acesta - aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care le este proprie prin trăsătura semantică individualizatoare: pot fi substituite de orice substantiv, întrucât raportul de substituție se caracterizează prin nedeterminare, în sensul unei generalități nedeterminate: Oricine cere să intre poate intra în acest cerc. Unele limite în această semantică nedefinită a pronumelor nehotărâte relative introduce, prin conținutul său lexical, verbul-predicat al propoziției: Vine oricine. (sens de generalitate, nediscriminare absolută: pronume nedefinit), Vine oricine plătește bilet. (sensul de generalitate este limitat la trăsătura introdusă de sintagma verbală: plătitorul de bilete
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau cu substantive în același caz” (p. 209). b. Fără a avea în vedere în vreun fel sensul reflexiv, propriu diatezei reflexive, în relație de opoziție cu sensurile activ și pasiv, autorii capitolului despre diateza verbului subliniază caracterul neomogen al semanticii diatezei reflexive și identifică două categorii: reflexivul dinamic și reflexivul impersonal. Numai că, dacă reflexivul dinamic caracterizează sintagme verbale din care pronumele reflexiv nu poate fi înlocuit niciodată, reflexivul impersonal primește această valoare prin care se opune activului personal, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bine/rău, a-i fi foame/sete, somn, dor, teamă etc., a-l durea capul/picioarele/dinții etc. Expresiile verbale sunt unități în primul rând lexicale. Sensul lor unitar este condiționat de solidaritatea semantică a termenilor componenți, dominată adesea de semantica termenului mobil: mi-e dor/foame/sete/greu/ciudă etc. Sub aspect gramatical, componentele expresiei sunt mai puțin solidare (în comparație cu verbele compuse și cu locuțiunile verbale). În mod obișnuit sunt interpretate ca unități verbale nedisociabile, dar, în structura lor internă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]