716 matches
-
realizat în cazul bisericilor construite în vechiul stil romanic. Arhitecții romani au decorat ocazional marginile bolților în cruce cu nervuri. Arhitecții gotici au transformat nervurile în elemente structurale principale ale acoperișului, cărora le-a dat o formă de arce ușor semicirculare, umplând apoi spațiile dintre striuri cu bolți gotice frânte. Au rezultat astfel de construcții mai rezistente și mai ușoare. La întâlnirea cu o coloană sau zid, arcele frânte și bolțile au avantajul de-a transfera forța în jos, producând mai
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Au rezultat astfel de construcții mai rezistente și mai ușoare. La întâlnirea cu o coloană sau zid, arcele frânte și bolțile au avantajul de-a transfera forța în jos, producând mai puțină presiune laterală decât un arc sau o boltă semicirculară. Ridicarea unor ziduri masive care să amortizeze presiunea laterală contravenea tendinței gotice de a proiecta clădiri înalte, ușoare și aerisite. Arhitecții gotici au propus o serie de strategii care să faciliteze amortizarea presiunii. Una din aceste inovații consta în suplimentarea
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
decroșată. Catapeteasma este amplasată la nivelul decroșului, neexistând astfel cele două nișe: diaconiconul (în sud) și proscomidiarul (în nord). În această încăpere se află o fereastră dreptunghiulară în axa absidei (0.60x0.80 metri). Deasupra altarului se află o boltă semicirculară, susținută la vest de un arc dublou.
Biserica de lemn din Bilca () [Corola-website/Science/317134_a_318463]
-
soclu mai înălțat pentru a feri pereții de umezeală. Înainte sub tălpile bisericii se afla doar un șir de bolovani de râu. În interior, absida are un tavan drept, din scânduri de brad. „Biserica bărbaților”, adică naosul bisericii, este boltit semicircular, cu scânduri prinse de arcuri ce nu se văd din interior. O grindă tirant leagă peretele de nord cu peretele de sud al naosului spre a consolida rezistența bolții. Biserica a fost pictată în anul 1861 de zugravul bihorean Ioan
Biserica de lemn din Ciuntești () [Corola-website/Science/317692_a_319021]
-
biserica Mănăstirii Bârnova). Biserica are un plan dreptunghiular, având abside laterale dreptunghiulare (la exterior), sub forma unui pilastru angajat și formate din două lezne ce se ridică până la jumătatea înălțimii dintre ferestre și cornișa bisericii și absida altarului de formă semicirculară. Fațada monumentului este din piatră și cărămidă, zidurile având o grosime de 1,70 m. Pe fațada bisericii se află 28 arcade oarbe; cele zece de pe absida altarului au dimensiuni mari și coboară până la soclu, iar cele din dreptul pronaosului
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
pereții bisericii, iar la al doilea etaj se află clopotnița. Între pronaos și naos a existat odată un zid despărțitor care a fost demolat. Deasupra pronaosului și naosului se află bolți semicilindrice. Naosul este lărgit de cele două abside laterale, semicirculare în interior și dreptunghiulare în exterior. Pe peretele de nord al naosului se află amvonul. Absida altarului este decroșată față de restul construcției, iar prin amplasarea avansată a catapetesmei se formează două nișe: proscomidiarul (la nord) și diaconiconul (la sud). Catapeteasma
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
încăperi: pridvorul având deasupra un turn-clopotniță cu două etaje (adăugat la începutul secolului al XX-lea), pronaosul (având în partea de vest un mic cafas), naosul (cu absidele laterale scobite în grosimea pereților) și altarul (cu o absidă de formă semicirculară). La etajul I al turnului clopotniță se intră din cafas. Biserica are un tavan drept și nu boltit, deasupra sa aflându-se un pod. Pictura interioară a bisericii a fost executată în tehnica frescă de către profesorul Corneliu Pașcanu din București
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
și sunt considerați fosile vii. Xifosurele ajung până la 60 de cm lungime. Corpul este acoperit cu o carapace puternic mineralizată, și este împărțit în prosomă - anterioar (sau cefalotorace) și opistosomă - posterior (sau abdomen). Prosoma este acoperită dorsal de o carapace semicirculară, iar ventral se găsesc cinci perechi de membre locomotoare și o pereche de chelicere. Marginile carapacei sunt acuțite, astfel încât xifosurile pot să se miște ușor prin nisipul și mâlul bazinelor. Orificiul bucal se află ventral, în centrul prosomei și este
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
linia de interes local Buzău-Nehoiașu. Aflată în apropiere de centrul orașului, ușor spre sud, gara a fost construită în 1873 și este nod feroviar din 1881. Gara este amplasată în zona central-sudică a Buzăului, pe latura dreaptă a unei piațete semicirculare aflată la intersecția bulevardului 1 Decembrie 1918 cu bulevardul Gării și cu strada Republicii. În această piațetă se mai află două clădiri istorice: hotelul Bucegi și casa în care a locuit Ion Luca Caragiale în 1894-1895. Gara este principalul nod
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
parte a influenței culturii vest-europene. Muzicologul american Neal Zaslaw remarcă un număr de aspecte definitorii pentru orchestra de tip european, începând din secolul al XVIII-lea (v. secțiunea Lectură suplimentară): În greaca veche termenul orkhêstra ("orkhêisthai" = «a dansa») desemna spațiul semicircular situat între scenă și spectatori, în care evolua corul. Mai târziu, la Roma, acest spațiu era rezervat spectatorilor de marcă. În cele din urmă acest spațiu va reveni grupului de instrumentiști, multă vreme aflat în spatele decorului (sec. XVII). Din această
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
cu motivul frânghiei răsucite, sculptate în relief înalt, dar și cu rozete solare, cruci și linii frânte. Turnul-clopotniță, înălțat la capătul vestic al coamei acoperișului, este de forma unei prisme cu secțiunea plană pătrată. Deasupra foișorului, înzestrat cu două arcade semicirculare pe fiecare latură, se înalță coiful piramidal acoperit cu șindrilă. În interior pronaosul este tăvănit. În peretele ce-l desparte de naos se află o ușă ce are cadrul împodobit cu rozete și linii frânte. Naosul a fost acoperit cu
Biserica de lemn din Calna () [Corola-website/Science/315510_a_316839]
-
după reconstruirea acesteia. Dintr-o pisanie, aflată sub icoana de hram, s-a mai putut culege știrea că fruntariul a fost zugrăvit, în vremea împăratului Franciscus, cu cheltuiala lui Suci si Dăian, de Petru Erei. Benzi roșii și albe, trasate semicircular, delimitează friza medalioanelor cu prooroci, decorate pe motivul viței de vie cu struguri, de aceia, rămasă fragmentar (prin tăierea deschiderii semicirculare) a Răstignirii (mironosițele, Sf. Ioan, sutașul). Deasupra intrărilor, friza apostolilor, în arcade polilobe, cu reprezentarea Deisis, redă pe Ioan
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
zugrăvit, în vremea împăratului Franciscus, cu cheltuiala lui Suci si Dăian, de Petru Erei. Benzi roșii și albe, trasate semicircular, delimitează friza medalioanelor cu prooroci, decorate pe motivul viței de vie cu struguri, de aceia, rămasă fragmentar (prin tăierea deschiderii semicirculare) a Răstignirii (mironosițele, Sf. Ioan, sutașul). Deasupra intrărilor, friza apostolilor, în arcade polilobe, cu reprezentarea Deisis, redă pe Ioan și Maria în întregime, după modelul frizei provenită de la mănăstire, și care ne evocă realizările lui Pârvu Mutu. Ușile împărătești (uscior
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
jos prin scânduri, în care s-au traforat diverse motive geometrice. Coiful turnului are o formă piramidală. Pridvor]] aflat în partea de vest se desfășoară pe toată lățimea pronaosului. Cei șase stâlpi de sprijin sunt legați între ei prin arcuri semicirculare, decorate cu motive geometrice incizate. Ornamente asemănătoare (rozete, romburi) întâlnim și pe usciorii ce marchează intrarea în biserică. Pronaosul rectangular, podit și tăvănit, este despărțit de naos printr-un parapet alcătuit din opt coloane, cu fusurile marcate la mijloc de
Biserica de lemn din Pintic () [Corola-website/Science/315708_a_317037]
-
și pe usciorii ce marchează intrarea în biserică. Pronaosul rectangular, podit și tăvănit, este despărțit de naos printr-un parapet alcătuit din opt coloane, cu fusurile marcate la mijloc de brățări, unite în partea superioară într-o friză de arcuri semicirculare. Naosul a fost acoperit cu o boltă semicilindrică. Iconostasul, cu trei deschideri, are ușile împărătești împodobite cu delicate ornamente vegetale, compuse din frunze de viță și ciorchini de struguri, ce se circumscriu celor șase medalioane, ce cuprind imaginile Sfântului Dionisie
Biserica de lemn din Pintic () [Corola-website/Science/315708_a_317037]
-
Iconografia picturii, de pe tâmplă, păstrează vădit atmosfera celor tradiționale: o amplă compunere a Răstignirii, cu bogat decor arhitectonic, amintind reprezentările, respective, de la Valea Largă, Brăzești și Sărtăș; câte două medalioane cu prooroci, de o parte și de alta a deschiderii semicirculare (practicate în secolul al XIX-lea); friza apostolilor, așezați în lavițe, în veșmintele preoților de țară, alternând coloritul grena, roșu și bej; în partea de jos, dincolo de intrări, ,cuviosul Alexie omul lui Dumnezeu” și Cuvioasa Paraschiva. În altar decorul pictat
Biserica de lemn din Belioara () [Corola-website/Science/315887_a_317216]
-
pronaosului se ridică un turn cu baza pătrată, având o galerie deschisă, cu câte două arcade pe fiecare latură. Coiful înalt, dar proporțional față de restul construcției, are o bază de asemenea pătrată. Se remarcă, dintre elementele reprezentative, o mică fereastră semicirculară, tăiată în lățimea unei singure bârne și consolele în trepte ce susțin acoperișul la colțurile pronaosului și absidei altarului. Pe latura superioară a ancadramentului ușii de acces din pronaos spre naos, în cadrul unei inscripții din care au rămas fragmente, s-
Biserica de lemn din Dobricel () [Corola-website/Science/316540_a_317869]
-
în secolul al XVIII-lea , cu această ocazie fiind distrus și tabloul votiv. Intrarea făcându-se astăzi pe sub o arcadă sprijinită pe doi stâlpi marginali mari, fixați în ziduri. Naosul are două ferestre mici cu ancadramente gotice pe absidele laterale semicirculare. Deasupra naosului se află o turlă înaltă, cilindrică pe interior și poligonală pe exterior, și care se sprijină pe două rânduri de pandantivi în stilul tradițional moldovenesc. Catapeteasma este din lemn și datează din epoca lui Constantin Racoviță. Prin dispunerea
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
Stâlpii de susținere, cu ramificațiile de sub streașină, sunt sculptați, cu îmbinări ingenioase, fixate în cuie de lemn. Atât pe laturile pronaosului, cât și ale altarului, consolele treptate formează îmbinări în coadă de rândunică. Deschiderea ușii de acces în pronaos este semicirculară, delimitată de un brâu în formă de funie răsucită, un șir motive geometrice și frumoase rozete în relief. La baza ancadramentului există două rozete mari, bogat ornamentate. Pronaosul este tăvănit, formând o tribună. Cu ocazia reparațiilor din 1930, în peretele
Biserica de lemn din Strugureni () [Corola-website/Science/316621_a_317950]
-
Monumentelor Istorice. Biserica este de dimensiuni mici, înaltă, zveltă. Planul bisericii amintește de forma arhaică a bisericii de la Lujeni, reluată la începutul secolului al XVII-lea de Biserica Mănăstirii Dragomirna (1602). Biserica are plan dreptunghiular, având spre est o absidă semicirculară (interior și exterior), iar spre vest un pridvor poligonal la exterior și circular în interior. Absida altarului este sprijinită în ax de un contrafort. În interior, pronaosul este despărțit de naos prin două coloane octogonale care susțin trei arcaturi. Naosul
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
atestat că unele înmormântări au fost realizate chiar în interiorul fostei biserici. Cea de a doua biserică avea dimensiuni mari (29 m lungime, 9 m lățime în zona absidelor laterale, 2,50 m grosimea zidurilor) și un plan triconc cu abside semicirculare, ea fiind compartimentată în altar, naos, pronaos și pridvor. Edificiul este suprapus parțial de actuala biserică Sfântul Dumitru. Majoritatea istoricilor și arheologilor din perioada actuală (arhitectul Cristian Moisescu, Emil I. Emandi, Stela Cheptea, Paraschiva-Victoria Batariuc) consideră că acest lăcaș de
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
și Henig, sunt mai adânci și afectează atât pătura de sol cât și roca din substrat. Se produc predominant pe versanții cu valori ale pantelor între 12 și 20o și au la partea superioară o râpă de desprindere cu aspect semicircular. Materialul alunecat are aspectul unor valuri scurte, cu înălțimi reduse, dispuse pe versanți ca niște solzi. Alunecările lenticulare vechi prezintă un relief mai șters, fiind înierbate și uneori chiar luate în cultură. c) Alunecările-surpări sunt legate de marile râpe de
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
de soluție nu se întâlnește în restul vâii Crișului Alb. În Transilvania absida de plan circular o întâlnim foarte rar. Un exemplu de acest gen este biserica de lemn din Chieșd, județul Sălaj. În cuprinsul Episcopiei Aradului, abside de plan semicircular au mai existat la bisericile (azi dispărute) din Luguzău si Iermata. Pictura În “fișa de monument” întocmită în anul 1960 se arată următoarele: ” Înainte vreme biserica a fost tencuită...pe nuiele la exterior. Prin tencuire s-au distrus majoritatea picturilor
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
din lemn de brad. În secolul al XX-lea, pereții de lemn au fost tencuiți și văruiți (inițial cu alb, iar apoi cu kaki). Lăcașul de cult este așezat pe o temelie din piatră. Construcția are formă dreptunghiulară, cu altar semicircular. De clădirea bisericii este adosată pe latura de sud o clopotniță, pe sub care se află pridvorul de acces. În interior, ea este compartimentată în 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. În partea sudică a pronaosului se află o galerie
Biserica de lemn din Boroșești, Iași () [Corola-website/Science/318690_a_320019]
-
sfânt lăcaș fondat de Vodă Barbu Știrbei și soția sa Elisaveta s-a terminat de fiul lor Alexandru Barbu Știrbei în anul 1890”", fiind pierdute. Accesul în capelă se face pe o scară monumentală compusă din două rampe de formă semicirculară, construite din marmură de Carrara. În Capela Palatului, care cuprinde un cumul de elemente gotice, bizantine și renascentiste, au fost înhumate următoarele persoane din Neamul Știrbeilor: În 1992, în capela familiei Știrbei regizorul Francis Ford Coppola a filmat câteva scene
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]