773 matches
-
Seuil, 1976. - Langue française 113, "Aux sources de la polysémie nominale", Paris, Larousse, mars 1997. - François RASTIER: Sémantique interprétative, Paris, PUF, 1987. - Paul SIBLOT: "Isotopie et réglage du sens", Cahiers de praxématique 12, Montpellier, Université Paul-Valéry, 1989: 91-109. 3. Legări ale semnificantului Revenind la definiția paralelismelor gramaticale și a principiului de echivalență a lui R. Jakobson (1973), N. Ruwet este printre primii lingviști care a insistat asupra funcției lor textuale: Dacă ceea ce face ca o secvență de frază să devină un text
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pur și simplu ca procedee referențiale" (1973: 147). Fără a ne ocupa aici de estetică, vom reține în esență faptul că unitățile limbii, de la fonem și de la grafem pînă la construcțiile morfo-sintactice, trecînd prin silabe și numărătoarea lor, precum și reluările semnificanților pot juca un rol structurant. Pentru aceasta, vom urma "Post-scriptumul" din Questions de poétique: [...] Știința limbajului, chemată evident să studieze semnele verbale în toate combinațiile și funcțiile lor, nu are dreptul să neglijeze funcția poetică, co-prezentă în vorbirea fiecărei ființe
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
lor, nu are dreptul să neglijeze funcția poetică, co-prezentă în vorbirea fiecărei ființe omenești încă din prima copilărie și care joacă un rol capital în structurarea discursului. Această funcție comportă o atitudine introvertită față de semnele verbale în unitatea lor dintre semnificant și semnificat și dobîndește o poziție dominantă în limbajul poetic. (Jakobson 1973: 485) 3.1. De la aliterație la paralelismele gramaticale Trebuie să ținem cont de patru tipuri de legări, deoarece ele joacă un rol adeseori important inducînd relații de echivalență
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cu brutalitatea și scurtimea celei din urmă, puternic aliterantă în fonemele /p/, /i/ și /r/. Acest efort intens de scriitură ridică depeșele jurnalistice ale lui Fénéon la rangul de forme scurte dacă nu literare, cel puțin literarizate prin lucrul supra semnificantului și prin paronomază. Aceasta amintește de ceea ce spune Jakobson despre funcția poetică-autotelică a limbajului și despre "atitudinea introvertită față de semne": semnele lingvistice nu se mai lasă traversate doar de sensul informațional, materialitatea enunțurilor cîștigă în densitate formală. Graffitiul din T22
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în 1859 și versiunea introdusă în Les Fleurs du Mal, ediția din 1861: trecerea rimei din versul 13 de la "hivernal" la "autumnal". Această modificare permite introducerea fonemului /t/ și, grafic, a consoanei /m/ nepronunțată, în plus față de /n/, într-un semnificant care asigură reluarea materialului fonic: "auToMNAL" (/otonal/). Două poeme din Les Fleurs du Mal asociază rima "automne" (/oton/) cu adjectivul "monotone" (/monoton/): Chant d'automne (Cîntec de toamnă) (rimele 13 și 14) și Parfum exotique (Parfum exotic) (rimele 1 și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
exploatată în Sonnet d'automne este pentru că întreg poemul rimează semantic cu "automne" (toamnă): monotonia este deplasată formal în materialul fonic al rimelor, atît de redus încît devine mono-tonal. • Rima în /it/ Rima în /it/ este lucrată diferit la nivelul semnificantului, dar la fel de progresiv. Apariția finală a prenumelui faustian "Marguerite" este pregătită de o descompunere a materialului fonic al cuvîntului-temă care cu siguranță nu l-ar fi dezavuat pe Saussure din caietele consacrate versului Saturnian latin (Adam și Goldenstein 1976: 42-59
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
alcătuiește prenumele: MAR(qu)ERITE și se apropie de versul 9: cu grupul MA inversat în "Amour" și cu "é" în loc de "e": MARGU(é)RITE. Vedem aici cum distrugerea sistemului de rime al sonetului este înlocuită cu intense legări ale semnificantului, fenomen pe care Jakobson îl numește "împletire verbală" (1973:16). 3.3. Gimnastul de Francis Ponge <2> Poemul de Ponge studiat mai sus pune în joc mai multe nivele de producere și structurare a textului prin materialitatea limbii. Portretul gimnastului
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
la o poziție sintactică anterioară (vom vedea exemple mai jos în textul lui La Bruyère). • Perioadele organizate în jurul conectorilor. Subtitlul din T63, în italice sub titlul mare, este un bun exemplu de perioadă construită pe baza unui paralelism (legare a semnificantului prin repetiția lexicală și sintactică a subiectului și a verbului la perfect compus) care întărește semantic o antiteză construită pornind de la o negație și articulată în jurul conectorului DAR: T63a Franța a pierdut o bătălie! Dar Franța nu a pierdut războiul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
e1) Guvernanți de ocazie au putut capitula, (e2) căzînd în panică, [P1] (e3) uitînd onoarea, (e4) aruncînd țara în robie. [P2] (e5) TOTUȘI, nimic nu-i pierdut! Aici intervin doi factori de legare. Pe de o parte, legarea ternară a semnificantului face din suita de gerunzii e2 + e3 + e4 o unitate ritmică. Pe de altă parte, conectorul concesiv TOTUȘI unifică opunîndu-le, fraza tipografică P1 și fraza exclamativă P2. Putem vorbi deci de o primă frază periodică ritmică cu patru membri [P1
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în sensul unei discipline care ar fi studiat proprietățile limbilor naturale: nu se punea problema grupurilor nominale, a determinării, a aspectului, a tematizării..., nici măcar a dialectului, a variațiilor, a intonației etc. Se manipulau în special noțiuni precum "paradigmă", "sintagmă', "conotație", "semnificant", "actant"... De fapt, "imperialismul lingvistic" a fost cu precădere un imperialism semiologic, care privilegia noțiuni comune diversității materialelor semiotice (cinematografiei, benzilor desenate, imaginii, teatrului, literaturii scrise...), evitând să pună accentul pe specificitatea limbilor naturale. De aici și situația relativ paradoxală
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
desemna aceeași zi dacă a fost pronunțat pe 15 ianuarie 1601 sau pe 17 martie. Pentru a surprinde funcționarea acestor elemente cu referință deictică, se cuvine să o comparăm cu funcționarea semnelor lingvistice obișnuite, în cazul cărora se vorbește de "semnificant" și de "semnificat". Ar fi fals să pretindem că deicticele nu au un semnificat, o valoare semantică stabilă în toate utilizările lor. Astfel, ""eu" îl desemnează pe destinatorul (iar "tu" pe destinatarul) mesajului din care face parte", după cum explică Jakobson
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tulburară pe André, pe care jocurile pisicilor îl amuzau. Învățase cuvintele "a circumscrie" și "a castra", însă nu le cunoștea exact sensul 168. Aici, cuvintele "a castra" și "a circumscrie" sunt puse între paranteze deoarece ele desemnează semnul lingvistic, cu semnificantul și semnificatul său. Contrastul dintre întrebuințarea autonimică și întrebuințarea în modalizare autonimică apare net în următorul exemplu luat din același roman: Deși nu-i iertase niciodată "doctorului" îngrozitorul cuvânt "sifilis", ea avea multă simpatie pentru el169. "Sifilis" este luat aici
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Mi-a spus că brrr! Mi-a spus că așa om! * Mi-a spus că Jean este cel mai ... Imposibilitatea reiese tocmai din proprietățile fiecărei strategii de citare: doar DD pretinde că redă discursul citat sub dubla lui ipostază de semnificant și semnificat. (II): fie replica lui Arlequin din Jocul dragostei și al întâmplării de Marivaux: Un servitor de-acolo mi-a spus să intru aici și că socrul meu, care era cu soția mea, va fi anunțat (I, VIII). Interpretarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a întârziat din pricina tatălui său; având același semnificat: Cartea preferată a lui Julien este viața lui Napoleon. A mea este "Roșu și Negru". Aici sensul de "carte preferată" este anaforizat, nu referentul (nu este vorba de aceeași carte); având același semnificant: dacă vom spune: "Floare" este un cuvânt frumos; el are șase litere, pronumele el nu reia nici referentul, nici sensul cuvântului floare, ci cuvântul în sine. Anafora sau catafora pe care le numim segmentale reiau o unitate inferioară frazei (de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de a o socoti decisivă, atribuindu-i o funcție-pilot. Nu-i mai puțin adevărat că, la nivelul dotărilor materiale, există argumente care pot valida opinia. Discursul asupra modei, cum arăta Roland Barthes (Système de la mode), disimulează pe de o parte semnificantul sub funcțional, pe de altă parte arbitrarul sub necesar, potrivit unei duble „raționalizări“ care instituie moda ca un fel de „drept natural“. Amintita „raționalizare“ și-a spus și la noi cuvântul. Îl citim cu claritate în considerațiile pe care, către
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și spirit de abstractizare. Să-i dăm o mână de ajutor! „[...] există o interacțiune foarte strânsă, și pe mai multe direcții - spune Umberto Eco -, între viziunea despre lume, modul în care o cultură face pertinente propriile unități semantice, și sistemul semnificanților care le denumesc și le «interpretează». Procesele de schimbare de cod au loc când această interacțiune nu este acceptată ca naturală și este supusă unei revizuiri critice. Acestea sunt cazurile când, într-o cultură dată, un câmp semantic organizat într-
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sau în cafenele, în berării, se repetă obsedant, în jurul ei se construiește câteodată un text întreg: "Fă-mi plata, te rog!", "Plata, vă rog!" (Din câte adevăruri). Reluarea nebunească dezintegrează sensul prim al construcției refăcând un nou semnificat pentru un semnificant banal. Procedeul se reia și în poezia contemporană, Liviu Ioan Stoiciu, de exemplu, trece rapid de la interjecțiile menite să acționeze ca lovituri de gong asupra cititorului: "harșt!... taie gâtul/ leului (...)" sau de la cele adresative care repun în drepturi limbajul străzii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
distincția dintre "elite" și "popor" este în primul rând precumpănitor morală (pur versus corupt) și nu o distincție situațională (poziție de putere), socio-culturală (etnie, religie) sau socio-economică (clasă). Mai mult, ambele categorii (poporul și elita) sunt, până la un anumit punct, "semnificanți vizi" (Laclau, 1977), din moment ce populiștii sunt cei care construiesc sensul exact al poporului și al elitei (de la Torre, 2000; Stanley, 2008). Mai precis, definim populismul ca o ideologie rarefiată, care are trei concepte fundamentale (poporul, elita, și voința generală) și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
formulare ar putea fi chiar chintesența (pentru criticii de film poststructuraliști - da, e chiar acel al cincilea element necesar transmutației alchimice!) întregului film, trebuie să spunem răspicat că nu, sensul său deconstructivist îl face să-și spargă platoșa formală a semnificantului lingvistic și să atingă aerul pur al metafizicii închipuite, acolo unde doar spirite singulare, declasate (în sensul de mai presus de serie, de gloată, desigur!) - precum Cornel Dinu sau criticul de film de la Financial Times (!!) - mai au acces. Mă stăpânesc
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
interioară pusă În mișcare de o irezistibilă nevoie de exteriorizare. Ori Eminescu avea ceva de spus. Atitudinile, trăirile simpatetice ori empatetice, aspirațiile subiective specifice geniului constituie cheia demersului cognitiv și, de ce nu, capacitatea de receptare venită din disponibilități interioare individuale, semnificantul, după ultimele teorii textualiste. Poezia (În speță „Împărat și proletar”, „Scrisoarea III” și altele) nu reproduce evenimente istorice și nici concepte sociale, dimpotrivă, așa cum arată Hegel, „arta este modul de a cuprinde ideea absolută” prin intermediul unui fapt particular. Eminescu era
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
au invadat piața în anii ’90 și așa am dat și eu peste un Nou Testament. N-am mai dat peste Vechiul Testament, unde, dacă nu ai credință, te încâlcești în simbol, pentru că nu poți să faci legătura între semnificat și semnificant. Eram student la matematică, și am făcut acest drum împreună cu un coleg, care și el s-a convertit. El a devenit profesor de matematică, dar în același timp un ortodox practicant, foarte implicat (sună telefonul). Îi ajuta pe profesorii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
capul spre interlocutor și îl privește, se așază pe scaun etc. desemnează limbajul gestual sau registrul gesticii. Acest spectacol la care participăm zilnic are o deosebită importanță în optimizarea relațiilor interumane, dar, din păcate, nu conștientizăm rolul acestui sistem de semnificanți care, de cele mai multe ori, ni se dezvăluie și destăinuie într-un mod spontan, imediat, autentic și involuntar. De cele mai multe ori ne concentrăm asupra mesajelor verbale și uităm să observăm felul în care mâinile și picioarele noastre și ale celorlalți se
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
face parte. Gesturile pot să varieze de la o societate la alta, de la țară la țară și chiar de la localitate la localitate. O serie de experimente interculturale de traducere a gesturilor au identificat frecvente cazuri în care același semnificat gestual are semnificanți opuși în culturi diferite: • gestul format din degetul mare și arătător (sau ,,O"-ul) semnifică în America ,,O.K.", în Rusia ,,beție", în Japonia ,,bani", în Malta ,,homosexualitate", în Grecia ,,insultă", în unele zone din Franța ,,zero sau nimic"; • gestul
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de discipline și-au adus contribuția la dezvoltarea semioticii ca știință și disciplină de studiu: etnologia, antropologia, psihanaliza, psihologia, filosofia culturii etc. Dar fără analiza structurală a semnului, propusă de Saussure, care exprimă relația dintre un semnificat/,,concept" și un semnificant/,,o imagine acustică"82), și analiza triadică a semnului, descrisă de Peirce (prin structura ternară a semnului) și maturizată de Charles Morris (prin cele trei dimensiuni ale semiozei), semiotica nu s-ar fi constituit ca ,,știință integratoare", cum o denumește
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a-i ajuta pe elevi să recepteze și interpreteze corect mesajele educaționale. Analiza structurală a discursului didactic presupune descrierea acestuia ca microsemn sau a microdiscursului, a cărui semnificație decurge chiar din structura sa, din procesul de semnificare dintre semnificat și semnificant, dar și ca macrosemn sau a macrodiscursului, a cărui semnificație decurge din procesul de referință, adică din relația discurs realitatea pe care o desemnează. Pentru înțelegerea și realizarea analizei structurale a discursului didactic, vom menționa mai întâi tipuri de semne
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]