278,409 matches
-
cuvântului în cauză, sensul său ce se deconspiră în lumina crepusculară ar fi cel de: suprafață extinsă în care se sprijină vectorul forței, asemeni unei sulițe ce a lovit într-o platoșă. Astfel, noaptea existenței ne permite să deslușim plăpândele sensuri ale cuvintelor asemănătoare difuzelor vedenii nocturne. S-ar putea susține că limbajul uzual adună umbrele marilor legități ale cuvântului pur, căzute pe o suprafață neuniformă. Cândva, limbile uneau oamenii. Să ne imaginăm că suntem în epoca de piatră. Noapte, focuri
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
zicem, noi nu știm ce importanță are pentru el fiecare din sunetele-i componente. Dar dacă am aduna toate cuvintele care încep cu fonemul Ci (ceașka-ceașcă, cerep-craniu, cean-cazan, cadă, ciulok-ciorap ș.a.m.d.), toate celelalte foneme se vor anihila mutual, sensul general al acestor cuvinte constând anume în semnificația lui Ci. Comparând înde ele vocabulele care încep cu Ci, constatăm că ele toate trimit la "un corp aflat în învelișul altui corp"; prin urmare (Ci) înseamnă "înveliș". Astfel, limbajul transrațional încetează
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
nouă pe care deja o putem prevedea. Limbajul transrațional se întemeiază pe două premise: 1) Consoana inițială a unui cuvânt dirijează întregul cuvânt, poruncindu-le celorlalte componente ale acestuia. 2) Cuvintele care încep cu aceeași consoană sunt unite de un sens noțional comun și parcă s-ar aduna din toate direcțiile spre unul și același punct al rațiunii. Dacă luăm cuvintele ceașa (cupă) și ciobotî (ciubote), constatăm că ambele sunt dirijate de sunetul Ci. Iar dacă adunăm cuvintele care încep cu
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
indo-europene V înseamnă vârtej. Bazându-ne pe noțiunile hata, hijina (colibă), halupa (bordei), hutor (cătun), hram (templu, biserică), hranilișce (depozit) remarcăm că semnificația lui H constă în "linia-obstacol dintre un punct și alt punct ce se mișcă spre cel dintâi". Sensul lui V constă în rotația unui punct în jurul altuia fix. De aici - vir (viraj), vol (bou), vorot (guler), viuga (vifor), vihr' (vârtej) și multe altele. M - "ca diviziune a unei mărimi în fracțiuni infinit de mici". Semnificația literei L constă
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
Semnificația literei L constă "în trecerea unui corp, întins de-a lungul axei de mișcare, într-un corp alungit în două dimensiuni, perpendiculare pe direcția de deplasare". De exemplu, suprafața unei bălți și picătura de ploaie, lodka (barcă), leamka (chingă). Sensul lui S e de "contopirea suprafețelor, anihilarea hotarelor dintre ele". E semnifică "un punct nemișcat ce fixează rețeaua punctelor mobile". Astfel, limbajul transrațional reprezintă viitoarea limbă universală în germene. Numai ea ar putea uni oamenii. Pentru că limbile raționale deja îi
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
care îl cunosc pe Mircea Mihăieș exclusiv prin prisma pamfletelor uneori corozive din „România literară" - parte dintre ele reproduse și în volumul Masca de fiere (Editura Polirom, Iași, 2000) - vor avea surpriza să descopere în Atlanticul imaginar un scriitor de sens contrar: calofil, plin de farmec, rafinat degustător al aromelor tari ale literaturii adevărate. Pentru că deși posedă un titlu de profesor universitar doctor și predă literatură engleză și americană la Universitatea de Vest din Timișoara, Mircea Mihăieș nu are nimic în
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
și ai adolescenței timișorene cu un soi de naivitate sentimentală. Scoate cu inocență la lumină fapte pe care, probabil, 95% dintre oameni, în situația lui, ar fi preferat să le îngroape definitiv în uitare, dacă nu să le confere un sens contrar. Descendent al unei familii de evrei, tînărul Holender nu-și ascunde fascinația pe care o avea în anul 1943 pentru soldații germani: "în 1943, la Timișoara au venit soldații germani. Eu eram blond cu ochi albaștri, pieptănat frumos, cu
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
fenomen circulă, se păstrează și se regăsește în zone aflate la incredibile distanțe. e un termen generic pentru unele limbaje ludice și/sau argotice, folosite probabil (cel puțin în vremurile mai noi) mai ales de copii. Și mai general e sensul, uzual azi, de "limbaj greu de înțeles", "jargon" (comun și adverbului păsărește). Dintre diversele sisteme de modificare a cuvintelor, pentru a le face să fie recunoscute doar de către inițiați, în română pare a fi fost preferat cel bazat pe introducerea
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
afla și că în Etiopia există o limbă a păsărilor, în care consoana intrusă e "z" (säbbärä devine säzäbbäzäräzä). Autorul observă universalitatea fenomenului și în parte chiar a denumirii - care se regăsește, pentru procedee asemănătoare, în Persia, Afganistan etc. (despre sensurile esoterice, mitice, mistice ale formulei, a scris, cum se știe, un text doct și captivant Andrei Pleșu). Alte multe exemple privesc introducerea cîte unei silabe fixe - ca în argoul francez numit javanais (cu va, av), Pentru română, fenomenul a fost
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
degeaba spuneau romanii că o minte sănătoasă locuiește Într-un corp sănătos. Azi se cunoaște și inversul problemei, deoarece sufletul poate influența fizicul În aceeași măsură ca reciprocul de mai sus. A te declara poet de profesie nu are nici un sens practic. Nici un poet nu poate să trăiască din poezie. Ba chiar o sumedenie de buni scriitori, romancieri de rezonanță națională sau internațională sunt cunoscuți numai În sferele intelectualilor. Ei nu au acces la plebe și, ca urmare, nu sunt capabili
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
aș cita opinia unuia dintre interlocutorii Rodicăi Binder, Richard Swartz, corespondent pentru o perioadă al unui ziar suedez în Europa de Est și care circumscrie perfect libertățile și limitele dramatice ale unei opere (paradoxală!) în specia efemeră a jurnalismului, devenite inerente, în sens ontologic și nu estetic, Dialogurile salvate de Rodica Binder: "Din punctul meu de vedere, jurnalismul și literatura sunt lucruri fundamental diferite. Nu cred că arta, literatura pot schimba ceva. Literatura poate cel mult să conserve, să păstreze, să ia în
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
cu nerușinată inconștiență, împrăștie perversele ispite de pomană crudă cu neobrăzarea inocenței...". Seria oximoronică din acest fragment este o mărturie nu doar a dificultății de a surprinde verbal misterul feminin, ci și o confirmare binevenită a ipotezei enunțate inițial, în sensul asocierii paradoxale, la nivelul descrierii psiho-morale, de spirit analitic masculin exersat pe o realitate feminină. Riscul unei inadecvări flagrante între dimensiunea estetică a operei literare și identitatea sexuală, sublimată simbolic în plan cultural poate fi surmontat într-o manieră rezonabilă
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
iar stilul epistolar utilizat, contrar presupuselor sale convenții înlesnește, mai ales prin marca subiectivității explicite - persoana I singular - afirmarea unor ipostaze ontice fundamentale. Caracterul retoric al titlului nu ar trebui să ne înșele: asistăm la o imaginară și frumoasă, în sensul gratuității, confruntare între figura reprezentativă a Biancăi, misterioasă simbioză a fragilității și forței reflexive, pe de o parte, și evanescența, ereditată unilateral, a mitului donjuanesc, pe de altă parte. O prejudecată sexistă, întemeiată însă psihanalitic ar putea invoca refularea, frustrarea
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
cerul pînă departe cu un surîs mai palid și că el nu e albastru decît din culoarea ei". Apelul la cuvîntul scris are, prin urmare, efecte catharctice, atît în accepție platoniciană, de inducție empatică a trăirii intense, cît și în sensul aristotelic contrar, de purificare sufletească și spirituală. "Plăcerea textului" cuantifică, și în cazul dat, corespondențele subtile dintre macrocosm și microcosm. Modul liric se împletește, în această proză, cu modul dramatic, căci eroina izbucnește adesea în exclamații ce transcend eticheta ipocrită
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
o etimologie populară) reducerea cacofoniei la un singur tip de asociere sonoră, evocatoare a cîtorva cuvinte tabuizate. Supărătoare e desigur lipsa de motivație semantică a "soluției": adverbul și "de asemenea" nu e un simplu cuvînt de umplutură, ci modifică întotdeauna sensul enunțului în care apare. Chiar în structurile comparative, unde ca poate fi substituit de secvența ca și, echivalența nu e perfectă: ca și presupune sau subliniază ideea de suplimentare, de repetiție, de reapariție a unei trăsături: "a lucrat șaziț ca
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
să se impună treptat în orice tip de discurs. Din acest punct de vedere putem demonstra cu ușurință că nici textele lui Umbetro Eco din volumul intitulat Sulla letteratura, recent apărut în Italia, la Editura Bompiani, nu fac excepție, în sensul că nu le lipsește, nici pe departe, acea trăsătură relevantă din punctul de vedere al ficțiunii: calitatea de a fi demne de povestit, acea "tellability" care se măsoară în funcție de manifestarea unei experiențe esențiale, unice. Acesta este punctul în care se
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
narativă. Primul text este consacrat funcțiilor literaturii ("Su alcune funzioni della letteratura") și insistă mai cu seamă asupra zonelor de interferență dintre "lumile ficționale" (cum le-a numit Toma Pavel) și universul real. Dacă lumea este o carte "închisă", în sensul că nu permite decît o singură "lectură", după cum o singură lege guvernează gravitația planetară, nici operele literare nu admit chiar orice interpretare, ci își impun adevărul și legitatea lor proprie. Mai mult decît atît, ne spune Eco, anumite personaje ficționale
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
prin întrebări menite să-i stimuleze, și eventual, să-i zădărască punîndu-le la încercare orgoliul, etc.". în analiza consacrată nuvelei Mistreții erau blînzi, de pildă, cheia textului este găsită tocmai în distribuția și valorizarea inegală a vorbei, dimensiune esențială, în sens mai larg, a textului: "arta de prozator a lui Ștefan Bănulescu stă în bună parte pe omisiune, elipsă, aluzie, litotă; scriitorul are un mod de a nara pe care tăcerile îl umplu de ecouri enigmatice, de virtualități și tensiune". Personaje
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
cîmpie și se spînzură de "umbra unui salcîm" în Iarna bărbaților și adolescentul proclamat rege al Insulei Cailor, geniu matematic, ajuns la o bătrînețe liniștită la Bodega Armeanului alături de Iapa-Roșie? în nici un caz nu e vorba de o evoluție în sensul romanelor clasice. Imaginația autorului "renaște din propria ei cenușă, reluînd mereu același personaj, din altă perspectivă; în alt context, sub altă formă; procesul continuă irezistibil, nimic nu-l poate opri, nici o versiune nu reprezintă ultimul cuvînt, oricînd o nouă ipoteză
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
Reportajul va fi publicat în numărul jubiliar. Onorariul (știu că nu ți-e indiferent) e dublu. - Cu asta trebuia să începeți. - Mercantilismul e una din trăsăturile dumitale antipatice. - Datoriile, - zic eu, - pensiile alimentare... - Bei prea mult. - Și asta. - Pe scurt. Sensul general e acesta. S-a născut un om fericit. M-aș exprima chiar - omul e condamnat la fericire! Fraza aceasta imbecilă i-a plăcut atât de mult redactorului încât a repetat-o în gura mare. - Omul e condamnat la fericire
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
felicit. Copilul dumneavoastră este cel de-al 400.000-lea cetățean al orașului. Eu sunt de la redacție. Vreau să scriu despre familia dumneavoastră. - Ce să scrii? - Ei, despre viața voastră... Ar trebui să mergem undeva, să stăm de vorbă. - În sensul, să bem ceva? - se însufleți Kuzin. Era un bărbat înalt, cu bărbie fermă și cu gene inocente de copil. S-a ridicat vioi de pe iarbă, și-a scuturat genunchii. Ne-am dus la "Cosmos", ne-am așezat lângă fereastră. Sala
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
ci trebuie să te gândești la ea în chip serios. Chiar dacă ești în dezacord total cu răspunsurile lui Nietzsche, nu poți să negi patosul și autenticitatea întrebărilor la care el a căutat să dea răspuns prin filosofia lui. Există un sens adânc de onestitate și franchețe intelectuală în întreprinderea lui, ca să nu mai spun nimic aici despre nespusul ei eroism. Scrisoarea către medicul său pe care am citat-o mai sus, și în care Nietzsche își menționează torturile, suferințele și toate
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
celui din urmă, precum și a marxismelor și a antimarxismelor, opera și destinul lui Dostoievski și ale lui Thomas Mann ș.a.m.d. Rezistent la tentațiile centrifuge apărute după 1989 în calea intelectualului român, autor chiar al unor teorii în acest sens, Ion Ianoși păstrează, și cu acest volum, o necesară (și foarte productivă, de altfel) distanță față de diferitele servituți și oferte publice ori economice, pentru a se consacra, în schimb, studiului, observației de pe margine, glosei culturale la situația socială, politică și
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
ori economice, pentru a se consacra, în schimb, studiului, observației de pe margine, glosei culturale la situația socială, politică și existențială a epocii, uneori și a momentului. Ianoși preferă analiza la rece - dar fără răceală - asimilării proprii într-o vâltoare fără sens și fără convenții, din care nimeni nu mai pricepe mai nimic. El preferă să priceapă. Bine sau rău, lucrurile sunt discutabile - iar asta e bine. Cel mai important rămâne însă faptul că printr-o asemenea mișcare interioară, de o dialectică
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
o inserție, poate inaparentă, dar luxuriant utilată și, în fapt, de maximă eficacitate. Autorul se opune nu doar prejudecăților și post-judecăților - ci și, aș preciza eu cu un termen sintetic, sub-judecății, ori, altfel spus, sub-înțelesului, ca noțiune luată atât în sensul uzual, cât și în sens literal, drept ceea ce cade sub înțelegerea noastră. E vorba așadar despre o luptă cu subînțelesurile, cu jumătățile de înțeles, cu sferturile de înțeles, cu neînțelesurile și, la urma urmelor, cu neînțelegerile.
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]