680 matches
-
(n. 9 martie 1961, satul Opaci, raionul Căușeni) este un politician român-moldovean, luptător pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova în cadrul conflictului din Transnistria, deținut politic al regimului separatist de la Tiraspol între 1992 și 2007. s-a născut la data de 9 martie 1961 în satul Opaci din raionul Căușeni. A lucrat ca muncitor, conducator auto. La data arestării era căsătorit, dar nu avea copii. În perioada 1990-1992 s-
Andrei Ivanțoc () [Corola-website/Science/302531_a_303860]
-
patru militanți unioniști pro-români (Ilie Ilașcu, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanțoc și Alexandru Leșco) au fost acuzați ca făcând parte din așa-numitul grup „Ilașcu”, care a fost acuzat de terorism și instigare la răsturnarea puterii autoproclamate de la Tiraspol de către regimul separatist pro-rus din Trasnistria. Grupul „Ilașcu a participat activ la luptele armate în timpul războiului moldo-rus din Transnistria. Andrei Ivanțoc a fost arestat de către separatiștii transnistreni cu ajutorul serviciilor secrete ale Federației Ruse (GRU) la data de 2 iunie 1992. Imediat după arestare
Andrei Ivanțoc () [Corola-website/Science/302531_a_303860]
-
Ilașcu”, care a fost acuzat de terorism și instigare la răsturnarea puterii autoproclamate de la Tiraspol de către regimul separatist pro-rus din Trasnistria. Grupul „Ilașcu a participat activ la luptele armate în timpul războiului moldo-rus din Transnistria. Andrei Ivanțoc a fost arestat de către separatiștii transnistreni cu ajutorul serviciilor secrete ale Federației Ruse (GRU) la data de 2 iunie 1992. Imediat după arestare, cei patru militanți pro-unioniști au fost închiși în arestul Miliției din Tiraspol și apoi timp de două luni au fost deținuți temporar la
Andrei Ivanțoc () [Corola-website/Science/302531_a_303860]
-
chiar în seara zilei în care a fost condamnat de Curtea de Apel Chișinău și că acesta a ajuns în regiunea transnistreană pe la Dubăsari, fiind reținut de poliția transnistreană la granița cu Ucraina. În articol se mai menționa că grănicerii separatiști i-au cerut bani în schimbul eliberării sale, iar Gheorghe Papuc ar fi scăpat de ei abia după ce „și-a telefonat prietenii de la Moscova”. Gheorghe Papuc este și cetățean al Federației Ruse, unde a activat anterior mai mulți ani în cadrul structurilor
Gheorghe Papuc () [Corola-website/Science/302593_a_303922]
-
care guvernul amenință să înceapă acțiunile ofensive asupra rebelilor. Nefiind acceptat ultimatumul, la 1 aprilie 1992, Guvernul Republicii Moldova trimite grupuri de polițiști din Ministerul de Interne în orașul Bender, acest atac reprezentând prima acțiune de război oficială între Republica Moldova și separatiștii din Transnistria. La 21 iunie 1992, președintele Federației Ruse, Boris Elțîn amenință cu intervenția militară a Rusiei dacă luptele nu încetează. La data de 1 iulie 1992, președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, îl desemnează pe Andrei Sangheli în funcția de prim-
Valeriu Muravschi () [Corola-website/Science/302607_a_303936]
-
() este un politician român moldovean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova în două Legislaturi (1994-1998) și (1998-2000), senator în Parlamentul României (2000-2004) și (2004-2008) și deținut politic al regimului separatist din stânga Nistrului (1992-2001). În perioada 2001-2008 a fost membru titular al Adunării Parlamentare al Consiliului Europei din partea delegației României. Este membru al Partidului România Mare. Este unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia (1988-1992). Președinte al Frontului Popular
Ilie Ilașcu () [Corola-website/Science/302698_a_304027]
-
al cazacilor ruși". Legea a fost aprobată la prima lectură, în 18 mai 2005. Astfel, cazacii au ajuns mai aproape de dezideratul de creare a unui teritoriu autonom. La izbucnirea Crizei din Ucraina în 2014, cazacii au participat de partea rebelilor separatiști din Ucraina de Est și ajunseseră în acel an să controleze alături de aceștia circa 80% din regiunea Luhansk, unde au proclamat mai multe „republici căzăcești”. Până în anul următor însă, cazacii au intrat în conflict cu ceilalți rebeli, mulți dintre ei
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
tragedie - în urma explozieai unui obuz de artilerie, au murit 18 premilitari. În anul 1971 ministrul Culturii din URSS, Ecaterina Furțeva, a deschis solemn Casa de Cultură din Cocieri. În timpul războiului din Transnistria din 1992, locuitorii satului au luptat împotriva regimului separatist de la Tiraspol. Unitatea militară a Armatei a 14-a (fostă sovietică) a fost respinsă de sătenii înarmați care doreau să trăiască sub controlul de autorităților legale ale Republicii Moldova. De atunci, Cocierii sunt centrul administrativ al părții legitimiste din raionul Dubăsari
Cocieri, Dubăsari () [Corola-website/Science/304607_a_305936]
-
octombrie 2015 , este Alexandru Crivitchi. Autoritățile separatiste de la Tiraspol creează probleme locuitorilor din Cocieri. Mai multe proprietăți ale agenților economici din Cocieri au fost confiscate de autoritățile separatiste iar 700 hectare de pământ au rămas nelucrate din cauza obstacolelor pe care separatiștii le pun liberei circulații a localnicilor în raion, și aceasta în ciuda alegerii unui primar din PCRM. De fapt autoritățile din Tiraspol doresc să forțeze Cocierii să li se supună. Televiziunea COCIERI TV [Interviu cu Ion Isaicov, primarul comunei Cocieri în
Cocieri, Dubăsari () [Corola-website/Science/304607_a_305936]
-
în Punjab. Un lider religios local Jarnail Singh Bhindrawale a fost pus în funcție de către Partidul Congresului, ca o alternativă la partidul regional Akali Dal, dar o dată ce activitățile sale au luat o întorsătură violentă, el a fost alungat ca extremist și separatist. În septembrie 1981, Bhindrawale a fost arestat în Amritsar dar a fost eliberat 25 zile mai târziu din lipsă de dovezi. După eliberarea sa, și-a mutat cartierul general la Guru Nanak Niwas. Deranjată de răspândirea militanților din grupul lui
Indira Gandhi () [Corola-website/Science/304198_a_305527]
-
mai mare chiar decât linia Maginot, care se bucura de avantajele defensive ale terenului muntos. Unele proprietăți din zonă au fost expropiate prin compensare pentru a asigura construcția complexului defensiv. Hitler făcea presiuni pentru încorporarea Sudeților în Reich, sprijinind grupul separatist german din regiunea respectivă. Presupusele "brutalități cehe" și "persecuții Pragheze" au dus la stârnirea tendințelor naționaliste, ajutate din plin și de agitația din presa nazistă. După Anschluss, toate formațiunile politice germane din Sudeți s-au unit (cu excepția Partidului Social Democrat
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
000). Însă în ultimii ani, datorită migrării, numărul lor a scăzut până la 248 000 de persoane (5,7% din populația țării). Războiul din Abhazia nu i-a afectat, deoarece minoritatea armeană din autonomie a sprijinit într-un mod clar pe separatiști. Provincia Samțhe-Djavahetia include 6 raioane, având o suprafața de 6 400 km2 și populație de 270 000 de locuitori (în 2002) și se învecinează cu provincia Kvemo Kartli (în est) și Turcia și Adjaria (în vest). Majoritatea armenilor din Djavahetia
Turcii din Georgia () [Corola-website/Science/304346_a_305675]
-
au fost reprofilate pe producția de armament (tancuri și avioane de luptă), Kazan devenind un centru al industriei militare. La sfârsitul anilor ’80 și în anii ’90, după dizolvarea URSS-ului, Kazan a redevenit centru al culturii tătare și tendințele separatist s-au intensificat. Din anul 2000, orașul a cunoscut o perioadă de renovări capital. O linie de metrou a fost inaugurată pe 27 august 2005; metroul are 5 stații, însă există planuri ca această linie să fie extinsă. Cel mai
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
aprilie 2004. Alianță electorală cu orientare de stânga a șefului statului doamna Kumaralunga iese victorioasa în noua confruntare, obținând 105 din cele 225 de locuri ale legislativului (45,8% din sufragii), iar Mahinda Rajapakse devine noul prim-ministru. Și în cadrul separatiștilor tamili izbucnesc în 2004 ciocniri armate între grupări rivale. Această insulă era și poate mai este, o pescatorie de perle. În cartea "20.000 de leghe sub mari" de Jules Verne este descrisă o imensă perla. În carte este descris
Sri Lanka () [Corola-website/Science/297988_a_299317]
-
1994. În decursul Primului Război Cecen (1994-1996) trupele ruse au cucerit Cecenia, provicând zeci de mii de morți populației civile și distrugeri materiale imense, pentru ca din iunie 1995 războiul să se transforme în unul de gherilă. În august 1996, rebelii separatiști anti-ruși au reușit recucerirea capitalei Groznîi și anihilarea unui număr mare de trupe ruse prinse în lupte. În mod oficial, primul război cecen s-a încheiat prin semnarea acordurilor de la Hasaviurt, la 31 august 1996. Ele stabileau că statutul Ceceniei
Primul Război Cecen () [Corola-website/Science/312233_a_313562]
-
la 31 august 1996. Ele stabileau că statutul Ceceniei urma să fie decis până la sfârșitul anului 2001, dar acordau Republicii Cecene Ichkeria independență de-facto până în acel moment. La 12 mai 1997, la Moscova, președintele rus Boris Elțîn și președintele cecen separatist din acea vreme Aslan Mashadov au semnat un Tratat de Pace între Federația Rusă și Republica Cecenă Ichkeria, care după spusele lui Elțîn avea „însemnătate istorică, menit să încheie 400 de ani de război”. Guivernul separatist, decimat în decursul primul
Primul Război Cecen () [Corola-website/Science/312233_a_313562]
-
Elțîn și președintele cecen separatist din acea vreme Aslan Mashadov au semnat un Tratat de Pace între Federația Rusă și Republica Cecenă Ichkeria, care după spusele lui Elțîn avea „însemnătate istorică, menit să încheie 400 de ani de război”. Guivernul separatist, decimat în decursul primul război de cele mai influente si capabile autoritați, inclusiv primul său președinte Djohar Dudaev, nu a reușit să țină sub control situația de securitate. Un șir de bande armate operau din Cecenia răpiri, răscumpărări, trafic ilegal
Primul Război Cecen () [Corola-website/Science/312233_a_313562]
-
fel de fascism, (indiferent de responsabilitatea personală a lor) și a celor care se opuneau sau despre care se bănuia doar că se opun guvernului comunist. În Voevodina au avut loc incidente asmănătoare cărora le-au căzut victime fasciștii și separatiștii maghiari. Numărul victimelor masacrelor organizate de italieni, germani și colaboratorii lor întrec însă cu mult numărul victimelor crimelor partizanilor iugoslavi. Partizanii nu au avut un program oficial de eliminare al adversarilor, spre deosebire de ustași, cetnici, italieni și germani. Ar mai trebui
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
opinia lui Antiufeev), deconspirându-i numele adevărat . Antiufeev a declarat că scopul vieții sale este ""de a păstra acest teritoriu [n.n. Transnistria] pentru Rusia"" . El a organizat transferul de personal de informații și a obiectelor de inventar sub jurisdicția regimului separatist de la Tiraspol, coordonând formarea serviciului de informații al Transnistriei. Organele de informații conduse de el au avut un rol foarte important în timpul Conflictului din Transnistria din anul 1992, reușind capturarea grupului condus de Ilie Ilașcu. În septembrie 1992, Antiufeev a
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
Slovacia a câștigat dreptul la autoguvernare. Jozef Tiso, cleric cunoscut și ca „moseniorul Tiso”, liderul partidului naționalist slovac Partidul Popular Slovac, a devenit prim-ministrul noului guvern autonom slovac. În martie 1939, acțiunile concertate ale agenților germani și ale liderilor separatiști slovaci au dus la declanșarea unei crize interne. Separatiștii slovaci au proclamat independența iar guvernul cehoslovac de la Praga a încercat să rezolve conflictul printr-o intervenție armată pe 9 martie 1939. Jozef Tiso, premierul guvernului Slovaciei autonome, a fost răsturnat
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
cunoscut și ca „moseniorul Tiso”, liderul partidului naționalist slovac Partidul Popular Slovac, a devenit prim-ministrul noului guvern autonom slovac. În martie 1939, acțiunile concertate ale agenților germani și ale liderilor separatiști slovaci au dus la declanșarea unei crize interne. Separatiștii slovaci au proclamat independența iar guvernul cehoslovac de la Praga a încercat să rezolve conflictul printr-o intervenție armată pe 9 martie 1939. Jozef Tiso, premierul guvernului Slovaciei autonome, a fost răsturnat de la putere. Chiar mai înainte de invadarea Cehoslovaciei și de
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
Lankaran, filo-rusul Alikram Humbatov. Se urmărea ca, prin destabilizarea situației politice, să se creeze posibilitatea revenirii lui A.Mutallibov. Acesta a solicitat adunarea sesiunii Sovietului Suprem, cu majoritate comunistă. Dar protestele populației locale din 21-23 august au determinat suspendarea “guvernului” separatist și refugierea lui A.Humbatov. După evitarea pericolului și arestarea lui Ə. Hümbətov, H.Aliyev a început procesul de centralizare a statului. La referendumul organizat la 29 august 1993, 97.5 % din participanți au votat pentru suspendarea președinției lui A
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
din Transnistria. A absolvit Școala de Arte Plastice din Dubăsari (1976) și Universitatea Tehnică - Facultatea de Construcții Civile și Industriale (1987). În 1992, în timpul războiului din Transnistria, Grecu s-a înscris ca voluntar în cadrul forțelor moldovenești care se opuneau regimului separatist de la Tiraspol. După război a fost silit să-și părăsească apartamentul din Dubăsari, devenind refugiat. În prezent locuiește la Chișinău.
Vlad Grecu () [Corola-website/Science/310046_a_311375]
-
Apoi, în sunetele clopotelor Mitropoliei, IPS Calinic, cu crucea în mână, s-a pus în fruntea răsculaților, îndemnându-i spre Palat, unde se afla locotenentul domnesc, Lascăr Catargiu, venit cu o zi înainte în capitala moldavă pentru a zădărnici complotul separatist. Armata a fost chemată să intervină, mulțimea "antiunioniștilor” fiind respinsă pe Ulița Mare, spre Mitropolie și Palatul Roznovanu. Din Palat s-au tras câteva focuri de armă, iar trupa care venise sa restabilească ordinea a fost atacată cu pietre. După ce
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
Dacă în Țara Românească majoritatea covârșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalități ca Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu etc. avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mișcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.). Aceștia doreau menținerea separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București, ceea ce s-a și întâmplat după 1861. Având de
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]