1,009 matches
-
de Picasso, alături de propriile sale lucrari. A existat de asemenea mult ajutor și asistență din partea d lor Tristan Tzara, Marcel Iancu și Max Oppenheimer, care de buna voie au exprimat cu promptitudine interesul de aparicipa la serate. Am organizat o serată rusească și curând după aceea una franceza (cu lucrări de Apollinaire, Max Jacob, André Salmon, A. Jarry, Laforgue și Rimbaud). Pe 26 februarie, Richard Huelsenbeck vine din Berlin și pe 30 martie am cântat Negro music (mereu cu o mare
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
Întâlnire trei seri la rând după serviciu, ca să meargă Împreună spre casă și chiar Îi adusese micul dejun la pat. Mai important era Însă că se abținuse de la mersul În cluburi, ocupația sa preferată, de trei săptămâni deja, excepție făcând serata de săptămâna trecută, dată În cinstea lor. Pe Penelope n-o deranja că el voia să petreacă cât timp era omenește posibil tolănit pe canapele - sau dansând pe ele - doar că nu voia să ia parte la asta. În serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fi mers pe un aisberg. Știa că nu merge să joace pe cartea agresivității. — Duane Lindenaur era un șantajist, domnule Gordean. A cunoscut un individ pe nume Charles Hartshorn, pe care se pare că l-a întâlnit la una din seratele organizate de dumneavoastră, și a încercat să stoarcă bani de la el. Gordean își netezi reverele smochingului. — Îl știu pe Hartshorn, dar nu-mi amintesc să-l fi întâlnit în persoană pe Lindenaur. Și organizez nenumărate serate. Când a avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întâlnit la una din seratele organizate de dumneavoastră, și a încercat să stoarcă bani de la el. Gordean își netezi reverele smochingului. — Îl știu pe Hartshorn, dar nu-mi amintesc să-l fi întâlnit în persoană pe Lindenaur. Și organizez nenumărate serate. Când a avut loc cea despre care vorbiți? — În ’40 sau ’41. — A trecut cam multă vreme de-atunci. Mă privești foarte tăios, domnule Upshaw. Ai vreun motiv anume? Danny își atinse propriile revere și, când își dădu seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
suplimentare care să-mi confirme nevinovăția? Danny era deranjat că fusese luat din scurt de un expert. — Sigur. În noaptea Anului Nou și în cea din 4 ianuarie. Unde vă aflați atunci? Nici o secundă de ezitare: — Eram aici și găzduiam serate foarte animate. Dacă sunt necesare și alte confirmări, aș dori s-o fac cu locotenentul Matthews. Suntem prieteni vechi. Danny văzu în minte câteva imagini de la serata lui: tangouri în negru pe negru, înrămate în catifea. Dădu din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ianuarie. Unde vă aflați atunci? Nici o secundă de ezitare: — Eram aici și găzduiam serate foarte animate. Dacă sunt necesare și alte confirmări, aș dori s-o fac cu locotenentul Matthews. Suntem prieteni vechi. Danny văzu în minte câteva imagini de la serata lui: tangouri în negru pe negru, înrămate în catifea. Dădu din cap și își îndesă mâinile în buzunare. Ochii lui Gordean clipiră rapid, văzând gestul lui de nervozitate. Danny spuse: — Vreau să aflu mai multe despre George Wiltsie. Gordean se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mâinile și mai adânc în buzunare, ca să nu ia paharul. — Vreau să știu mai multe despre George Wilt... — George Wiltsie era o imagine masculină pe care un anumit număr de bărbați o găseau incitantă. Îl plăteam ca să participe la unele serate, să se îmbrace bine și să se comporte civilizat. Și-a făcut aici o serie de legături, iar eu am primit apoi sumele cuvenite de la indivizii respectivi. Îmi imaginez că Duane Lindenaur era iubitul lui. Asta e tot ce știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că Duane Lindenaur era iubitul lui. Asta e tot ce știu despre George Wiltsie. Danny luă paharul oferit de Gordean, ca să aibă ceva de făcut cu mâinile. — Cu cine l-ați cuplat pe Wiltsie? — Nu-mi amintesc. — Poftim? — Eu organizez serate unde oaspeții vin și întâlnesc niște bărbați tineri pe care îi prezint în fața lor, iar banii îmi sunt trimiși foarte discret. Mulți dintre clienții mei sunt bărbați căsătoriți și cu familii, așa că o memorie vidă constituie un serviciu suplimentar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
atrăgător pe George și mai știu că ieșea în mod regulat cu un tip înalt și cu părul roșu. Te-ajută cu ceva? — Nu. Știți cumva bărbați care corespund în general acestor semnalmente? Există unii indivizi care participă sistematic la serate sau se folosesc în mod regulat de serviciile oferite? O altă expresie gânditoare. Gordean spuse: — Coama impresionantă de păr e cea care anulează orice potrivire. Singurii bărbați înalți și de vârstă mijlocie cu care am eu de-a face sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
auzit cumva ca fie Wiltsie, fie Lindenaur să încerce alte extorcări? — Nu, n-am auzit. — Dar de șantaje în general? Clienții bărbați de soiul acesta sunt în mod clar susceptibili să fie șantajați. Felix Gordean râse. — Clienții mei vin la seratele mele și se folosesc de serviciile mele pentru că îi protejez de astfel de chestii. Danny râse. — Pe Charles Hartshorn nu l-ați protejat prea bine. — Charles n-a avut niciodată noroc - nici în dragoste, nici în politică. Și nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
când inspiră adânc, se auzi un șuierat. Apoi Eisler expiră rapid, lansând concomitent și turnătoria. — Am fost în Europa cu Lenny și soția lui, Judith, prin 1948. Paul Doinelle producea serialul acela cu Reynolds Loftis mascat și a organizat o serată în care să strângă fonduri pentru următorul lui film. A vrut să apeleze la Lenny și a adus o tânără prostituată cu care să se distreze. Judith n-a venit la petrecere, iar Lenny a contractat o gonoree de la prostituata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de ani. Vom oferi cât de curând informații despre serviciul funerar. AICI SE ÎNCHEIE PARTEA RETRASĂ. Danny lăsă ziarul din mână, rămânând perplex. Hartshorn fusese șantajat de Duane Lindenaur în 1941. Felix Gordean îi spusese că omul a participat la seratele lui și că „n-a avut niciodată noroc - nici în dragoste, nici în politică”. Nu-l interogase din trei motive: nu corespundea cu semnalmentele asasinului, șantajul avusese loc cu aproape nouă ani în urmă, iar sergentul Frank Skakel, polițistul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de ascuns. Se duse spre masă, apucă dosarul și îl deschise. Litere mari, de tipar, foarte clare: PREZENȚĂ ȘI PROCESE-VERBALE. COMITETUL EXECUTIV AL AUFT. ȘEDINȚE PE ANUL 1950. Danny se uită la prima pagină. Un scris mare, la fel de limpede: ședință/serată în New York, 31.12.1949. Prezenți (cu semnături indescifrabile): C. De Haven, M. Ziffkin, R. Loftis, S. Benavides, M. Lopez și un nume tăiat, ilizibil. Subiectele de discuție au fost „Sarcinile pichetelor”, „Raportul secretarului”, „Raportul trezorierului” și dacă să angajeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Haven, M. Ziffkin, R. Loftis, S. Benavides, M. Lopez și un nume tăiat, ilizibil. Subiectele de discuție au fost „Sarcinile pichetelor”, „Raportul secretarului”, „Raportul trezorierului” și dacă să angajeze sau nu detectivi particulari pentru a afla cazierul demonstranților de la Teamsters. Serata începea la ora 11 seara și se încheia la 6 dimineața. Danny se strâmbă la gândul că raportul putea fi conceput ca un alibi pentru Reynolds Loftis - care era trecut prezent la ora la care Marty Goines fusese răpit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aducă drept alibi întrunirile subversive ale AUFT. Tăticul putea fi condamnat pentru crime, putea deveni suspect, fiind astfel nevoit să-și recunoască homosexualitatea în fața poliției, sau putea fi compromis în presă, iar dacă s-ar fi folosit de prețioasele lui serate sindicale ca alibiuri, risca să-și distrugă cariera cinematografică abia revitalizată din cauza asocierii cu comuniștii. Coleman știa că are nevoie de bani pentru a-și finanța crimele, iar el nu câștiga mai nimic din angajamentele muzicale de pe Central Avenue. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la ce te gmdeșm tu! ― Ei, la ce mă gîndesc?! răspunsei eu batjocoritor. Și el se intimida și tăcu. Mai văzuse și el elevi prin sat, dar nici unul nu făcea ca mine... Umblau în grupuri, râzând, sclifosindu-se... organizau baluri, serate... E drept că nici n-aveam cu ce să mă îmbrac și să mă încalț ca să mă duc și eu, dar chiar de-ași fi avut și chiar de m-ași fi dus, credea el, neștiind că de fapt asta
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
există, să-l lăsăm atunci să vorbească, ca să avem ce aplauda. Momentul păru confuz dar, treptat, auditoriul a fost cuprins de o pioasă stînjeneală. În final, un bătrînel cu chelia nespălată mulțumi organizatorilor, amestecînd în gloria trecutului propria sa contribuție. Serata se încheie astfel în chipul cel mai comis. La vernisajul ce urmase, un conferențiar cu gura uscată de pește vorbi răsunător publicului înșirat pe lîngă pereți. Șters și gălbui ca un biscuit, un profesor de limbi surd asculta cu atenția
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În momentul când urma sărbătorirea, Caragiale anunță telegrafic că nu poate veni fiind bolnav la pat. Ardelenii îl vor și ei în mijlocul lor. Are loc o adevărată manifestare națională; chiar și la „Palatul regal” are loc pe 30 ianuarie o serată literară sub patronajul reginei Elisabeta. E o sărbătorire apoteotică, unanimă, fiind recunoscut ca cel mai mare creator în viață, realizând o adevărată stare civilă a personajelor sale. Pe scena „Teatrului Național” se reprezintă „O scrisoare pierdută”, într-o distribuție de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
unui buldozer. La început, le-am ținut piept, cam cu jumătate de gură, când a venit vorba de planurile de nuntă, dar tipele au pus șaua pe mine rapid - iar adunarea intimă de la ferma părinților mei a explodat într-o serată cu papion la hotelul St. Regis, alături de 600 dintre „cei mai apropiați prieteni“ ai noștri. Altfel spus, aceștia erau 300 dintre cunoștințele înțepate ale lui Lucille din zona Palm Beach, 250 dintre partenerii de afaceri ai lui Randall și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
are întotdeauna un avantaj în relația cu publicul. S-a specializat în operele artiștilor tineri, în special pictură, dar și sculptură și instalații, combinate cu câteva happeninguri, încă la modă la sfârșitul anilor ‘60. Galeria sponsoriza lecturi de poezie și serate muzicale și, pentru că pe Harry îl interesa frumosul în toate formele sale, Dunkel Frères nu se limita la o poziție estetică îngustă. Arta pop și op, arta minimalistă și abstractă, pictura decorativă și fotografia, arta video și neoexpresionismul - în anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai bine decât mie. Până la urmă, îmi petrec serile de vineri și sâmbătă vânzând bere ieftină la cutie găștilor de puști beți care pleacă la Ibiza. Și nici nu întineresc. Dar nu mă deranjează. Cel puțin nu trebuie să suport serate cu rude nesuferite (Doamne, părinții mei mi se par de-ajuns!) sau să mă cert în ce casă o să iau cina de Crăciun. Chiar în acest moment, în timp ce vă pun la curent cu viața mea amoroasă, stau în partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
șerbet, și transferă silueta prințului în decorul unui salon parizian, îl îmbrăcă după moda europeană cu haine care se mulau pe linia trupului, îi luă turbanul, eliberându-i părul negru, apoi îl lăsă să se miște firesc printre invitații unei serate târzii. Dar era de-a dreptul periculos chiar și numai să-și imagineze așa ceva. Acolo, la Paris, prințul ar fi devenit un idol al femeilor. „Pentru că... asta este!” sublinie ea concluzia la care ajunsese după acel demers imaginar și, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
farmec cuceritor în practicarea unei meserii îndeobște dezagreabile. PAGINĂ NOUĂ 15 Galeria subterană, prin ecourile ei prelungi, amplifica râsetele și vorbăria invitaților. De Lăsata secului și în buna tradiție a Luminăției Sale, Nicolae își invitase prietenii și rudele la o serată fantastică. Bolțile vuiau și umbre mari se fugăreau de-a lungul pereților de la o făclie la alta. Bicigașii chiuiau, fluierau și se întreceau în mânuirea bicelor, gonind cu trăsuricile lor colorate prin orașul subteran. Luminăția Sa ridicase o reședință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tandrețe mâna sub cotul ei. Dar, aproape instantaneu, și-o retrase uluit. Simțise un curent paralizant, de parcă ar fi atins, din greșeală, o frunză de urzică. Întreaga ei ființă îl refuza. Darius rătăcea prin odăile primitoarei case, decorate, pentru acea serată, cu organzine și verduri, cu ghirlande de cetină și merișor. Până la urmă, nimeri într-un cabinet de lucru, plin de cărți, colecții de jurnale franțuzești, teancuri de hârtii, cerneluri și pene de scris. Descoperi și câteva obiecte mai ciudate, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trupe de teatru și pantomimă din Rusia, pentru plăcerea locuitorilor, în primul rând, dar și pentru propria lui plăcere. Da, era omul care adora teatrul, balurile, cluburile, limba franceză... Da, limba „distrugătorului de lume”! O vorbea cu multă plăcere la serate, mai ales în prezența femeilor. Ce limbă! Anume făcută ca să apropie, ca să stârnească dorințele. Ai, ai, jenșcinî! Le ademenea franțuzește și le poseda rusește! Desigur, Bucureștiul nu se putea lua la întrecere cu Moscova sau cu Sankt Petersburgul, dar pulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]