625 matches
-
Hm! știți, previne ulcerul. Să vă aduc o felie de cașcaval cu puțin piper?... Afară, dincolo de fereastra înaltă, unde se vede înălțându-se coroana unui copac, vrăbiile zburătăcesc tot mutându-se de pe o creangă pe alta și ciripesc asurzitor. Aplecat servil către domnul Panciu, Chițu observă jegul lucios de la îndoitura reverelor. Profesorul poartă un costum bleumarin cu dungulițe albe, la două rânduri. Se gândește că le va spune celorlalți amănuntul ăsta. Și o să mai adauge: La fel de slinoasă e și cravata. Se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
răspândeau o lumină blândă; galeria solemnă era pustie. Cu o uimire care curând se transformă în neliniște, Împăratul descoperi că era singur; ochii lui îl căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate o și văzu că în fundul galeriei se profila silueta impunătoare a lui Cassius Chereas, credinciosul comandant al cohortelor pretoriene. Silueta îl urmă. Liniștit, Împăratul își continuă drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustale, aflate sub controlul direct al împăratului și guvernate în numele său de un praefectus omnipotent. Acesta era ales, prin lege, dintre cavalerii obișnuiți; prin urmare, era un om care-i datora împăratului totul, iar supunerea sa era pe atât de servilă pe cât de absolută îi era puterea. Zadarnic insinuaseră populares: „Închiderea granițelor transformă Aegyptus, cel mai mare și mai puternic regat cunoscut, într-un bun privat imperial“. Dominația fusese nemiloasă, cu biruri grele, confiscări de bunuri, înrolări forțate; valoarea bogățiilor intrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
undeva, Cineva, Ceva pe care era cu putință să-l invoci? Făcu sul pergamentul, compătimindu-se că putea gândi astfel. Apoi văzu, aruncată într-un mic scrin, faimoasa carte a lui Velleius Paterculus, pe care, la Roma (în ciuda puternicei și servilei prietenii cu Augustus), Tiberius îl sechestrase și îl distrusese, fiindcă Paterculus povestise cu ani în urmă prima mare revoltă din Germania, pe care Tiberius nu fusese în stare s-o înăbușe. Ura și invidia lui Tiberius față de victoriile tânărului Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cărui zeu? Împăratul se gândi o clipă și răspunse: — Vreau să-ți dau un exemplu. Privește lumina lunii: nu știm ce este, însă ne luminează pe toți la fel. Vitellius se uită la lună fără să înțeleagă, și surâsul lui servil se prefăcu într-o strâmbătură ironică. Împăratul însă continuă: — Tatăl meu a spus într-o zi: „Ochii noștri nu văd prea bine, urechile nu aud, însă mintea noastră merge mult mai departe. Oamenii nu știu că, deși luptă cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am răspuns nici unui apel, am fost, în Europa, dintre cei care au ridicat steagul. (...) nu sîntem răspunzători de victoria noastră și nu ne solidarizăm cu progeniturile involuntare. Constatăm însă această victorie în toată opera zilei de azi — copie și ascultare servilă a gesturilor noastre, a lozincilor noastre. Vitrinele, afișele, casele, mobilierul, tablourile, decorațiunea, sculptura, poezia, întreaga producție de artă și artizanat a zilei, constitue dovada biruinței principiilor noastre și a rîvnei noastre înțelegătoare. Am fost dintre cei care au izbutit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a trebuit ca nea Grigore să fabuleze ceva, a luat materialul de-a gata, fiindcă noi deja suntem în plină Apocalipsă. În zilele noastre, când țara aceasta, cândva frumoasă și înfloritoare a ajuns pe mâna unei cete de netrebnici, lacomi, servili, incompetenți, dar dotați la perfecție cu viclenia fanarioților, nu mai trebuie să-ți pui la grele eforturi fantezia. Așa a prins viață Apocalipsa după nea Grigore. De ce o public eu? Păi nu ați aflat că eu sunt scribul oficial a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Cu ochelarii pe nas. Arhivarul stătea la masă și scria. Semăna din nou cu un viezure. S-a speriat când m-a văzut, s-a ridicat în picioare și tremura: „Ce doriți, domnule sculptor? Doriți ceva?” repeta el înfricoșat și servil. „Nu doresc nimic”, am zis descumpănit și am plecat să mă spăl în mare de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vânător. Prin urmare - sau, vânătoarea, altfel zis, urmărirea sau căutarea - este îndeletnicirea cea mai veche și mai prețuită a omului. Faptul că ai ajuns aici te face, probabil, să simți un imens sentiment de împlinire. Vultur-în-Zbor își privi sora: zdrobită, servilă, ghemuită slugarnic într-un colț, ignorată de stăpânul ei. Poate că e mai bine să călătorești mânat de speranță, zise el. Prepelicarul, cea care îl servea pe Grimus de o veșnicie, o veșnicie în care fusese ignorată. Vultur-în-Zbor a presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
făcuse: grinzile de fag din padocuri, gazonul udat și proaspăt, mobilierul brun de ratan, sub umbrare roșii de pânză. Și, cu toate astea, un aer demonstrativ și impersonal plutea în spațiile de relaxare și în grădină, în tonul politicos, prea servil, al îngrijitorilor. Se învârti o săptămână în manej, alături de copii și de mame care își vegheau cu răbdare progeniturile. Fu de față când alți doi cai albi se alăturară buiestrului. Păreau blânzi și cuminți ca două pisici, dar era numai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
alege să devină dandy, mai mult chiar: Leu. „Înainte de a intra În rolul pe care aveam să-l joc până la finele vieții, am studiat atent caracterul viitorilor mei spectatori. Am văzut atunci că englezii cei mai fashionable au un respect servil pentru rang și că cedează rapid dacă știi să te impui; că nu-i admiră decât pe cei ce au relații selecte, că se Înclină În fața oricui are o bună părere despre sine. Așadar, primul lucru pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
afară nu corespundea cu nimic idealului de frumusețe și eleganță sugerat de romanele sale. Acest magician al imaginației, care ne dădea iluzia că trăiește În compania eroilor săi ș...ț, acest vrăjitor era unul din cei mai banali și mai servili bărbați pe care i-am cunoscut vreodată. Era mic și Îndesat, cu o față lată, rubicondă, cu o cascadă de bărbii duble, cu părul slinos. Mă impresiona doar privirea: Întunecată, scrutătoare, răutăcioasă, gata de sarcasm sau blasfemie. Ca mai toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o mare diversitate de Haine; Pantofi, de o măsură deosebit de mică, monopolizează rafturile de jos. În fața șifonierului, o ușă pe jumătate deschisă lasă să se Întrevadă o Sală de Baie. Uși batante În fundal”. Intră Autorul - Teogonistul nostru În persoană - „servil, precedat de un Valet franțuz, În Jachetă de mătase albă și șorț de batist”. Astfel sunt cele două Secte care, În momentul de față, Împart cea mai instabilă parte a Poporului britanic; și agită această veșnic tulburată țară. Pentru ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de fapt totul cu banii obținuți din profitul pe care i-l aduce lanțul său de cazinouri, acest lucru nu este niciodată menționat de către jurnaliștii de la revistele pentru femei și nici de grupul ei exclusivist de prietene devotate În mod servil, cunoscute și ca doamnele de companie. Am exagerat cu florile de păr? Sau nu sunt destule? Întrebă ea, cu o mină Îngrijorată, atunci când eu și Lauren am ajuns, imediat după miezul nopții, la apartamentul de lux de la ultimul etaj de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
această datorie? — Nu e cazul. Eu m-am născut imohag. Ei s-au născut akli. — Și cine a hotărât că un imohag este superior unui akli? — Alah. Dacă n-ar fi așa, nu i-ar fi făcut lași, hoți și servili. Iar pe noi nu ne-ar fi făcut curajoși, cinstiți și mândri. Fir-ar să fie! exclamă. Ai fi putut fi cel mai fanatic dintre fasciști... Ce e un fascist? — Cel care afirmă că rasa lui e superioară tuturor celorlalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Tatăl său părăsise Ungaria când era tânăr și se stabilise În Dalmația. În Ungaria fusese țăran și trudise pe pământul altcuiva. În Split și, mai apoi, În Belgrad fusese pantofar și muncise pentru sine. Totuși existența anterioară și mult mai servilă, moștenirea sângelui de țăran maghiar, reprezenta pentru doctorul Czinner suflul unei culturi mai largi de pe aleile Întunecate și urât mirositoare ale Balcanilor. Era ca și cum un sclav atenian, devenit liber pe pământuri barbare, ar fi regretat puțin statuile, poezia și filosofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Iubea singurătatea, umbla de unul singur, neatent, prins de proiectele și gândurile sale. Tresărea, surprins, la câte o întrebare. Nu era în stare să răspundă, înainte de a i se repeta. Nu prea puternic, nici curajos totdeauna ? Niciodată laș, mincinos, intrigant, servil. Nu se băga în treburile altora, nu urmărea câștigul sau lauda. Manieră aleasă de a picta, judecată mai bună decât a celorlalți ucenici din atelierul lui Rosselli. Maestrul îl prefera, l-a luat la Roma pentru a picta scenele din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
obrajii fleșcăiți, ușor buhăiți, avea uscăciunea tipic irlandeză - a irlandezului de la oraș -, buzele subțiri, supte, ușor lăsate În jos, arborînd o expresie de degajară ascunsă, de umor corupt și tainic. Chipul acela era În același timp mohorît, jenat, irascibil și servil, chipul omului mărunt - paznic de teatru, portar la un depozit dărăpănat, la o clădire cu birouri sau la un bloc cu apartamente ieftine, socru de polițist, văr de-a șaptea spiță cu sergentul de circă, unchi al unei neveste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
turnător, ușier pensionar, supraveghetor de birou, curier sau Însoțitor al unui politician irlandez, dresat să voteze conștiincios cu „băieții“ În ziua alegerilor și răsplătit cu un dram de protecție În schimbul serviciilor aduse și a discreției sale, dispus să se arate servil, să se gudure și să se plece În fața celor Însemnați cu pecetea privilegiilor și puterii, dar gata să mîrÎie, să se răstească și să-i repeadă cu o grosolănie impertinentă și gratuită pe cei lipsiți de putere și de privilegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca să se afle-n treabă... Așa că trebuie să fiu prudent... Dar dacă v-ați pus bine cu domnu' Grogan - rostește glasul mieros - intrați oricînd poftiți. Cine s-a pus bine cu domnu’ Grogan e-n regulă, continuă glasul cu amabilitate servilă. Știți foarte bine cum stau lucrurile - șoptește el, atingîndu-ți brațul pe furiș cu degetele sale bolnăvicioase. N-am vrut să vă supăr... dar slujba Îmi cere să fiu prudent. Într-adevăr, acesta este glasul, acesta este omul, la fel de neîndoielnic ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
gura Încremenită s-ar fi mișcat, limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lumi, un șobolan În cămașă, iute ca un șobolan cînd e vorba să-și caute adăpost, la fel de iute cînd e vorba să ucidă fără riscuri, cu dinții de șobolan dezgoliți, Înaintează cu același mers tîrșîit ca și protectorul său - slujitor servil al groazei, sprijin de nădejde al crimei - ivindu-se cu dinții de șobolan dezgoliți, cu fața albă ca ceara crispată de frică și de plăcerea lașului de a ucide fără milă și pedeapsă, În timp ce soarele scînteiază necruțător pe butonii manșetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scria în prefața sa că reprezintă un act artistic și un document istoric. Alexandru Tacu își încheia volumul precedent cu un poem intitulat ,, Dreptul de a fi eu" și se mărturisea: ,,Nu-s cronicar teluric la dinastii inerte./ Și nici servil puterii, bisericos credul;/ Nu cer ipocriziei păcatele să-mi ierte./ O cruce pentru oase mi-i destul". Prin ,,Flaut Tenebra" - volum apărut recent la Casa Editorială Moldova, Alexandru Tăcu face o îndelungă incursiune în timp și spațiu prin propria-i
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
avar și gutos... El e împăratul Romei, nu eu! Mânios, Vitellius înghiți încă un pumn de migdale. — Eu n-am spus nimic, șopti băiatul înspăimântat. Văzuse bărbați care comandau armate și aveau faimă de oameni curajoși, dar care se închinau servili în fața lui Vitellius. I se spusese că era foarte puternic și că punea tâlharii să-i omoare pe cei care nu-i erau pe plac, pentru că așa se proceda la Roma cu cei care nu-ți erau pe plac. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]