3,720 matches
-
Luana nu s-ar mai fi simțit atât de năpăstuită. Dar ea se crezu o prezență incomodă alungată, iar atunci când, urcată în tren, îl văzu plecând fără să-i arunce măcar o privire, o gheară îi strânse inima și căzu sfâșiată pe banchetă. În ciuda vieții tihnite pe care o găsi lângă cele două ființe dragi, ce o așteptară la gară cu o nesfârșită dragoste, ea nu reuși să-și alunge zbuciumul. Aniela se aruncă în brațele mamei și-o copleși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nebunește, se grăbi apoi să-i arate ce-a mai învățat-o bunica. Sanda se stăpâni, cu greu, să nu izbucnească în lacrimi, văzând-o atât de pierdută. Îi stătu dinainte clipă de clipă și nu știu ce să-i mai facă, sfâșiată de o dorință arzătoare de a-i readuce lumina în priviri. Luana își găsi bunica așezată pe un scaun, cu mâinile împreunate în poală, schimbată, bătrână, așa cum n-o mai văzuse până atunci. În ochii ei, Bica fusese, întotdeauna, tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să trăiască. Domnișoara Schtac pusese ochii pe el fără vreun motiv anume. Acest băiat cuminte, stângaci în relațiile cu femeile, îi stârnea orgoliul de la fame fatale. Îi suportă incoerența și duhoarea de alcool doar pentru a-și îndeplini un capriciu. Sfâșiată de gelozie, de o suferință care-i arăta că tot ce pătimise până atunci era departe de durerea pe care i-o provoca acum apropierea celor doi, Luana bântuia camerele străine zbătându-se să supraviețuiască, sperând într-o minune care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o vietate a nopții, confidentă a lunii? În zori, orbit de lumina neîndurătoare, știu că era pierdut. Trebuia să-și accepte nenorocirea dar cum s-o facă pe Luana părtașă la dezastrul lui acum, când ea era la capătul puterilor, sfâșiată de atâtea încercări? Cum să-i spună c-o înșelase, că-i nenorocise viața, că nu-i mai lăsase nici o portiță de scăpare? O veste ca asta ar fi lăsat-o fără suflare. Putea merge acasă și s-o strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Când eram copil, am avut febră. Mâinile mi le simțeam ca două baloane. Acum, am din nou acel sentiment. Nu pot să-l explic, nu ai înțelege... Nu așa sunt eu, am devenit confortabil de amorțit..." Întunericul începu să se sfâșie, făcând ca pământul să vuiască și raze de lumină se prăbușiră peste ea, orbind-o. Se clătină, zidul de piatră trosni și se făcu bucăți iar ea căzu, pentru încă un timp, în partea plină de viață a lui. Deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că devine sentimentală și lașă, ca mai toată lumea. De teama suferinței, se mulțumește cu amânarea răspunsului. Pe de altă parte, simțea că este trasă pe sfoară, Înșelată. Nu suferea să se oprească la jumătatea drumului, așa că a rămas În fața ghișeului, sfâșiată de alegerea Între retragerea În ceața incertitudinii și continuarea cercetărilor. — știu pe cineva care ar putea să vă ajute, a spus Cantik, pierdută cu ochii Într-un carnețel. Dr. Hendro. El era de gardă la tratamentul intensiv acum două nopți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
alb, părea minuscul și neajutorat, Însă ciudat de calm, ca și cum și ar accepta soarta. Ei i se făcuse milă de bietul călăreț, care nu arăta la fel de nesuferit precum cei din primul tablou, prin urmare n-ar fi meritat să fie sfâșiat. — Se numește Lei și tigru atacă un călăreț și datează de pe când Raden Saleh trăia la Paris, nu mult Înainte de Întoarcerea lui În Java. E o operă monumentală, te năucește dacă vezi originalul, trei metri pe patru. Bill a Întins
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
îl aștepta moțăind în fotoliu, ultimele două butoniere are rochiei, sfârtecate vor dezveli genunchiul masiv, rotund, cu rotula îngropată în carne. Oala acoperită cu capac îl aștepta și ea pe aragaz. Mama va icni când se va smulge din fotoliu, sfâșiată de cine știe ce durere, va porni spre aragaz târșind pașii, va aprinde flacăra între degetele ei butucănoase. Apoi, fără nici o legătură se gândi la Cica, o munteancă de șaisprezece ani cu care trăise pe când era profesor la Herăstrău, în munți. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lepezi de mine, ai să vrei, cum ai spus tu oare, să-ți reorganizezi viața, ce tâmpenie, nici nu-ți închipui. Ce tâmpenie crasă! Mie mi se pare un lucru, la urma urmei, firesc. Așa nu facem decât să ne sfâșiem unul pe altul. Asta nu-i viață. E hărțuială. Atât, atât înțelegi tu din ceea ce se întâmplă între noi, oare numai atât? Cam atât și este. M-ai avut cu tine, sub ochii tăi, zi de zi și ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un miez de noapte total epuizați sub cearceafuri, după ce vor fi gustat cu lăcomie din pacea unor înțelegeri de scurtă durată, sau se vor trezi prea târziu când unul, din prea multă ură sau din prea multă iubire, îl va sfâșia pe celălalt. Violența stăruia între ei de multă vreme, atârna deasupra lor ca o primejdie, mult timp reușiseră s-o evite, să creadă că ea nu le va însufleți gesturile niciodată. Dar în seara aceea violența din ei răbufnise, reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ajung în pădurea întunecoasă, pășind prevăzători spre inima neagră a acesteia, pe sub bolți arcuite de frunze. Dar, când ajung în luminiș, de sub o cetină, se aprind ochii lacomi ai lupului. Dintr-un singur salt, bietul ied ar fi putut fi sfâșiat. Atunci, căprioara scoate un zbieret adânc, sfâșietor și se aruncă în mijlocul luminișului. Lupul se și repede la ea, gata să o ucidă. Iedul își continuă drumul, iar viața căprioarei se stinge treptat, în timp ce ochii ei umeziți de apa morții îl
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
război, Cele mai multe întâmplări, bunicul le-a trăit pe front, de unde s-a întors rănit. Odată, el mi-a povestit despre zilele aspre ale războiului, despre foamea pe care erau nevoiți să o îndure și mai ales despre tristețea care îi sfâșia inima la vederea morților și despre bunătatea sufletelor celor simpli și mai ales a copiilor, care nu au dorit și nu vor dori niciodată războiul. Într-o zi, pe când lupta căpătase altă formă și alt înțeles, în timpul retragerii inamicului, bunicul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Câinele se supuse dar nu de tot pentru că un mârâit sau scâncit tot se mai auzea, ca o părere de rău. Chiar Petru regretă gestul. Retragerea, Însă, ar fi fost suspectă și periculoasă În același timp. Dulăul l-ar fi sfâșiat Înainte de a ajunge În stradă. Ce doriți? se auzi dinăuntru. Era o voce calmă, de om așezat, sigur pe sine și pe forța câinelui său. În legătură cu anunțul din ziar, bâigui Petru, căruia nu Îi era Încă foarte clar motivul prezenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dispozitivele mele de apărare să reziste, întâlnirile cu alți oameni, comunicarea, strângerea de informații, toate lucrurile astea trebuiau făcute jucând rolul lui Richardson. Numai așa puteam să mă mișc prin lume fără să isc valuri, fără să fiu găsit și sfâșiat în bucăți. Dar a fi Richardson însemna să fiu Richardson tot timpul, nu numai atunci când mi se părea necesar. Așa că socializam. În fața mea, noul meu prieten-epavă mușcă din mijlocul unui alt triunghi de sendviș cu șuncă și muștar, făcând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unui general senil, în manta albă de Mihai Viteazul Și asta îl scoate din sărite. Cîinele meu a învățat să nu-mi mai calce florile, să nu se mai lase sedus de rufele puse la uscat, să nu-mi mai sfîșie mănușile, să nu-mi mai roadă papucii. Dar curcanul îl "indignă". Latră și latră și latră. E cum ar trece cu ghearele pe clapele nervilor. Ta-Nooo, gata, hai încoace te rog! Ei, dacă mi-s rugat, vin. Nu'z dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sex, se apucă de gard, să nu gliseze pe gheață. Agitația de păpușă dezarticulată, de sperietoare vîntuită nu-i place cîinelui meu. Îl mîrîie cavalerește, ca avertisment, dar Milucă urlă un "marș, javră". Pînă să intervin, cracul pantalonului Armani e sfîșiat. I-a compostat și buca. Țipetele și înjurăturile nu mai contenesc. Dispari, Tănucă, îi spun zîmbind. Intră-n casă și ascunde-te. Altfel ai să fii primul lup mîncat de miel(ucă). Tămbălăul scoate lumea la uluci și-n stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unui taur, dar lui Milucă? Și ce atîta zarvă? Un om mușcat de-un cîine nu constituie o știre; un cîine mușcat de om, da. Ba este știre. Și ce știre! Pe toate canalele locale: Un cîine furios atacă; Rector sfîșiat de un lup alsacian; Aproape ornorît de un cîine feroce; Altă viață pusă în pericol de un dulău nesupravegheat; În zece zile se va ști dacă animalul e turbat sau nu; Moarte cîinelui de pe Trompeta. O Scufiță Roșie caninofobă, martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
da, mă las. Lacul rămîne pe stînga. Și drumul care duce la aeroport. Bun locșor ca să ne pierdem urmele, se bucură Tano cînd intrăm în han. Un pumn în plex ("nu servim cu cîini") e nimica toată pentru el. Îi sfîșie inima chelnerului cu botul lui mîhnit, cu nasul lui mîhnit, cu ochii lui mîhniți, așa că ne primește comanda: Două ("Trei Iordanco!") porții de frigărui. Da, Russ, degetul lui Șichy, oricît îți displace igrecul din nume, ar putea deveni de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Aspidei, trebuie să-i vorbesc, să mă lămuresc. Am o senzație uscată, de sufocare. Un gol imens prinde tot mai mult formă în mine. Cu fiecare zi searbădă care se scurge, se conturează tot mai tare și pare să mă sfâșie pe dinăuntru, așa cum numai vidul te poate sfâșia. Din camera alăturată se aude chinuitor de tare un radio. O voce stridentă și amenințătoare anunță ultimele știri. Pe fondul acestei atmosfere stătute, lâncede, în care presupui că nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Am o senzație uscată, de sufocare. Un gol imens prinde tot mai mult formă în mine. Cu fiecare zi searbădă care se scurge, se conturează tot mai tare și pare să mă sfâșie pe dinăuntru, așa cum numai vidul te poate sfâșia. Din camera alăturată se aude chinuitor de tare un radio. O voce stridentă și amenințătoare anunță ultimele știri. Pe fondul acestei atmosfere stătute, lâncede, în care presupui că nu se mai poate întâmpla nimic, se anunță cele mai atroce evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
căci oglinda nu e sensibilă la metamorfozele mele. A strigat către prietenul lui și mi-a apucat mâinile strâns la spate: E o Aspidă! S-o legăm și s-o lăsăm să se usuce la soare, până crapă! Și-au sfâșiat hainele și m-au legat cu ele de un ciot de copac, apoi au luat-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare ale amiezii. M-a dezlegat un pescar, ce s-a oprit la sfârșitul zilei să adune niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acestui loc a revenit în același ungher al minții sale: intact, cristalin și penetrant. Iar legăturile lui cu lumea depărtată de unde venea, și unde și-a petrecut nu mai puțin de jumătate de secol, erau tot mai slabe; atârnau haotic, sfâșiate în jurul plexului, orientate în jos și subțiate. Amintirea copiilor, ce nu i-au semănat aproape deloc, dar mai ales a nepoților, zgomotoși și insolenți, era tot mai ștearsă. Mai degrabă imaginea lor îi lăsa un gust nedecis, amestecat, de neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu un zgomot asurzitor pe plajă. Nu mai văzusem o astfel de mașină și nici nu mi-am pus problema că plaja ar putea fi pieptănată și aranjată peste noapte, precum pârtiile de schi. Și cu aceeași voluptate cu care sfâșiam zăpada neîncepută, disciplinată și aliniată sub șenilele ratrack-ului, mă avântam acum în marea de nisip, "as pure as unsunned snow...", și lăsam urme în zigzag, pășind cu un singur picior, în timp ce pe celălalt îl trăgeam din urmă, pentru a lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a se naște, așteptau, acum în cârje sau în cârca vreunui nepot, să le vină rândul. Cei muriți demult erau aduși în racle criogenice, întru refacerea vederii pentru lumea cealaltă! În busculada creată de un extraterestru care levita în transă, sfâșiind cu ghearele verzi lumina lăptoasă, acesta stâlci ordinea, curbând timpul ca pe o potcoavă, încât ultimii pacienți ajunseră cei dintâi în cabinetul oculistei. Până la miezul nopții, Mioara Alimentară așteptă ca sclerozata doctoriță să își facă pe calculator astrograma zilei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe un copil, mă trecu STRADA. O mulțime furioasă ne întâmpină fără să ne vadă, strigând sloganuri antiAutor, antiMioara, versificate, lozincate, alegorizate, scuipate, fabulate, poluate cu expresii argotice, tu o știi, cartea pe care nici eu nu o scrisesem era sfâșiată de animalele care le țâșneau din plexul solar, capete de vampir, de dragon sau crocodil. Desenele animate de pe monitoarele TV deveniseră, la rândul lor, fiare care maltratau, pe rugul proletcultismului revigorat, pe Autor și personajele sale. Foile deveneau fum negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]