728 matches
-
într-o definiție mai largă a teatrului, conceput ca sărbătoare destinată deopotrivă celor vii și celor morți, o sărbătoare solemnă ca un ritual, încărcată de mister și menită să „dărâme barierele care ne despart de morți” așa cum vor fi dărâmate, sfâșiate, paravanele din piesă, cu ajutorul cărora fuseseră delimitate pe scenă spații-lizieră între lumea vie și lumea moartă. Paravanele - piesă a întrepătrunderii vieții cu moartea; Paravanele sau teatrul în cimitir. Tabloul al optulea este plasat, într-adevăr, într-un cimitir, în apropierea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ele dispăruseră persoanele și frumusețea; numai lucruri adunate ca Într-o dugheană de haine vechi, rămășițe de viață absente, pe care timpul le azvârlea la picioarele ei: ruine, moloz, scheletele unor clădiri Înnegrite care se profilau pe ceruri sumbre, draperii sfâșiate, faianță spartă, dulapuri pustii, mobile arse, cartușe goale, urme de șrapnele pe ziduri. Acesta fusese timp de trei ani rodul muncii ei, mereu În alb-negru, antiteza scenelor de artă ori de modă pe care le fotografiase ori a căror protagonistă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
licență; luminat; luminos; mama; mărinimie; minunat; mister; mit; mîhnire; mort; murdar; muritor; neant; necăjit; neînțeles; nemărginit; nevoi; nuanță; oameni; omenire; pace; patrie; pătat; persoană; personalitate; piept; pierdere; pîine; porumbel; prăjitură; puritate; pustiu; putere; repulsie; rugă; sacru; sai; sălaș; senin; sensibilitate; sfîșiat; sinceritate; singurătate; sînge; somn; sport; stare; suflete pereche; tandru; temnicer; tot; totul; trăire; tristețe; tulburat; unitate; vas; văpaie; veșnicie; violet; viu; voință; 21 grame (1); 787/202/76/126/0 sui: urca (191); coborî (50); urcă (48); scară (45); sus
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curții domnești, Șebna, scriitorul, și Ioah, cronicarul, fiul lui Asa; ... După aceea a venit Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curții domnești, Șebna, scriitorul, și Ioah, cronicarul, fiul lui Asaf, la Iezechia, cu hainele sfâșiate și i-au spus vorbele lui Rabșache”. Asemenea regilor, persoane particulare puteau avea propriii secretari: Baruh, de exemplu, a fost scribul profetului Ieremia (Ier. 36,4). Secretarii oficiali purtau diferite titluri, în funcție de locul în care își desfășurau activitatea; în general
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
urat numărul șapte condoleanțe pentru căței, i-a cerut scuze în numele meu, degeaba: de câte ori l-am vizitat după aceea, trebuia să trimită un coleg înarmat cu un băț să mă aștepte la 100 de metri de bloc, ca să nu fiu sfâșiată; nu-mi dau seama de unde știa că eu gătisem tocana... Mi-au explicat anchetatorii mai târziu că avea fler, era o cățea polițistă sub acoperire. Fusese infiltrată în bloc ca să-i supravegheze pe traficanți... - mâncărurile arse pot fi aruncate la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
față de această lume nu e deplină și nici de tot sinceră” (I, 90). Să fie, în spatele ei, orgoliul? Să fie fascinația? Simpla, instinctiva ipocrizie? Să fie neputința? Lui Cioran îi plac, o declară adesea, „temperamentele agresive și contradictorii, violente și sfâșiate, și care prin excesele lor te stimulează, te descumpănesc. Abulia mea are nevoie de bici” (II, 28). Iată-l aici în ipostaza care-l salvează, de abulic, admirând, însă, energiile elementare, ba chiar figurile contradictorii, cum este adesea el însuși
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în mine. A fost o vreme când credeam în putere. E un vis vechi ce nu m-a părăsit chiar de tot. În mod inconștient, întotdeauna am dorit să devin cineva. Cât timp voi simți această dorință, voi fi mereu sfâșiat, măcinat, nemulțumit. Pacea presupune să învingi ambiția, să dorești cu patimă anonimatul” (II, 177). Ceilalți, de a căror prezență Cioran nu se poate, de fapt, rupe, îl îndepărtează de esențial și-i dau sentimentul căderii. Iată: „A rămâne necunoscut e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mijloacelor și cu o discreție a sentimentului, de Cornelia Gheorghiu. Personaj cu o simbolică limpede, Bunica încearcă să impună măsura bunului simț, tradiționalul optimism și judecata sănătoasă în această lume a derutei, compromisului și violenței. În rolul principal, Const. Popa, sfîșiat evident de dihotomia autor-interpret, conferă personajului un puternic dramatism interior; el parcurge cu bună știință actoricească stările complexe ale personajului, oscilațiile lui între gravitate și situațiile tragi-comice. Scenografia semnată Axenti Marfa propune un cadru întunecat, cu pereți transparenți, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
într-un efort de selecție a faptelor semnificante. Ciclul "Evocări" transcrie portrete anonime într-o ciudată îmbinare de linii, ce ne amintește de expresionism: "Guler cu pene, /Coif de fier/ Sabie lată cât șoseaua de asfalt/ ochi spart cu lumina sfâșiată/ uscată și neagră cât cerul înalt" ("Luptător căzând"). Alteori, într-o viziune amețitoare, nervoasă, evocă tablouri halucinante: un soldat se ține cu mâinile de un nor și de bocancul altui soldat, care și el se ține de alți bocanci și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
avuție și mizerie crâncenă, între vis și realitate, între adevăr și minciună. Totul, surprinzător de firesc, tratat cinematografic, repet! cu mijloace cuceritor de simple... (Horia Pătrașcu) 1979 O NOAPTE FURTUNOASĂ I.L. Caragiale Teatrul Giulești Prelins din pod, ca o insectă, sfâșiat și întors pe dos, Rică Venturiano oftează, dârdâind aproape, titlul piesei: "... ce noapte furtunoasă!". Într-adevăr, de data aceasta, cele două ore de spectacol, gândite necruțător de regizorul Alexa Visarion prin textul și prin subtextul lui I. L. Caragiale până în abisurile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
autorul se lasă purtat în voia inspirației spontane, fără nici o preocupare de "construcție", ca într-un veritabil dicteu automat în privința sintaxei, a coerenței narative). Scriitorul (pre)lucrează linii vizibile ale subiectului Damei cu camelii, cum sînt boala tinerei curtezane, iubirea sfîșiată a bărbatului, gelozia crudă, titlul în conjuncție cu numele (personal), auctorial și fantasmat totdată. De remarcat ar fi rolul intermediar pe care îl ocupă, în această apropiere de tema în discuție, libretul operei lirice, La Traviata. În varianta originară de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de la crimi“ produce compasiune în rândul judecători lor? Sunt ei sensibilizați de nefericirea, durerea și suferința unei femei ? Au nevoie, în această situație, de mai multe dovezi? În fața instanței, femeia își joacă ro lul vieții ei. Lacrimi, răni și haine sfâșiate, amenințări cu sinuciderea sunt puse în scenă pentru o miză nu prea mare: recuperarea zestrei și o viață fără violență. Dacă miza pare ne semnificativă pentru contemporanii noștri, pentru o femeie din epocă, zestrea are o valoare economică inestimabilă, căci
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
utopiile totalitare. În forme ce sfidează dreapta judecată. Excesul raționalist s-a întors contra rațiunii expunând vaste regiuni bunului plac al dictatorilor. Societatea românească n-a fost nici ea scutită de asemenea experiențe. Supusă la mari presiuni, într-o Europă sfâșiată, ea n-a fost în stare să oprească, după ultimul război mondial, instaurarea dictaturii comuniste. Și a plătit, de aceea, un preț extrem de ridicat, începând cu morții din 8 noiembrie 1943 și terminând cu genocidul pus la cale de regim
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
adevarat serios, fără să abordeze aceste probleme, chiar dacă nu ajunge la dilemele esențiale ale condiției umane?"42. Sábato nu a abandonat omul, chiar dacă, altădată "un intreg", în prezent n-a mai rămas din el decât, "o patetica grămadă de membre sfâșiate". El mărturisește că "vorbește despre literatura așa cum vorbește țăranul de caii lui"43. Nici pentru Cioran literatura nu este impersonala: Când scriu o carte, ideea mea e să trezesc pe cineva, să-l biciuiesc. Deoarece cărțile pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se scrie cu tot corpul, spune Sábato, cu sânge, cu pielea, cu capul, cu conștiința , dar și sub imperiul "acestui univers care se află dincolo de nivelurile de conștiință. De astă scrisul reflectă realitatea totală a omului și condițiile sale: realitate sfâșiata și ambigua. Dacă este autentic, este cea mai vie mărturie a condiției umane" 105. De aceea, unui romancier nu trebuie să-i ceri, "așa cum de atâtea ori fac susținătorii catolicismului și ai comunismului", să facă propagandă în favoarea unei teze, românul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
viața mea care să nu aibă legătură într-un fel cu viața tumultuoasa a lui Fernando; spiritul sau continuă să-l domine pe al meu, chiar și după moartea lui"95, Fernando este, ca și creatorul sau, o ființă tulbure, sfâșiata, care poartă în interiorul sau fantasme care nu-l lasă liniștit și îl împiedică să vadă realitatea. Fernando își construiește în minte un întreg sistem de forțe malefice, capabile să distrugă lumea, forțe de existență cărora nimeni nu-și da seama
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
regulat, în timpul acestor ani, la coaliții guvernamentale. Miniștrii comuniști iau parte în mod succesiv la guvernări între 1966 și 1970, între 1970 și 1971, între 1975 și 1976 și între 1977 și 1982. Dar situație paradoxală este și cel mai sfîșiat și dezbinat partid comunist din Europa occidentală. Înfrîngerea liniei ortodoxe în 1966 și traumatismul evenimentelor din Cehoslovacia din 1968, cînd sciziunea a fost evitată cu greu, înțepeniseră deja partidul finlandez între reformatorii majoritari reprezentați de președintele partidului, Aarne Saarinen, și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
2. Pitou cel voinic și poamele (din epoca) de aur 125 Un vis cu păzitoarele livezii fermecate 3. Comentariul hipervizat al lui Master X 129 care prelucrează niște hărți pentru uzul Delfinilor uitând de Broaște, Rechini și Caracratițe 4. Scrisoarea sfâșiată, tentația lui San Antonio și re-împielițările lui Kaas van Eulukas 137 II. ANATOMIA VORBELOR DE CL(O)ACĂ 142 1. Schimbare de poveste 142 2. Pas îndoit 145 3. O fabulă codoașă cu în-galinarea unui mândru cocoș 148 4. Raporturi
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
i)nările Magistrului (nota din 18 martie, vezi p. 80). Arhivele epocii nu nu spun nimic și am fi rămas în beznă dacă paginile de jurnal restituite de "pretorieni" ar fi avut soarta unei nevinovate scrisori de adolescentqqqq. 4. Scrisoarea sfâșiată, tentația lui San Antonio și re-împielițările lui Kaas van Eulukas Analizate de Dr. A. Koulakoff înainte de a se apuca de citirea "referatelor de serviciu" ale unui psiho-naut de texte atașat Supervizorilor din dealul Poporului Să dedramatizăm situația și să o
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
frumos alias Cavalerul de cupă, profită de fecioara (Temperanța) ce-l ajutase să scape din mâinile banditului (Puterea) din pădure (Nouă de Bâte). Comportamentul său, inelegant și egoist față de fată, îl va readuce în pădure unde își va găsi moartea, sfâșiat fiind de Menadele Cibelei (Opt de spadă). Pădurea se adeverește a fi labirintul din care nu se iese. Comesenii intră unul după altul în scenă, cu cărți încă nearuncate în joc sau folosind cărțile antenaratorilor. Poveștile se încrucișează, se combină
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în 1920) de a face dintr-o Sfântă o arătare a iadului, Gilles se metamorfozează subit într-un înger al iadului, într-un căpcăun devorator de copii (ademeniți, vânați sau vânduți seniorului chiar de părinți), dar nu oarecare, ci unul sfâșiat, torturat de o neliniște metafizică, religioasă, mai ales atunci când, posedat de fantoma Ioanei și pradă celor mai negre himere, savurează fumul combustiei inocenților și duhoarea osemintelor calcinate. Suntem în plin roman de groază, așadar, fraza scandată a stilistului Tournier rămâne
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
2006), Alex Muchielli et al., Teoria proceselor de comunicare (2006); Dominique Paquet, Frumusețea. O istorie a eternului feminin (2007); Suzanne Lilar, Cuplul, 2008; Jacques Maritain, Omul și statul, 2008, Marguerite Yourcenar, Labirintul lumii. Pioase amintiri (2010), Simone de Beauvoir, Femeia sfâșiată (2010), Marquerite Yourcenar, Ce? Eternitatea (2011). Traduce, de asemenea, numeroase volume pentru colecția "Cotidianul" coordonată la Editura Univers. Premiul I pentru proză la Concursul Național "Tinere condeie", București (1993), Marele Premiu pentru proză și poezie la Concursul Internațional "Iulia Hașdeu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Varvàra Alexandrovna, trad. MB). Se remarcă folosirea aceluiași termen, timore, precum și a cuvântului co-ocurent vită ce face parte, în ambele imagini, din binomul vită / morte.500 Pentru Leopardi moartea înseamnă sfârșitul suferinței, este portul în care se adăpostește ființă umană sfâșiata de durere, de boală, uneori de violență iubirii: de câte ori cu sete / și dor nestins, o, Moarte, / îndrăgostitu-n taină nu te cheamă! (Dragoste și moarte, vv. 48-50).501 Pe un ton mai atenuat, mai trist, măi melancolic, moartea păstrează în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
simbolică a căutării adevărului (prin adâncirea în sine). (h2c) Undele liniștite o duceau și în curând ajunse la stâncile din mare. Ea merse-ncetinel de-a lungul lor, răzămându-și mânile de păreții de piatră, ajunse la o peșteră din care curgea sfâșiat și strălucind un izvor, intră mergând de-a lungul pârâului și deodată o panoramă cerească se deschise ochilor ei... ( Eminescu: 2011, II, 90). Dacă pentru Ieronim spațiul edenic-insular se lasă greu accesat eforturile sale pot fi conotate drept obstacole în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
figurile mari ale istoriei, propria imagine" (p. 285). Introducere... "Dorința cronicarului e de a compune pentru posteritate o imagine "corectă" despre el însuși. (...) Conștiința lui de cronicar se reduce la a proiecta în scris propria imagine pe fundalul unei Moldove sfâșiate, la întrecere, de autohtoni și de străini" (p. 216-217); "Pagina autobiografică (...) e mai amplă, sinuoasă și expresivă pentru figura interioară a memorialistului. (...) Ne putem imagina chipul întunecat al cronicarului în fața paginii " (p. 223). Singurătatea... "Studiile sunt scrise cu gândul consolidării
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]