740 matches
-
n-au fost deloc ușoare pentru tine. Tu ai fost un model de discreție, În vreme ce eu.. nu am fost. Vreau să-mi cer scuze. Din nou. — E... OK, Îngaim. Jack se Întoarce iar și Îl urmăresc cu privirea traversînd pietrișul, sfîșiată. A venit pînă aici ca să-mi spună secretul lui. Secretul lui cel mare și important. Nu trebuia să facă asta. O, Doamne. O, Doamne. Stai ! mă trezesc strigînd după el, și Jack se Întoarce imediat. Vrei... vrei să vii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
face cu grecii și a venit în mijlocul bulgarilor și românilor ca să le fie mână de ajutor la marea operă. Deodată demoniacii amuțeau pentru câteva momente, oarecum liniștiți, arătau că li se chinuie sufletul și că se luptă într-înșii, apoi, sfâșiați parcă de-o nespusă durere, se zbăteau și se vîrcoleau și mai cumplit, urlând rînduri-rînduri. Timpul ezitării a trecut,, să ia armele și să atace pe bizantini; pe nici un prins să nu-l lase cu viață, nici să-i lase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de lîngă Arrowhead. Fisk i-a dat știrea: Pierce Patchett Împușcat mortal noaptea trecută, iar conacul lui, incendiat, arsese pînă la temelie. Pompierii l-au descoperit pe Vincennes În curtea din spate - inhalase fum, iar vesta antiglonț Îi era complet sfîșiată. L-au dus la Spitalul Central, unde un doctor i-a luat sînge pentru analize. Rezultatele: Tomberon fusese pe post de cobai. Îi fusese administrat un compus format din heroină și un medicament antipsihotic. O să trăiască și o să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sus. Carlos azvîrli patul cît colo și o porni ca din pușcă, deschise ușa de la intrare și urcă În fugă pînă sus. Acolo le văzu pe cele două femei, cu puterile sleite, dar Încercînd Încă să se lovească. Aveau șorțurile sfîșiate, rupte În bucățele. Vilma plîngea cu sughițuri trîntită Într-un colț al camerei; Într-una din ultimele căzături Își rupsese degetul mic și, cînd o văzu Carlos, se apăra numai cu picioarele de atacurile intermitente ale Nildei. Domnișorul a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chipiul repede ca să nu-l binecuvînteze și pe el cumva, fiindcă - Își zise În sinea lui - nu toate femeile care poartă rasă sînt sfinte. Au ieșit cu toții să-i primească; Vilma și Nilda Încă plîngînd cu sughițuri și cu uniformele sfîșiate; Celso și Daniel aranjîndu-și părul și cu fețele strălucind de mulțumire. Ceasul rău trecuse și acum Îl primeau ca pe fiul risipitor, iar el nu izbutea să Înțeleagă ce naiba se Întîmplase În lipsa lui. Femeile nu-l lăsau să reflecteze, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Expresia de pe chipul lui era mult mai gravă decât își imaginase ea că ar fi. Aproape că era surprinsă de cantitatea de durere pe care o vedea. Iar când a început să vorbească, nu părea a fi vocea lui. Părea sfâșiat, ca și cum ar fi fost lovit în abdomen. Cu riscul de a suna precum versurile unei melodii, încerca el să respire cu o demnitate patetică, de când durează povestea asta? —Dylan... —De când? —O lună. Dylan s-a întors către Marcus, care strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ar fi făcut să se prăpădească de rîs pe socoteala mea. Însă Bea deja nu mai era prezentă. Ceva o rodea pe dinăuntru, În tăcere și totuși strident. — Ce se petrece? am șoptit eu. Mi-a răspuns printr-un zîmbet sfîșiat, de frică și de singurătate. M-am văzut atunci pe mine Însumi prin ochii ei; un biet băiat străveziu care crezuse că cucerise lumea Într-o oră și care Încă nu știa că o poate pierde Într-un minut. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am îndulcit patimile cu un dor amăgitor, ale cărui virtuți dormitive ne-au îmbătat simțurile peste măsură. În ochii românului, dar mai cu seamă în cântec, palpită, cu o insistență insinuantă, revărsarea monotonă a acestui dor, aparent elixir al inimilor sfâșiate, în realitate atracție adormitoare pentru suflete inerte. Cine a avut ocazia să audă în orașele săsești din Ardeal vreo ceată de flăcăi români doinind în înserări, n-a putut să nu sufere sub contrastul strivitor pe care-l prezintă masivitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mărturisea: „Dacă Malin ar fi trăit ar fi fost În juriu. Ar fi ales pentru competiție poezii subtile, pe gustul lui, grozav de frumoase. Malin ar fi devenit un ziarist de excepție În presa noastră tumultuoasa!” Apăsând pe imaginea visurilor sfâșiate, Părpăuță conchidea cu amărăciune dar acuzator: „regimul Iliescu, concrescent din doctrina Ceaușescu, nu a pedepsit nici până astăzi pe cei vinovați de crimă, cu toate eforturile părinților, cu toate dezvăluirile difuzate În mass-media românească și internațională. Asasinii lui Malin se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dubioși și luați la Întrebări: Ce discuții au ei În casă? Ce prieteni le vin? Ce posturi de radio, măi asculta?, Întrebări cretine pentru niște copii inteligenți. Familia cere emigrarea În SUA Hărțuielile permanente (declarații, anchete, telefoane sub supraveghere, corespondență sfâșiata etc.) Îi determină pe șotii TacuAlexandru și Ana să facă cereri de emigrare În SUA. ,,Cănd activiștii de partid și securiștii mi-au angajat copiii Într-o perfida complicitate la trecutul meu politic, am solicitat guvernului ceaușist plecarea noastră definitivă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vin și eu! În ușă dau amândoi nas în nas cu Ganymedes. Gladiatorul e alb la față. Se clatină. Pusio îl prinde de piept să nu se prăvale. Veteranul horcăie greoi: — Abia... a... am... scăpat... Rufus observă că are cămașa sfâșiată și pătată de sânge în mai multe locuri. Îl zgâlțâie totuși fără prea multe menajamente: — Ce s-a-ntâmplat? — Fugiți! mai apucă să spună rănitul. Se scurge moale din brațele germanului și se prăbușește la pământ. Cei doi se apleacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cravata cu nodul Îngrijit, dar gulerul și mare parte a pieptului cămășii erau de un roșu Înfiorător. Praful i se depusese ca o șapcă pe briantina din păr, dar unde Kay lumină cu lanterna, adică pe după cap, Îi văzură scalpul sfîșiat și Însîngerat; sîngele era gros și se prelingea ca gemul. — Ce treabă Împuțită pentru cei din casă cînd o să-și scoată capul afară, zise gardianul enervat. Nu credeți? Le studie pe Kay și Mickey. Nu prea e treabă de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Și celelalte persoane de vază sunt deținute în afara graniței. S-a acționat rapid. În timpuri ca astea, reacția este destul de simplă. E doar o chestiune de nervi. Zâmbește. Se aude un răpăit și un pocnet. S-a tras. Aerul pare sfâșiat. Instinctiv, sir Wyndham se ferește. Lady Aurelia face la fel, scoțându-și pălăria. Pentru un moment, capetele lor se apropie, ajung unul în poala celuilalt. Sir Wyndham e sigur că știe ce s-a întâmplat. Cineva din mulțime a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
păsa de privirile consternate ale bărbaților și femeilor care se duc la culcare. Întâlnirea se termină urât și când Flanagan se grăbește să părăsească clădirea, renunțând la invitația portarului de a-i oferi o trăsură, se trezește cu poala hainei sfâșiată. Cu toate acestea, în timpul acestei seri s-a întrețesut un gând anume. Pretty Bobby știe ce-ar vrea să fie. Pagină separată Femeia de la hotel persistă în mintea lui Bobby. Siguranța de sine și indiferența ei. Spatele ei alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care se încleșta din ce în ce mai tare. Nu! Lăsați-mă să mă mișc! Vă rog! Lăsați-mă să-mi eliberez o mână măcar! Lăsați-mă să iau o gură de aer măcar! Crezu că vede sânge. I se păru că vede carne sfâșiată. Poate era chiar a ei. Din cauza terorii, a durerii și a senzației de sufocare, Amelia Sachs simți ea însăși că este pe cale să leșine. Nu! Nu sub picioarele lor! Nu cădea! Te rog! Nu mai putea să respire. Nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dansatoare la sfârșitul carierei, mânioasă foc, și care la fiecare trei metri îl făcea pe tatăl meu mort „jigodie“ și „nătărău“. Apoi a dispărut, după ce trecuse de colțul magazinului lui Camille, Pălării, ornamente și noutăți, a cărui cortină de lemn sfâșiată atârna precum clapele sparte ale unui pian gigantic. Casa tatei era vizuina unui porc mistreț. Am încercat degeaba să regăsesc ceva din trecut, amintiri și imagini de altădată. Dar nimic nu mai mișca. Murdăria și praful îmbrăcaseră lucrurile într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deschide din ce în ce mai mult, până ce buzele mi se vor rupe, ca la naștere, atât de mare era dezamăgirea care mă năpădise, faptul că nu venise mă șocase mult mai tare decât faptul că plecase, întreg trupul meu îngenunchează cu un strigăt sfâșiat, mamă, ce faci aici? Am venit să te ajut, zice ea, scările o aduc din nou spre mine, mă prăbușesc în brațele ei într-o cădere fără sfârșit, îi îmbrățișez genunchii cu o uimire copilărească, mamă, nu pleca, rămâi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
niște organe interne artificiale și niște cabluri sfârâitoare. Pleoapele se deschiseră și se închiseră și capul tresări pe neașteptate, lovind puntea. Regulatoarele sale interne putuseră să întrerupă hemoragia fluidului vital și luptau pentru reducerea consecințelor rănilor sale grave. Pe marginea sfâșiată, niște încrustații albicioase erau parcurse de scântei. Androidul reuși să schițeze un zâmbet când o văzu pe Ripley apropiindu-se. ― N-a fost rău, pentru un om. Reuși să-și controleze pleoapele cât să-i facă apoi cu Ochiul. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
gândul că trebuie să plece, încă nu. Cei câțiva ani de căsnicie le lăsaseră un gust insipid, îi înlăturau din gândurile lor, preferau să nu se gândească la acel timp și abia acum se descopereau unul pe altul, uimiți și sfâșiați, tot mai obosiți după fiecare întâlnire, incitați, traversau o multitudine de stări dintre cele mai diverse, cu încântare, cu duioșie, cu spaimă, în acele revederi clandestine, reușeau să-și descopere toate valențele, dincolo de greaua încărcătură a zilelor, dincolo de fleacurile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzise că, într-o zi - era bineînțeles ziua cu pricina - fata s-a întors acasă, după ora de pian, cu fața umflată și cu buza crăpată și plină de sânge, cu nasturi lipsă la bluză și cu lenjeria de corp sfâșiată. Poți să crezi? A făcut toate acestea ca să-și susțină povestea, bineînțeles, poveste pe care mama ei a trebuit să i-o smulgă cu cleștele. O și văd pătându-și bluza cu sânge, rupându-și nasturi și breteaua de la sutien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
costumul de rezervă erau Înghesuiți sub saltea. Îmbrăcat În haine noi, mi se părea treptat posibil să redevin uman. M-am Întors În bucătărie unde apa pentru cafea Începuse să fiarbă zgomotos dar statornic. Mi-am pescuit țigările din haina sfâșiată, am constatat că Îmi rămăseseră doar trei și m-am târât Înapoi În Încăperea care servea În același timp pentru dormit, lucrat și unde Îmi rezolvam treburile de orice fel. Am pus pachetul de țigări pe pervaz și am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
le-am putut salva. Încetul cu Încetul mi-am dat seama că existau metode pentru a Înfrunta dezastrul. Adunând paginile imprimate de pe jos, mi-am dat seama că nu scăpase nici o carte neatinsă. Fiecare interior fusese rupt din coperte și sfâșiat. Am adunat paginile „Eterului Tulburat“ și le-am așezat Într-un loc. Apoi am colectat paginile intacte ale restului de cărți și le-am aranjat Într-un teanc ordonat pe birou. Gândindu-mă la ce să fac cu paginile respective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
brațe. Fiecare din ele are cam trei metri lungime, fiind străbătute de șiruri lungi de ventuze. În centrul acestei coroane se află gura, cu un cioc ascuțit, ca de papagal; numai că fălcile au o lungime de optsprezece centimetri. — Costumul sfâșiat al lui Levy? — Da, Încuviință Beth. Ciocul este poziționat Într-un inel de mușchi, astfel Încât se poate răsuci În cerc În timp ce mușcă. Iar radula - limba calmarului - are o suprafață aspră, ca de pilă. — Tina a pomenit ceva despre o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Văzu mâna Înmănușată a lui Beth, aproape de suprafață, fluturând; era exact sub el, În afara de ea nu mai avea pe nimeni, așa că, fără să ezite, se aruncă În apa Întunecată. Îi venea să țipe din pricina șocului termic; Își simți plămânii sfâșiați. Întreg corpul Îi amorți instantaneu și timp de o secundă fu cuprins de o paralizie cumplită. Apa Îl răsucea și-l azvârlea cu puterea unui val uriaș; Îi lipsea forța necesară pentru a i se Împotrivi. Se izbi cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
veteranul de război Polikarp, muncitorul Ionel Pâslari și vărul lui de la țară Grișa Furdui, micul nacealnic Pavel Kavrig și gospodina Dochița Barbalat se întâlnesc în moduri subtile, apte să smulgă admirația cititorului. În centru se află aventurile conștiinței pionierului Iulian, sfâșiat sufletește între poeziile patriotice de la școală, scrise de Liviu Deleanu, Nicolai Costenco, Grigore Vieru, și melancoliile mic-burgheze ale mamei despre brișca părintească ce o purta la iarmaroc, pe vremea stăpânirii românești. Dar Iulian e un neastâmpărat, aruncă cu roșii stricate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]