1,455 matches
-
sat trece un nor”, “De la naștere la moarte”, „Șatra”, „Moare de ciuda bărbat”. Într-un articol publicat de etnologul Gheorhe Pârja, acesta o descria pe Ileana Rusu că pe o excepțională interpreta de muzică populară. „Ileana Rusu trecea de la doina sfîșietoare la cîntecul de petrecere. De la melodii din folclorul țigănesc la cîntecul de dragoste. Nimic forțat. O lină curgere de suflet spre alt suflet”. Cu toate că a cunoscut deplină consacrare, departe de melagurile natale, în Maramureș, Ileana Rusu a rămas în memoria
FESTIVALUL DE FOLCLOR AL ROMANILOR DE PRETUTINDENI ILEANA RUS de LIA ALEXANDRA HUSAR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356200_a_357529]
-
Mai aveam încă 45 de minute de pauză. Mă ridic agale de pe bancă și mă îndrept către spatele colinei de deasupra fântânii. Abia fac câțiva pași că mă trezește brusc din momentul de reverie un țipăt atât de puternic și sfâșietor, că am simțit că îngheț de groază, însă mi-am zis: ”Iată Ingrid că tocmai te supune la probe, madam ,,Einstein”, așa că păstrează-ți cumpătul,dragă!” Din acest moment încep să devin atentă, să nu mai fiu luată pe nepregătite
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
de a le chema, să iasă mai repede afară. În acel moment, acoperișul de deasupra ușii noastre sa dărâmat și a căzut pe scară, la picioarele mele troznind. Bucăți de zid, cărămizi și lemn s-au prăbușit într-un geamăt sfâșietor, unele rămânând suspendate deasupra intrării,agățate de sârme de la beton armat, ca în ghearele unei păsări de pradă hidoase, în timp ce praful și molozul în cădere, aproape că mă orbesc. Fratele meu se întoarce înapoi, pe scară, mă prinde de mână
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
Dar ei încă nu sunt sătui de sânge. Ar vrea să-l mai chinuiască. Atunci, unul din cei care îl martirizează ia o bucată de lemn aprins și i-l înfundă cu putere în pântece (în buric). Urletele sale sunt sfâșietoare, durerea lui nemăsurată. Ochii îi sunt sângerii. Sângele îi curge din pântece cu îmbelșugare, dar ei nici acum nu se opresc. Iau de la capăt aceleași cazne dureroase, de mai multe ori. Trupul său se zbate ca și cel al unui
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
Sunt bărbat, ce vrei de la mine? Și o lovi peste față puternic, cu palmele. Apoi îi trase niște picioare în pântecul umflat. - Ce n-am voie să mă distrez și eu? continuă bărbatul răstit. - Aoleuuuu Gică, lovești copilul! se văicări sfâșietor Lina. Gică însă îi mai trase nervos câteva picioare, apoi se opri și plecă țanțoș spre poartă. „Măcar mi-a spus că numai se distrează, deci nu mă părăsește. Tot al meu este!”, gândi fericită femeia. * Lina era o dură
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
în care viața e darul superb pe care moartea îl anulează. Constantin Popa are sentimentul tragicului, în orice armonie găsești urmele tragice ale unei logici neglijent instaurate. Cum altfel ar fi fost desenul acestor scene tragice decât de o vitalitate sfâșietoare, epuizantă. Linia se încrustează în pânză, pătrunde în substanța ei amorfă înzestrând-o cu duhul vieții. Culorile sobre, în tonalități închise, grave, apăsătoare presează linia desenului aproape strivind-o. Ca în ultima secundă a timpului dat să-i împrumute dimensiunile
CHIPUL IDEII de LIVIU COMŞIA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369934_a_371263]
-
și Tudorel le auzi, dar nu luă seama la ele, crezu că așa vuiesc depărtările iarna. Stelele și îngerii s-au speriat și au început să cânte mai tare. Erau melodii în care notele se revărsau în cascade de vaiete sfâșietoare, prevăzând iminenta tragedie. Dar fericitul Tudorel cânta cu sufletul plutind printre stele : „Steaua sus răsare, ca o taină mare...” fără să bănuiască măcar ce-l așteaptă. Speriat, îngerul păzitor al lui Tudorel a zburat până la tronul împărătesc de unde blândul Iisus
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
amintește mult acuzator exilul crud impus de comuniști, răpirea proprietății celui exilat, impunerea steagului roșu, distrugerea personalității românului din Basarabia și a neutralizării culturii române din acest teritoriu. Arta , talentul poetei constă în a ști să redea artistic această realitate sfâșietoare. Iată poezia ,, Au vrut” După atât de multe neajunsduri, impilări enumerate până acum , poeta Liuba Sârbu cade sub incidența pesimismului general și etern , al trecerii în neființă fără a se fi reușit să realizăm ceeace am dorit. dar transpare și
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
două lacrimi plumbuite se zăriră în colțul ochilor ei. - Mi-era rușine, o rușine de neimaginat față de entitatea din lumină care mă întrebase asta. Nu am fost vreodată ușă de biserică și acest lucru, acolo și atunci, m-a durut sfâșietor. Nu cred că existe cuvinte care să reflecte uriașele mele păreri de rău. După care, brusc și extrem de dureros, m-am simțit trasă înapoi în corpul meu material ... *************************** Concediile noastre s-au terminat în curând și ne-am reluat fiecare
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
zor, cu ochii înlăcrimați. Intuia prin ce trecuse purtătorul acestor haine pline de tină că doar și ea fusese în miezul evenimentelor. Simțea și acum larma îngrozitoare întreținută de vuietul tancurilor ce acoperea pocnetul gloanțelor, păcănitul asurzitor al mitralierelor, țipătul sfâșietor al tinerilor îngroziți de impactul armatei asupra populației și parcă toate acestea n-ar fi fost de ajuns, totul era învăluit în praf și fum înecăcios. Văzuse cu ochii ei și încă mai simțea pe trup forța loviturilor și îmbrâncelilor
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
colb aveam în urmă. Să dau înapoi ceasul destinului e greu. În aură de foc, către apus o turlă Părea o scară-n flăcări urcând spre Dumnezeu. Și-atunci am auzit 'nălțându-se spre ceruri, Din vremi demult apuse, un glas sfâșietor, Vaiet prelung, iar liniștea se sparse-n mii de cioburi Părea că plânge raiul. Luna s-ascunse-n nor. Dar nu puteam pricepe c-ascult o rugăciune, C-aud „Ave Maria” cântat în cimitir La ceas târziu în noapte. Negam acea minune
PRIVIGHETOAREA de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370711_a_372040]
-
acelor amintiri, deci distanța rămâne, de unde și durerea. De fapt, la români este bine știut faptul că dragostea și dorul vin totdeauna împreună. În fața dorului de copilărie și de cei dragi Camelia are tot un leac românesc: „acum un dor sfâșietor de toate astea îmi apasă sufletul și nu-l mai pot alina decât cu lacrimi”. O dimensiune constantă a cărții este umorul spumos, indiferent care este subiectul despre care vorbește: ulița satului cu personajele sale bine identificabile, colindatul, sărbătoarea pascală
POVESTIOARE DE ŢĂRĂNCUŢĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370726_a_372055]
-
vieții. Tot în antichitate a apărut și primul imn al prieteniei. Imn închinat prieteniei dintre Ahile și Patrocle, eroii iliadei, din cunoscută capodoperă a lui Homer. Cand Patrocle moare în luptă, ucis de Agamemnon, Ahile îl plânge sincer, cu o sfâșietoare durere. În aceste momente de dramatism interior, adresându-se mamei sale zeița Thetis el mărturisește că și-a iubit prietenul că pe sine însuși. Punctul forțe al prieteniei îl constituie sinceritatea dintre prieteni și dragostea necondiționată. Prietenia adevărată, se bazează
VREI SĂ FIM PRIETENI? de IONEL CADAR în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368092_a_369421]
-
vuiet puternic despică liniștea sufocând acea zi de primăvară. Moartea hulpavă își întinse brațele peste acel oraș micuț luând cu ea mirajul unei ere unice, golind sufletele credincioșilor și eliberând ultimul oftat al acelui muribund sfânt. În mulțime, un strigăt sfâșietor, semn de maiestuoasă pierdere divină, se sparse ca un cristal în câteva cuvinte: „A murit Papa Ioan Paul al II-lea. Sit tibi terra levis!”. Eclipsa de soare apunea și ea odată cu prealuminatul Lolek. februarie 2014 Referință Bibliografică: Eclipsa de
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
dragoste să-ți fiu și sfetnic în noaptea de veghe! Undeva Sunt aerul ce vuiește în strigăt agățându-se de tot ce-i iese în cale pentru a căpăta un răspuns, un adevăr, o taină adâncă-adâncă!... Undeva - departe-aproape Auzeam tânguirea sfâșietoare, dureroasă, a ceva neîmplinit, nedefinit... Ce era ?! Pentru tine: Nimic! Pentru mine - Strigătul și Răspunsul se despărțeau pentru totdeauna, fără să se fi întâlnit! Un culcuș pentru cuvinte În noaptea timpurilor pierdute din răsuflarea zorilor răscolesc prin umbrele frunzelor să
UN CULCUŞ PENTRU CUVINTE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368226_a_369555]
-
-și apăra țara, poporul, limba, casa, familia, numele și urmașii. Și faptul că e femeie și scrie despre aceste lucruri este remarcabil. Nu sunt multe femei istorici ai războiului mondial. Aurora Cristea are acest curaj uimitor de a trata probleme sfâșietoare, de viață și de moarte, fără să devină patetică, siropoasă, fără sentimentalisme, cu o duritate a expresiei cu adevărat notabilă. Îmbinând perfect adevărul istoric cu prezentul, ficțiunea cu realitatea, a reușit o construcție epică de mare valoare, nu numai literară
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
superiori”, așa cum se considerau, naziștii aveau drept normă, uciderea cât mai multor nearieni. Și nimeni nu le stătea în cale, dimpotrivă. Uciderea evreilor era doar un punct din „soluțiile la problema evreiască”, din cartea Führerului „Mein Kampf”. Autoarea descrie tabloul sfâșietor al familiei atât de pașnice de evrei, Gruber, după moartea Ahavei, slăbiți de foame și de frig, aproape goi și descurajați, fără nicio speranță. În doi ani de când fuseseră azvârliți în ghetou, fuseseră uciși 80.000 de evrei. Destinul celor
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
aerul din jur până departe Amestecată ziua cu lumina Cosmos de întuneric înstelat Mirosind a mere Când e noapte Străbătută de mângâierile vântului Dinspre adâncul din mine înspre moarte Plină ca un munte de cântecul ciocârliilor vara Care pe noi sfâșietor ne desparte Sufletul tău este atât de dens în văzduhul care mă înconjoară încât mă strivește îmi vine să țip ca o trestie pe un deal singură disperată amară Cosmosul cel atât de plin de tine parcă este fructul unei
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
Bătrânul cunoaște exact ... ”, “bătrânul a observat ... ”, “bătrânul se încăpățânează ... ”), ca și cum această distanță ar permite vocii lirice să obiectiveze realitatea despre care grăiește, lumea acestei ființe “tragice și nenorocite”, înscrisă între văzduh și cenușă. Există, însă, de asemenea, frumusețe, o “frumusețe sfâșietoare”, a ființei conștiente de finitudinea ei și de solidaritatea și armonia cosmosului. Existența își așteaptă sfârșitul, și se predă lui, pentru a avea loc fluxul etern al cosmosului, pentru ca ființa să poată urca “treptele veșnic tinere ale eternității”. Când, în
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, EUGEN DORCESCU ÎNTRE ESENŢĂ ŞI EXISTENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354520_a_355849]
-
să am o dispoziție deosebită de ușoară, nepotrivită oarecum cu caracterul meu,( ... ) “( Către I.C.Negruzzi, 1871, în Convorbiri literare, 1892, Număr jubiliar, p.39.). După ce nefericirea s-a abătut pe de-a-ntregul asupra poetului, scrisorile nu mai sunt altceva decât sfâșietoare momente ale tragediei: “Eu aș vrea să scap cât se poate de curând și să mă întorc în țară, să mă satur de mămăliga strămoșească, căci aici, de când mă aflu n-am avut niciodată fericirea de-a mânca până la sațiu
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
două lacrimi plumbuite se zăriră în colțul ochilor ei. - Mi-era rușine, o rușine de neimaginat față de entitatea din lumină care mă întrebase asta. Nu am fost vreodată ușă de biserică și acest lucru, acolo și atunci, m-a durut sfâșietor. Nu cred că existe cuvinte care să reflecte uriașele mele păreri de rău. După care, brusc și extrem de dureros, m-am simțit trasă înapoi în corpul meu material ... *************************** Concediile noastre s-au terminat în curând și ne-am reluat fiecare
CONTINUITATEA VIEŢII DUPĂ DECESUL CORPULUI MATERIAL (PARTEA A CINCEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354021_a_355350]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CÂND TAC PRIVIGHETORI Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 236 din 24 august 2011 Toate Articolele Autorului Adio-mi spui și lacrima în gene Se-oprește-ncet în capăt de cărare E drum fără de-ntors, sfâșietoare-i Iubirea cea oprită prea devreme. Sfârșitul unui început.Otrava și durerea Amorului tăiat din rădăcină, Trecutul e nimic, tristețe-i ce-o să vină Cuvintelor frumoase, le va urma tăcerea! A fost poveste și iată se sfârșește Și prințul și
CÂND TAC PRIVIGHETORI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354084_a_355413]
-
în vie, Iar luna parcă-i adormită... Pe tâmpla cerului, în zare, Picură lent lacrimi de stele... Mi-e dor de o rază de soare, Ca să-mi zâmbească-ntre perdele! Vreau să citesc, dar printre rânduri Apari într-un chip sfâșietor... Pierdută, mă scufund în gânduri, Găsesc amintiri care mă dor... Ca o stafie azi te-ai ivit La geamul din sufragerie. Cu tine-n suflet am adormit Și mă trezesc în reverie... Foșnetul frunzelor care mor Îngemănează-al nopții geamăt
TOAMNĂ RUGINIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353140_a_354469]
-
Acasa > Impact > Istorisire > EUGEN DORCESCU, RÂUL Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 1529 din 09 martie 2015 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Râul E multă, foarte multă, poezie (tragică, sfâșietoare, exuberantă, ca un chip inundat de soare și lacrimi) în tot ce ni se întâmplă, după cum e foarte, foarte multă viață adevărată. Viață adevărată, palpabilă, blândă uneori, furtunoasă apoi, imposibil de zăgăzuit, tainică, fascinantă. Așa era râul în preajma căruia mi-
EUGEN DORCESCU, RÂUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353692_a_355021]
-
Pecetluite-n suflet feminin, Topite-n muzica unui flaut albastru ... Se joacă iubirea și cruzimea În ochii-ți înamorați. Cumplită ești, lascivo! Pe Dumuzi și Ghilgameș Voitu-i-ai pierduți, Dar, vezi, însăți ai fost robită De apriga simțire Ce îți purtă sfâșietoare pașii În regatul umbrelor După cel ce azi, periodic, Apune și renaște din pântecul străbun. Sufletul tău a găsit tămăduirea? Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Isthar, eternul feminin / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie
ISTHAR, ETERNUL FEMININ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353755_a_355084]